Mi-e dor de tine
Tudor Arghezi
Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sīnul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ţi cărnoase, dulci şi ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De şoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strīngă capul īnlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea şi viaţa mea.
Tu nu ştii, că la rău şi bine,
Inima, gīndul meu, lipite sīnt de tine,
Ca iedera te īnfăşoară
Sufletul meu, cu frunza lui uşoară.
Tulpina ta se-nalţă pīn la stele
Strīnsă de vrejul gīndurilor mele.
Tu nu ştii că eşti totul pentru mine,
Lumina mea şi zările senine,
Văzduhul nalt şi apa ce o sorb,
Sufletul meu fără de tine-i orb,
Mīna tīnjeşte, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de săcară fără ploaie.
Pămīntul meu te cere, cerul meu,
Īn care-aud şoptind pe Dumnezeu.
Grădina mea cu poame delicate,
Fāntāna mea cu ape ridicate
Ţīşnind īn sus īn soare
Şi-aducătoare de răcoare.
Vino, femeia mea, să te mīngīi
De-a lungul pīnă la călcīi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămīnţi ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde şi topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea şi lină
Du-mi-o-n adīnc şi īn lumină.
Te cīnt ca un copil bătrīn,
Lasă-mă să mi te-adorm pe sīn,
Lasă-te-ntreagă să īţi leagăn moale
Īn luntre farmecele tale
Şi frumuseţile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neştiute
Decīt de robul tău care te cīntă,
Vino īncet şi mă-nveşmīntă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu eşti iubita mea,
Stăpīna mea,
Durerea mea şi bucuria mea.
Noi sīntem unul amīndoi
Ca un altoi līngă un alt altoi
Şi-n lumea toată suntem numai noi,
Ca două cărţi legate īntr-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, pīnă la moarte.
Să nu mai ştiu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare şi de vis.
Vino grădino,
Vino senino.
Vino īncet ca zborul tiptil de rīndunea
Iubita mea, femeia mea.
Contact
Facebook
Twitter
RSS
