[oliver]

Ma simt singur , si de asta am hotarit ca sa afisez si pe forum ceea ce mai scriu la cartea mea , asa ca macar sa am iluzia ca poate va citi cineva.
Sper doar sa nu ma dea afara de pe forum si moderatorii , ca deja oamenii m-au dat afara dintre ei , de vereo citeva zile nu mi-a mai raspuns nimeni ceea ce inseamna ca s-au plictisit.
Nu vreau sa mi se raspunda pe acest topic. Pentru batjocuri la adresa mea va invit pe topicul "cel mai nebun dintre paminteni"
Topicul asta sa-ar vrea doar asa o carte scrisa on line , precum povestile din o mie si una de nopti

Bun, Daci hai sa incep. Scriu acuma despre excursia mea de la iasi la mare si am ajuns cu scrisul in orasul Galati la pagina 795 a cartii mele
********************************
Mergind inainte pe drum s-au luat niste ciini de mine. Eram obisnuit cu asa ceva , si din experienta stiu ca se mai linistesc ciinii daca le vorbesti , asa ca le-am spus citeva vorbe de linistitoare de genu : Stai cuminte catel ! Pace ! Dar ciinii nici pomeneala sa se linisteasca parca erau turbati, latrau in jurul meu cu coltii rinjiti. Erau numai doi ciini. Am dat sa trec mai departe incercind sa-i ignor dar deodata fara sa vad din spatele meu o javra se repede si ma musca de picior. Am incercat eu sa ma intorc si sa-i trag un sut cu celalalt picior dar s-a ferit. Am apucat niste pietre de pe jos si am aruncat dupa ciini de s-au mai indepartat oleaca si asa cu durere cu tot a trebuit sa mai merg repede inca vreo citeva sute de metri sa scap de ciini. Abia dupa ce au ramas departe in urma , m-am pus si eu jos pe marginea santului sa vad rana de la picior. Am suflecat pantalonul si am, vazut ca aveam doua gauri rosii de-o parte si de alta a muchiului gambei, cu o vinataie mare intre ele. De parca m-ar fi muscat un sarpe urias. N-aveam nimic ce sa pun pe rana , nici spirt nici nimic. Era bine macar ca nu curgea singe. Ar fi trebuit sa fac injectii antirabice , asa a facut un cunoscut care a fost muscat de un ciine , nu stiu cite injectii in burta. Acuma eu ce sa fac ? Sa ma declar invins , si sa iau trenul inapoi spre casa ? Mai pot eu sa mai merg inainte cu rana asta la picior ? Si asa talpile imi erau o numai o rana de le besici, numai muscatura asta imi mai lipsea. Cum sa mai merg eu acuma pina la mare ?
Am stat acolo si m-am odihnit o vreme . Am mincat si pepenele galben , era mic cit un mar dar a fost foarte bun si asta mi-a mai ridicat oleaca moralul. Am continuat sa merg inainte catre Galati.
Oamenii isi vor inchipui un om care merge sute de kilometri ca pe un turist voios care merge normal asa ca toti oamenii , asa dupa cum vezi mergind pe oricine pe strada. Realitatea a fost insa aceea ca pe tot parcursul drumului am mers schiopatind de la durerile de picioare. Sontic, sontic , cu pasi mici clatinindu-ma subt greutatea rucsacului , aveam si dureri de umeri aproape la fel de mari ca durerile de picioare. Adica eram un om care abia mai putea merge. Acuma ca ma muscase si ciinele era culmea eram schiop de ambele picioare. Dar n-am avut incotro si a trebuit sa ma tirii inainte cum puteam. Fiindca odata intrat intr-un oras n-ai incotro , neaparat trebuie sa iesi din el pina la asfintitul soarelui , sa gasesti loc bun de popas. In oras nu se poate dormi si nici nu se poate poposi decit asa in trecere pe-o banca.
In oras merg eu ce merg cind deodata ma pomenesc strigat de cineva. Ma uit eu mirat in jur si vad ca ma aflam linga spitalul de nebuni din Galati , si ma strigase cineva dinauntru de la o fereastra. Ii raspund. El zice sa-l astept oleaca si vine indata pina la gard. Era un baiat tinar care ma intreaba daca vin de la vreo manastire si-mi cere sa-I dau ceva ,vreun talisman care sa-l ajute. Fiindca nu puteam vorbi asa peste gard ne dam intilnire la poarta. Acolo imi dau jos din spinare poverile, scot din rucsac cartea si foile si incep sa-i zic toata povestea. Dar el nu m-a lasat sa vorbesc prea mult ci mi-a spus imediat : Stiu totul. Eu sint Arhanghelul Gavriil iar Dumnezeu te-a trimis la mine ca sa te ajut. Vorbea cu atita convingere si siguranta in glas incit eu l-am crezut imediat si chiar m-am bucurat si m-am emotionat ca uite am intilnit un arhanghel. Era un tinar innalt si slabut imbracat in pijamale si care iesise dintr-o camera prevazuta cu gratii a unui spital de nebuni spunind ca-i arhanghelul Gavriil. Iar eu l-am crezut. Mi-a zis :
- Vei merge aici in Galati si vei locui la mama mea. E il cunoaste personal pe Inalt Prea Sfintitul cutarescu (episcopul acelei regiuni) , si acela te va ajuta sa-ti publici cartea.
- Dar eu nu pot ramine in Galati , eu trebuie sa ajung la mare. Si n-are cum sa ma ajute pe mine nici un episcop ca ar fi impotriva lui Dumnezeu daca m-ar ajuta.
- Taci , si fa ce-ti spun eu sa faci ! Ai uitat ca sint Arhanghel ? Prin mine iti vorbeste Dumnezeu . Uite :
Si imi ia din mina caietul si incepe sa mazgaleasca ceva pe o foaie : Apoi imi da foaia zicind : Uite ! Vezi ?
- Ce sa vad ? Ce-i asta ?
- E un mesaj de la Dumnezeu ! Aici a scris Dumnezeu prin mine !
- Da nu se intelege ce scrie. De ce Dumnezeu a scris asa neinteligibil ?
- Fiindca e suparat ca nu vrei sa asculti de El. Vezi ? E foarte suparat !
- Si ce anume scrie ?
- Sa ramii in Galati citeva zile pina ce ies eu de aici , si sa mergi cu mama la episcopul cutare.
- Ciudat lucru ! Asta ar insemna o schimbare radicala in planurile lui Dumnezeu …
( Eu il intrebasem odata pe Dumnezeu de ce nu ma ajuta nimeni dintre oamenii bisericilor sau ai sectelor ? Ca doar acestia-s oamenii lui Dumnezeu vesnic cu Evanghelia in mina. Daca ei nu ma ajuta atuncea cine sa ma ajute ? Ateii ? Iar Dumnezeu mi-a raspuns ca daca vreo Secta ori Biserica , m-ar ajuta cu ceva atunci cartea mea ar apartine Sectei care m-a ajutat si ar fi respinsa si Dusmanita de toate celelalte secte. Adica daca spre exemplu vreun episcop ortodox si-ar da binecuvintarea si ar sustine cu bani publicarea cartii mele atuncea cartea mea ar deveni o carte orodoxa apatinind numai ortodoxiei si ar fi respinsa de catolici ori de iehovisti si de oricare alta secta. De asta Dumnezeu mi-a zis : Aceasta e o cruce pe care trebuie sa porti singur. Nici oameni nu ai voie sa aduni in jurul tau ca sa nu se faca o noua secta si nici nu ai voie sa te alaturi vreouneia din organizatiile deja existente.
Asa ca vborbele Arhanghelului Gavriil m-au uimit peste masura . Dar neavind nici o alta alternativa am hotarit sa ascult de sfatul Arhanghelului si sa fac cum zice el. Probabil ca Dumnezeu stie ce face. Daca are posibilitati sa ma ajute atuncea de ce sa nu primesc ?
- Ai bani la tine ? ma intreaba Arhanghelul Gavriil .
- Da , am un milion. (de obicei eu nu zic la nimeni ca am bani , dar acesta fiind un Arhanghel nici nu se punea problema sa ascund ceva de dinsul )
- Da-mi si mie 500 mii pentru citeva zile. Ti-i dau inapoi cind ies de aici.
Pina in clipa aceea eu chiar il crezusem. Chiar credeam ca era Arhanghelul Gavriil . Dar in clipa in care mi-a cerut bani am inteles indata totul. Fiindca ma vazuse asa mai naiv si mai credul se daduse drept arhanghel ca sa preia un control psihic asupra mea si sa ma jumuleasca de bani. Un excroc. Pacat. Mi-ar fi placut sa fi fost adevarat.
- Imi pare rau da nu pot sa-ti dau asa de multi bani.
- Da-mi te rog macar 10 mii sa-mi iau si eu o cafea…
(ce patetic devenise dintr-o data… Nici macar 10 mii sa nu aiba ditamai arhanghelul ? Eu is numai prooroc si se stie ca asa-i soarta proorocilor sa fie saraci si necajiti , dar macar eu is mindru de crap. N-as cere o moneda de la cineva subt nici un motiv. De furat mai fur mincare de pe cimp dar de cersit n-as putea. Sa stiu ca mor de foame , asta e , ma pun jos si mor acolo de foame dar tot n-as cersi fiindca eu ca prooroc ma consider cel mai mare om din aceasta lume, plesnesc de mindrie si pot chiar sa imi ratez mintuirea de la atita orgoliu. Dar un arhanghel este din punct de vedere ierarhic cu mult mai mare decit un prooroc. Cum sa ceara bani ? Ar trebui sa fie si mai mindru decit mine. Eu spun ca vorbesc cu Dumnezeu dar ramin totusi un simplu om. Sper sa devin arhanghel dupa ce oi muri , sau macar vreun inger mai mititel , dar nu se stie daca voi reusi. Viata este un examen pentru functia de inger , daca nu treci cu bine examenul atuncea ai picat … in iad .)
- Imi pare rau da nu pot sa-ti dau nici macar 10 mii. Am doar o hirtie de 1 milion intreaga pe care nu pot s-o schimb.
- Da-i incoace ca-i schimb eu.
- Lasa , nu-i mai schimba tu , ca eu vreau sa ajung cu hirtia asta intreaga pina la mare.
- Oricum sa mergi totusi la maica-mea si sa-I spui sa te ajute.
- Da eu stiu unde locuieste mama ta ?
- Iti dau adresa.
- Nu n-are rost ca nu nimeresc , eu nu-s din Galati , nu cunosc orasul.
Pe strada trecea un tinar imbracat elegant in costum si arhanghelul l-a oprit rugindu-l sa ma ajute sa nimeresc la adresa cutare. Acela a fost de acord si uite asa ma pomenesc mergind prin oras pe un labirint de stradute purtat cine stie unde de un necunoscut. La un moment dat tinarul respectiv imi zice
- Auzi ? Nai putea sa-midai si mie 100 mii ? Ca vreau sa mearg pina la manastirea Cucosi si-mi trebuie bani pentru drum. Daca-mi dai o sa ma rog pentru tine.
Ma uit eu uluit la dinsul si ii zic :
- Tu imi ceri tu mie bani ? Tu nu vezi in ce hal arat eu ca-s aproape in zdrente , iar tu esti imbracat la costum ? Ce crezi ca daca sint scriitor sint bogat ?
- Eu te-am rugat frumos , n-am dat cu parul… Daca vrei sa ma ajuti…
- Sa te ajut ? Pai sigur ca te pot ajuta. Unde-i manastirea aia ?
- La vreo 70 km de Galati.
- Apoi e aproape , la o aruncatura de bat. Pune mina pe-un rucsac si porneste la drum. Eu vin tocma de la Iasi cale de aproape 300 km , tu de ce n-ai putea merge 70 ?
El tace si nu mai zice nimic. Am mers noi o bucate de drum tacuti , iar eu il mai intreb :
- Lucrezi undeva ? Cu ce te ocupi ?
El tace.
- Da scoala , ceva ai facut ?
Tace iarasi.
- Haide mai ca nu se poate , chiar nici o scoala n-ai facut ?
- A… ba da , sigur ca da , am facut scoala…
Nimerim noi pe strada respectiva scrisa in adresa aia si ajungem la o vila mare, imensa, un adevarat de palat cu trei etaje. Aicea tinarul respectiv se opreste si suna la poarta. Eu ma uit uluit la inaltimea palatului la care ajunsesem si incepusem sa cred ca poate l-oi fi judecat gresit pe musiu arhanghel. Apoi daca maica-sa locuieste intr-o asemenea viloaie atunci cine stie ce copil de mari stabi o fi arhanghelu ala si chiar ca inseamna ca maica-sa il cunoaste personal pe episcopu cutare si chiar ca ma poate ajuta. Totusi cum de n-avea nici macar 10 mii de-o cafea ?
Tinarul suna multa vreme la poarta cu insistenta , pina cind vine cineva.
- Ce vrei ?
- Domnul cutarescu este acasa ?
- Nu , nu-i acasa . Da ce traba ai cu el ?
- As fi avut nevoie sa ma ajute intr-o problema. Daca era acasa sigur ma ajuta…
- Ce ajutor ai nevoie ?
- Niste bani…
- Cit ?
- Vreau sa merg pina la manastire la Cucosi , si ma costa 180 mii biletul …
- Asteapta oleaca.
Asteptam noi acolo in fata portii iar el zimbeste stinjenit si imi zice scuzindu-se :
- Nu-i nici o rusine sa ceri. Nu fac nimic rau.
- Da , nu-i rusine dar n-ai sa poti face asta tot timpul. Nu poti sa traiesti din asa ceva . Dupa ce termini banii astia ai sa ai nevoie de altii. Si eu am cerut odata bani indirect de la un preot si mi-a dat , da nu pot sa ma abonez la cerut bani mereu de la dinsul. Intelegi ca trebuie o solutie prin care sa ai bani toata viata percum Legea Existentei ?
Vine acela din casa si ii intinde 200 mii spunindu-i : Poftim ! Si sa nu ma mai deranjezi Duminica . Pe urma mergem noi in continuare pe strada si ajungem la o maghernita darapanata. Bate asta la poarta , striga , si tocmai cind ne pregateam sa plecam iese de dupa gard un cap de femeie batrina si obosita cu vorbirea impleticita si ne intreaba ce vrem. Tinarul ii da biletelul primit de la arhanghel si ii spune sa ma ajute iar ea dupa ce citeste ce-i scrisese fiul ei zice : Eii… el zice multe… Daca ar fi dupa dinsul… Apoi adesindu-mi se mie Sa-ti dau o piine ? Ca altceva n-am cum sa te ajut. Eu ce sa zic ? Buna si-o piine . Se duce ea sa caute piine dar nu gaseste nici piine, nu avea ca se terminase. Ei atuncea nu-i nimic , lasati ca ma descurc , eu am venit numai ca m-a trimis fiul dumneavoastra . Pe urma m-am despartit de ei si mi-am vazut inainte de drumul meu.
Imi era sufletul amar de saracia in care traiau acesti oameni. Niste tineri complet fara nici un viitor. Iar eu imi dau seama ca nu-s unul sau doi ci sint foarte multi in aceeasi situatie. Am ajuns pe malul Dunarii si m-am pus oleaca jos. As fi vrut sa fac o baie dar erau oameni in jur si n-aveam unde sa ma schimb in slip.
Ma gindeam la arhanghelul pe care il intilnisem si il intelegeam fiindca si eu eram ca el. Acela era doar un om care traind in realitate asta absurda si nemernica , care nu-ti ofera nici o sansa de a trai , acel om si-a construit, ca si mine, o lume a lui. In loc sa cerseasca pe la porti ca celalalt el a preferat sa innebuneasca si sa se creda Arhanghel. Imi venea sa pling fiindca si eu eram la fel ca si dinsul in aceesi situatie. Si eu am innebunit la fel , decit sa fiu un amarit mic si sarac , mai bine un nebun care se crede prooroc. Oare asta sint eu ? Un excroc care pacaleste oamenii ? Oare asta a fost si Iisus ? Un schizofreinic ca si mine si ca acela din spital ? Pai care-i diferenta ? Ca Iisus a facut miracole ? Eu n-am vazut acele miracole , iar asa dupa vorbele oamenilor si Fat-Frumos se da peste cap si se preface in porumbel … Si Spartacus se zice ca a inviat a treia zi dupa ce a murit… Legende sint multe. Dar oare adevarul sa fi fost acesta ? Asa a fost Hristos ? Doar un tinerel din asta in pijamale ? Ma durea sufletul sa admit ca ar putea fi adevarat asa ceva.
Tinerii ce se plimbau pe acolo au inceput sa faca bascalie din mine zicind : Ia uite o tipa mustacioasa… Uite asa o barba avea… Nu-mi mai tihnea sa ma mai odihnesc desi eram foarte obosit si am plecat de acolo.
Am trecut pe linga portul unde se trecea cu bacul cautind drumul catre Braila. Am ajuns la un deal pe care trebuia sa-l urc. Ar trebui sa fiu un artist si sa descriu cu foarte mult talent literar suferinta pe care am indurat-o la urcarea acelui deal. Fiindca oamenii sint flaminzi dupa adrenalina si dupa senzatii tari. Oamenilor le place rastignirea lui Hristos. Le place sa se uite cum este batut si rastignit. Le place sa vada singe si suferinta fiindca ii face sa se simta bine deoarece ei sint intregi si nevatamati. Patimile lui Hristos e cel mai cautat film. Fiindca PLACE ! De aia nu vreau sa povestesc artistic , ca nu care cumva sa va placa. O sa zic doar ca acel delusor a insemnat durerea maxima pe care am trait-o in toata excursia. De cind au aparut besicile din talpi fiecare pas din excursia asta m-a durut. Acuma insa probabil se adunase toata oboseala drumului in acel moment . Facusem 25 km in acea zi si 300 km in zilele anterioare. Talpile imi erau o rana vie. Si mai eram si proaspat muscat de ciine. Intregul trup ma durea crincen . In mod normal un om cu asa o durere ar trebui sa cada jos doborit pur si simplu si sa nu mai poata merge. Nu stiu altii cum sint , dar eu asa dupa cum ma cunosc pe mine insumi ar fi trebuit sa cad. Dar n-am cazut. Tot ce pot spune e ca n-am cazut.
Imi aminteam de sfintii pe care ii batjocorisem in cartea mea , rideam la un moment de o sfinta careia ii batusera cuie in picioare apoi ii pusesera in spinare un sac de nisip si o pusesera sa mearga nu stiu citi kilometri , iar eu rideam de ma prapadeam citind si-i ziceam lui Dumnezeu : Haida de Doamne ! Si-ai vrea sa cred asa o bazaconie ? Cum o fatuca de 16 ani sa faca asa ceva ? Ce era Superman ? Daca bati unui om cuie in talpi nu mai poate merge ! Nu exista nici un om in lumea asta caruia sa-i bati cuie in talpi si sa mai poata merge, daramite sa mai duca si-un sac de nisip in spinare. E imposibil ! Povestile cu Sfinti is bancuri d-ale popilor ca sa deie lumea bani la biserica !
Acum imi venise vremea sa traiesc eu insumi durere . Traiam senzatia concreta de-a avea cuie batute in picioare si un sac de nisip in spinare si totusi paseam inainte . De multe ori mi-a fost greu de-a lungul drumului cind abia ma mai tiriiam inainte pe drum infruntind durerea si oboseala si de fiecare data imi gaseam puterea de a mai merge gindindu-ma la Hristos cum isi ducea crucea. Dar parca niciodata nu fusese asa de greu ca acuma. Imi inclestasem amindoua miinile pe crucea de la piept si ma tineam de ea sa nu cad. Acuma cind stau acasa comod la calculator nu pot intelege de ce atunci nu m-am oprit sa ma asez jos sa ma odihnesc. Dar atunci si acolo in clipele acelea parca innebunisem. Ma gindeam : N-am sa ma las invins ! Nu ! N-am sa las visul meu sa cada ! Trebuie sa dovedesc oamenilor ca visele se pot implini ! N-am sa cad ! N-am voie sa cad! Trebuie sa merg inainte cu orice pret . Urcam pieptis la un deal abrupt si fiecare pas era o agonie a durerii , iar rucsacul era ingrozitor de greu imi rupea umerii. La orice pas m-as fi prabusit pur si simplu jos daca nu era crucea pe care o tineam in miini si care nu-mi dadea voie sa cad. Am sa merg inainte ! Pentru o lume mai buna ! Pentru o lume in care sa se merite sa traiesti ! Pentru Hristos ! N-am sa las visul acelui om sa se prabuseasca. Auzi Doamne ? N-am sa te las sa cazi ! N-am sa te las sa devii istorie ! Visul tau Hristoase va trai si nu are sa-l doboare nimeni si niciodata ! Crestinismul nu este utopie n-a fost utopie si nu va fi niciodata utopie. Fiindca eu acum si aici imi dovedesc mie insumi ca nu-i utopie . Visele omului se pot implini ! Trebuie sa se poata implini !
Intr-un sfirsit am ajuns sus la capatul dealului acela si pe loc drept parca era mai usor de mers. Era acolo o mica circiuma cu vreo citeva mese afara unde stateau oamenii la bere. Si unul dintre cheflii cind m- vazut trecind pe acolo a inceput sa strige : “Isus ! Isus ! “ L-am ignorat fiind obisnuit cu asa ceva dar el a continuat sa strige dupa mine Isus! Isuu-uus ! Isu-uu-us !Vazindu-l ca tot striga asa de disperat dupa mine m-am gindit: Hai sa ma intorc din drum sa vorbesc cu el sa-i propovaduiesc cartea mea. Poate cine stie, face si el cinste c-o bere. Mi-ar prinde bine o bere , mai ales dupa ce am urcat dealu asta ingrozitor , ce minune ar fi sa stai pe-un scaun la o terasa la bere… Asa ca ma intorc eu din drum si ma duc la chefliu respectiv si zic : Cine ma striga ? Dar acela raspunde : Nu am strigat eu, era un baiat , a plecat de aici , in vreme ce ceilalti de la masa abia se abtineau sa nu pufneasca in ris. Ei , asta e ! N-am parte de bere . Pacat ! Plec eu de acolo dar dupa citiva pasi iar aud strigind pe omul acela : Isuu-uus ! Intorc capul si ma uit la el , iar el imediat intoarce si el capul prefacindu-se ca se uita undeva in departare ca sa arate ca altcineva strigase. Iar cei de la masa se stricau de ris.
Am continuat sa schiopatez inainte cautind iesirea din oras. Am intrat intr-un magazin si mi-am luat doua piini si doua plicuri de ness. Cheltuiam din banii lui Dumnezeu de care n-ar fi trebuit sa ma ating dar in halul de epuizare in care eram pur si simplu nu mai conta nimic. Eram hotarit sa ajung la mare cu orice pret si aveam nevoie de absolut orice resursa de hrana , fiindca trupul imi era zdrobit si aveam nevoie de hrana ca sa se refaca. Din pacate nu mai aveam nici bani de-ai lui Dumnezeu. Imi daduse numai un om 20 mii la intrarea in Galati si atit. Hirtia de 50 o pastram pentru bac.
In magazinul acela am vazut intr-o cameruta alaturi o baie cu chiuveta si m-am gindit sa cer niste apa caci in oras e greu sa gasesti apa. Am intins sticla goala catre vinzatoare si am rugat-o sa-mi dea apa. Dar mi-a raspuns : Ne pare rau dar nu avem apa aici. M-am uitat si eu la dinsa si … am inteles ce gindea. Se temea sa se duca pina alaturi ca nu care cumva lasindu-ma singur in magazin sa fur ceva.
Am continuat sa merg prin oras gindindu-ma cit de ingrozitori pot sa fie oamenii. Nici macar o gura de apa nu-ti da nimeni daca te vede mai jerpelit. Imi era sete si eram intre oameni, ma uitam cum beau altii sucuri si bere pe la terase. Inainte de iesirea din oras am vazut printr-o vitrina o femeie cum spala halbe de bere , si de sete m-am dus si am cerut apa. Ma gindeam : Oare si asta pe care o vad ca spala halbele de bere o sa-mi zica ca nu are apa ? Mi-a dat. Am multumit si am plecat mai departe.
Inainte de a iesi din Galati s-au luat niste ciini de mine. Ham ham ! Ham ham ! Se adunasera in jurul meu vreo 5-6 ciini si care mai de care se repezea spre mine gata sa ma rupa. Oamenii din jur stateau si se uitau la scena asta rinjind bucurosi gindind : Ia uite, l-au incoltit pe boschetar ! Bine-i face ! Eu tot incercam sa ma feresc de ciini ori sa ma apar cu picioarele ca de acuma gata voiau sa ma muste se repezeau cu coltii la picioarele mele si erau multi din toate partile. Nemaistiind ce sa fac am atrigat in mintea mea : Doamnee !!! Fa ceva ! Si indata un om a intervenit a strigat la ciini si m-au lasat in pace. M-am indepartat repejor de locul acela , speriat. Oare ce au ciinii astia cu mine ? Eram in plina strada era plin de oameni pe strada si era zi afara. Ce i-o fi apucat asa deodata incit sa se repeada toti asupra mea ? De ce asupra mea si nu asupra altui om de pe strada ?
Mergeam pe-un pod la iesirea din Galati spre Braila. Ma uitam in apa si imi veneau prin minte ginduri oare cum o fi sa sari de aicea ? E mai usor decit sa traiesti. Dar am alungat gindurile astea si m-am tiriit inainte. La capatul podului am intilnit un om si am vorbit cu el . Era un om necajit si modest care venea de la munca si avea un salar mic si se temea si el ca va fi dat afara din servici inainte de pensie . I-am spus omului acela ca o sa fie in curind mai bine, ca Dumnezeu o sa aiba grija de oameni. Pe urma stringind mai cu vointa chingile rucsacului in miini , am continuat sa merg insufletit de-o noua putere. Trebuie sa ajung la mare. Pentru oamenii astia necajiti , trebuie sa infring pe Diavol. Trebuie sa-mi cistig puterea de a ma invinge pe mine insumi. Trebuie sa-mi inving trupul si sa-l supun vointei mele !

Aceasta postare a fost editata de oliver: 30 October 2006 - 01:56 AM

[oliver]

Ma indreptam catre o padure de plopi de linga sosea unde voiam sa ramin peste noapte dar cind am ajuns acolo era doar o balta intreaga padure. Plopii cresteau din apa. Iar de la sosea si pina la apa era doar un povirnis abrupt si plin tufe ghimpoase. Nu aveai unde sa stai. In dreapta soselei era prapastie terminata cu apa iar la stinga erau un manunchi de tevi uriase din care tisneau aburi . Nu era nici un loc unde sa poti macar sa te asezi jos o clipa , eram prins intr-un fel de coridor ingust de unde nu se putea iesi. Soseaua ingusta era marginita de balustrade dar nu puteai sa te asezi pe ele fiindca erau de tabla ingusta. N-aveam practic cum sa ies din sosea. Inapoi era Glatiu din care abia iesisem fugarit de ciini si nu ma puteam intoarce acolo. Nu puteam decit sa merg inainte oricit de obosit eram. Era noapte. Soseaua era ingusta si era un trafic intens de masini mergea aproape bara la bara intre Galati si Braila, orbindu-ma cu farurile si innecindu-ma in fumul de benzina. Din cauza balustradei toate gunoaiele aruncate din masini , cutii de bere , sticle si alte ambalaje ramasesera pe marginea soselei alcatuind un covor aproape compact de gunoaie printre care cu greu in faceam drum. Dupa citiva kilometri balta din dreapta s-a terminat lasind locul unei intinderi de argila care parea ceva ca un santier ori ca o exploatare de ceva. Eu m-as fi oprit oriunde , si pe un morman de gunoi m-as fi oprit sa dorm peste noapte numai sa gasesc un loc in afara soselei unde sa ma pot intinde pe jos. Asa ca santierul ala sau ce-o fi fost el mi se parea o salvare divina din suferintele pe care le induram. Dar indata ce am ajuns acolo niste hoarde de ciini au inceput sa latre chemindu-se unii pe altii si adunindu-se spre mine incit n-am putut sa ma opresc acolo. Cuprins de spaima am traversat soseaua in partea cealalta simtindu-ma protejat de coloana de masini care trecea neintrerupt pe strada. In partea astalalta tevile gigantice ma improscau cu aburi si fisiau la mine ca niste serpi uriasi. Era un loc ingrozitor , o zona industriala din care disparuse complet orice natura. Doar pe ici pe colo vreun scaiete prafuit mai strapungea prin ambalajele de plastic. Mergeam , mergeam inainte in agonie impiedicindu-ma printre bidoane si cutii si orbit de farurile masinilor. Dincolo de tevi erau fabrici, scintei , mecanisme vechi care huruiau si se invirteau scrisnind , oameni murdari care trebaluiau in jurul lor. Iar eu in pofida suferintei prin care treceam ma gindeam la valaorea artistica a situatiei, un Hristos tiriindu-si crucea prin cosmarul industriei si printre mormane de deseuri nemuritoare .
Departe s-au sfirsit tevile si au lasat locul unei alte balti cu plopi , tot asa cu povirnis abrupt unde nu aveam cum sa stau. Prin bezna noptii am vazut o barca pe balta trasa la mal. Am coborit pina la barca gindindu-ma ca as putea sa dorm in barca , dar pe fundul barcii era apa si nu se putea dormi in ea. Ma-am intors la sosea si mi-am continuat agonia pina cind in parta dreapta s-a ivit o bucata de iarba si eram departe de ciini. M-am coborit pe povirnisul abrupt ca o prapstie si am alunecat la vale zgiriindu-ma prin bezna de niste tufe cu spini . Acolo jos erau niste balarii innalte si era cam butucanos pamintul cu bolovani . Dar nu mi-a mai pasat de nimic , m-am pravalit jos acolo unde eram fara sa mai caut alt loc mai comod. Era fantastic de bine ! Am scos din rucsac cutia cu zahar si am mincat lacom tot zaharul impreuna cu o piine. Am adormit bustean. A doua zi m-am trezit plin de melci peste tot si pe sacu de dormit si pe rucsac se plimbau melci. Am mai mincat niste piine si stateam intins nevrind sa ma mai ridic de jos. Dar a venit pe acolo o turma de oi si fiindu-mi frica de ciini , m-am sculat si am plecat de acolo.
Am escaladat inapoi povirnisul si catarindu-ma pina la sosea. Prin zona asta soselele is un fel de diguri innaltate cu vreo 10 metri deasupra pamintului . Am mai mers pe sosea pina ce a inceput sa ploua. Atunci am coborit din nou in afara soselei si m-am acoperit cu plasticul . Nu era loc bun de popas si nu aveam cum sa ma intind ca sa ma odihnesc ci stateam ghemuit peste rucsac avind grija sa nu patrunda apa la carte.
Dupa o vreme ploaia sa- mai potolit dar a continuat asa mai marunta. Eu intepenisem acolo ghemuit si nemaiputind sta asa m-am ridicat si am inceput sa merg prin ploaie inainte. Totusi ca sa nu ma ude imi pusesem pe mine costumul de Sfint cu gluga . A fost singura data in toata excursia cind am purtat costumul de Sfint in varianta completa , adica cu mantie si gluga. Am mers inainte pina la Braila. Acolo drumul trecea pe linga niste mormane mari de gunoaie printre care se gaseau si mormane de darimaturi si moloz. Urcati pe muntii de gunoaie se aflau multi oameni care scormoneau prin ele. Unii aveau ciocane mari cu care spargeau bucati de beton. M-am uitat si eu la oameni astia nedumerit. Ce fac astia aici ? M-am dus si eu la dinsii sa-i intreb. Cel care era ma aproape de mine statea in genunchi aplecat peste niste sirme pe care le aranja. L-am intrebat : Nu te supara , dar ce fac oamenii asia aici ? A ridicat privirea spre mine si avea o fata de parca era un arhanghel adica avea parul blond si cret in bucle , un chip frumos , ochii albastri si barba , cam asa cum vezi prin biserici desenati ingerii. Mi-a raspuns : Cauta fier ! M-am uitat si eu la dinsii nevnindu-mi sa cred. Spargeau grinzi de beton armat ca sa scoata armaturile de fier din beton. Era o munca groaznica sa sfarmi cu ciocanul betonul compact si ceea ce ma ingrozea era ca pentru niste sirme faceau asta. Pentru niste sirme oleaca mai groase, munceau crunt sfarimind munti de darimaturi. Ce disperare nebuneasca trebuie sa impinga pe un om sa faca asta ? Am intrebat : Si cit cistigati voi pe zi de la munca asta ? Mi-a raspuns : Cam 100 mii pe zi. L-am mai intrebat: Dar tu servici ai undeva ? A clatinat din cap semn ca nu.
M-am uitat la omul acela si m-am gindit pentru o clipa sa-i zic sa vina cu mine. Daca ii ziceam sa vina cu mine ar fi venit fiindca nu avea nimic de pierdut. Dar deocamdata e lupta mea cu mine insumi. N-are rost sa amestec si pe altii in povestea asta macar ca i-ar fi mai bine cu mine intr-o excursie decit la o asa munca cumplita.
Am plecat de acolo cutremurat de cele ce vazusem . Asta era culmea disperarii omenesti. Nici macar boschetarii nu sint in halul asta.
Am urcat apoi pe bac si am trecut dincolo. M-a costat numai 10 mii si am rams cu 40 rest. Am inceput iarasi sa merg de-a lungul soselei si-am mers pina ce am ajuns la baltile cu nuferi. Nu prea erau nuferi , er anuma unu singur departe de mal. Am hotarit aici sa fac un popas mai indelungat si sa stau si eu oleaca la plaja. Aveam de mincare numai piine si apa. Am scos din rucsac pentru prima data masca de scafandru si am Ziua a 14-a Muntii Dobrogei , Macin. Am poposit la 151 km de Constanta in fata muntilor Dobrogei. Ma atrage foarte mult sa ma catar pe vreounul din acesti munti dar mai tare ma atrage marea. Cu cit ma apropii mai mult de mare cu atit mai mult ma intreb de ce ma duc acolo. Aceea nu-i o lume potrivita pentru un om fara bani. Ma tem sa ma duc la mare. E foarte multa suferinta acolo cind esti sarac si fara prieteni fiindca nu poti sa faci nimic altceva decit sa privesti la distractia altora. Singurul lucru care ramine acelasi pentru toata lumea e doar apa marii si razele soarelui. Uneori ma gindesc ca imi place mai mult drumul catre mare decit marea propriu zis. Poate ca adevarata distractie si fericire este aici pe cimpul asta pustiu valurit asa de frumos de un vint racoros si placut.
In orasul Macin am cheltuit ultimii bani ramasi de la trecerea cu bacu. Doua piini si o punguta de bomboane astea sint proviziile pentru 150 km de drum. Oare voi reusi sa ajung la mare fara sa schimb hirtia de 1 milion ? Eu cred ca da. Pai Maria Egipteanca a trait vreme de 7 ani cu numai 3 piini , ce eu oare nu-s in stare sa rezist 4-5 zile numai cu 2 piini ? Necazu era ca nu mai gaseam fasole pe cimpuri , in judetu Galati aproape ca disparuse complet fasolea de prin cimpurile de porumb. Nici in Dobrogea nu era.

Ziua a 15-a
Mergeam eu aseara pe drumul dintre Macin si Cerna fiindca asa imi poruncise Dumnezeu sa merg in seara aceea cu 10 km in plus fata de norma zilnica de 30 Km . Eu l-am intrebat :
- De ce Doamne sa merg mai mult azi ?
- Fiindca asa iti cer Eu.
Eu fiind cam trindav cam as fi vrut sa nesocotesc pe Dumnezeu si sa ma culc pe vreo miriste de pe acolo. Inca vazind ca nu-l ascult atuncea Dumnezeu a repezit un nor mare de ploaie spre mine si mi-a spus :
- Daca nu pleci de aici are sa vie norul acela peste tine si are sa te ude leoarca.
- Si daca plec nu are sa ma mai ude ploaia ?
- Nu , daca pleci vei scapa de ploaie.
Ma scol eu de acolo si incep a merge repejor inainte pe sosea. M-au mai ajuns din urma vreo citiva stropi de ploaie dar putin de tot. Am continuat sa merg inainte pe sosea in ciuda oboselii trupului. Inainte de a se innopta am vazut niste fasole intr-un cimp de porumb si mi-am cules mai multa ca sa am provizii de drum. Asta era furt in toata regula fiindca luasem o cantitate mare , culesesem o jumatate de sacosa cu pastai. Se inoptase aproape de tot cind vad deodata aud niste latraturi si vad doi ciini care alergau spre mine. Unul mai mic se opreste la o oarecare distanta continuind sa latre dar celalalt un ciine mare a continuat sa alerge spre mine in salturi mari hotarit fiind sa ma muste. Ma uitam ingrozit la dihania uriasa care se repezea spre mine si nu stiam ce sa mai fac , intepenisem de spaima fiindca nu mai vazusem niciodata un ciine care sa atace in halul asta. Ajunge dihania la mine , si se arunca cu labele pe mine iar dupa aia incepe sa se gudure si sa dea din coada de parca i-as fi fost cel mai bun prieten. Mi-a venit si mie inima la loc gindind : Stai ca asta nu musca asta e un ciine bun. L-am mingiiat eu pe cap si dau sa-mi continui drumul , cind prin intunericul amurgului deslusesc o umbra de om care mergea pe miriste ca sa-mi taie calea. Avea un ciomag in mina. Eu ma tem totusi de oameni ca am bani la mine . Daca imi ia hirtia de 1 milion ce ma fac ? Cum mai ajung acasa ?
Omul iese din miriste pe sosea inaintea mea si se opreste asteptind sa ajung la el. Se uita el la mine , ma uit si eu la el , iar eu dau sa trec inainte pe drum fara sa zic nimic. Dar dinsul ridica ciomagul inaintea mea asa ca o bariera si zice :
- Stop ! Cine esti si un te duci ?
- Eu vin de la Iasi si ma duc la mare. Sint scriitor.
- Te-am intrebat fiindca unu tot asa ca tinea trecut ieri pe drum si mi-a spart bordeiu.
- Eu n-am nici o treaba cu asta.
- Ia hai cu mine ! zice el autoritar.
Eu ma simteam de parca as fi fost arestat , mai ales ca furasem fasole cu citeva clipe inainte. Poate ca m-o fi vazut la furat. Desigur , pare ceva nevinovat sa furi oleaca de fasole de pe cimp , dar Legea iti da 4 ani de puscarie pentru furt calificat. De asta nu ma simteam prea bine si tot incercam sa scap de el zicindu-i, sa vezi ca eu isi scriitor, ca vorbesc cu Dumnezeu , ca am facut Greva Foamei in Iasi , toata povestea. Iar el se minuna mereu de cele ce ziceam si zicea mereu : Bravo ! Chiar asa a fost ? Culmea !
O vreme am crezut ca-si bate joc de mine de ma lauda atita. Ma ducea undeva departe de sosea catre munti unde zicea el ca are oile si stina. Mie imi era teama sa nu ma prade de bani. Dar dupa o vreme mi-am dat seama ca nu-i om rau. Mi-a zis :
- Parca nici nu-mi vine sa cred ca am intilnit un om ca tine. Nu stiu cum sa zic, dar dupa vorbele pe care le spui si dupa felul in care arati parca ai fi Dumnezeu.
Eu m-am simtit tare stinjenit de vorbele astea ale lui , si i-am spus sa inceteze sa ma laude caci nu-mi place. Sint atit de obisnuit cu ironia si batjocura lumii incit laudele ma fac sa ma simt foarte nefiresc.
Am ajuns la tirla pe intuneric. Ciobanul a aprins un felinar palid care a dezvaluit prin lumina lui o lumea arhaica de parca as fi fost pe vremea dacilor. Niste blanuri de oaie asternute pe-un pat de scinduri , niste bancute mici si o mesuta joasa . Ne-am asezat la masa in lumina felinarului. A scos de subt pat un harbuz si l-a taiat felii , iar de pe un raft a scos si niste piine .
- Foarte bun harbuzul , zic eu
- Ce-ai spus ?
- Scuza-ma ca ma mai bilbii , ti-am spus ca am un defect de vorbire
- Nu nu de asta . Ai zis ceva haluz , havuz …
- Harbuz !
- Si ce-i aia ?
- Pai asta care il mincam acuma , asta-i harbuz.
- Aaa ! La noi se cheama pepene.
- Da , si la noi se mai zice asa da mai rar. De obicei noi moldovenii ii zicem harbuz.
- Vrei sa maninci si un ceaunas ?
- Ceaunas ? Cum adica sa maninc un ceaunas ?
- Pai nu stii ce-i aia ceaunas ? Ia uite la el nu stie ce inseamna ceaunas…
Si scoate un pepene galben si mi-l arata zicind : Uite asta-i ceaunas.
- La noi aista se cheama zamos . Mai pe ce lume traim ! Numai ce-am trecut dincolo de Dunare si deja se vorbeste pe alta limba. Ba inca am vazut si-o moschee. Nu-i oare de mirare cum poate sa se schimbe lumea de la un loc la altu ? Ca doar tot oameni sintem , dar uite ca nu-s la fel oamenii nici macar de la un sat la altu daramite de la o tara la alta. Si ia spune-mi cum de ti-a venit ideea sa iesi la sosea inaintea mea ? Ca doar era departe de stina si de turma. Ce te-a facut sa vii pina acolo ?
- Apoi eu am mai luat asa oameni de pe strada in ospetie. Inca nu ca tine ci chiar boschetari de aia care n-au unde sa steie. Da ti-e si frica sa iei oameni din aia ca numa la furat le merge mintea. Am luat odata unu si pe cind stateam la masa cu el numa in jur ii fugeau ochii sa vada ce se poate fura de pe aicea.
- D-apoi ce sa fure ?
- Ei , crezi ca n-are ce ? Gaseste el ceva. Vreun miel , vreo oaie ... Am mai luat pe altii care dupa ce ca i-am primit nici nu erau multumiti voiau sa le dau de baut si de fumat.
- Greu tare cu oamenii astia. Am intilnit si eu din astia si am vorbit cu ei. Cunosc si eu ce scirbosi sint. Totusi trebuie cumva ajutati. Nu-i vina lor ca sint asa de rai. Ei au devenit asa din cauza conditiilor groaznice in care traiesc. Noi sintem vinovati de rautatea lor.
Am mai povestit noi multe in seara aceea , pe urma mi-a asternut niste blanuri pe patu de la intrare si m-am culcat acolo in cameruta aceea cu acoperis de stuf si avind drept usa doar o poarta de nuiele. Era asa de bina sa stai intr-un pat…. Moale , comod , in siguranta… Eram tare bucuros ca am gasit asa un om. Ma gindeam ca uite tocmai unde am gasit omenia si civilizatia lumii : La tirla ! Prin orase lumea se crede civilizata da-s mai salbatici decit fiarele . Caci nimeni prin orase nu-ti da gazduire si mincare , toti te injura si te blefturesc care mai de care. Oameni cu masini , cu vile , cu pretentii de intelectuali , si preoti imbunatatiti cu aere de superiori spiritual cu mofturi in cap dar cu inimi de rahat ! Iata ca ciobanu de la tirla v-a facut de rusine pe toti ! Mai civilizat este omu de la tirla decit voi civilizatii de prin orase ! Ca doara si lui i-e teama sa nu-l fure boschetarii pe care-i primeste dar uite ca totusi asta nu-l impiedica sa fie om.
A doua zi cind am plecat mi-a dat niste mincare cu mine: 4 pesti prajiti , o bucata de brinza , o piine si niste ceapa. Erau 4 pesti maricei , cred ca aveam aproape un kilogram de peste. Va dati seama cit ar fi costat asa ceva la un restaurant ? O avere ! Eram foarte bucuros de mincarea aia si calculam ca-mi ajunge pe 3 zile.
Cind am plecat am urcat in sus pe munte si fiind urcat asa pe o stinca mai inalta de acolo de sus m-am jucat putintel de-a apostolul , asa cum vezi prin filme cite un apostol pe o stinca ridicind asa o mina spre cer si vorbind oamenilor , si i-am zis :
- Domnul sa te binecuvinteze , sa-ti dea sanatate si sa aiba grija de tine si de oile tale…
Pe urma fiecare si-a vazut de drumul lui.

[oliver]

Spre seara m-am intors spre sosea cu gindul sa-mi continui calatoria. Ajung eu in Cerna si pe drum vad niste pere cazute pe jos pe marginea santului. Ma aplec eu sa le iau de jos cind deodata un om striga la mine. Ma cheama la el in curte si incep eu a-i zice despre povestea cartii mele dar el n-are rabdare sa ma asculte pina la capat . Imi da voie sa iau rosii din gradina lui cite poftesc. Ii multumesc omului imi culeg citeva rosii si plec mai departe.
Eram foarte bucuros ca am o gramada de mincare. Cind eu plecasem de la Iasi Dumnezeu imi spusese : Nu te ingrijora de ce vei minca caci vei avea mincare din belsug oriunde te vei duce. Iar acuma trecusem Dunarea si cu restul de la bac imi cumparasem doua piini si o punga cu bomboane sima ingrijoram :Cum voi ajunge sa strabat 200 Km numai cu 2 piini ? Caci fasole nu mai era pe cimp deloc. Dar iata ca gasisem nu doar fasole ci abia mai tiriiam rucsacul de greutatea mincarii ce duceam in spinare : peste, rosii, brinza castraveti , ceapa , si piine destula. Cu adevarat ca si-a implinit promisiunea.
Ca si cum nu era destul , nici nu apuc sa ies din Cerna ca intilnesc alt om care ma opreste pe strada si-mi zice :
- Ce-i cu tine ? Un te duci ?
- Vin de la Iasi si merg la mare .
- Si unde dormi noaptea ?
- Pe cimp , pe unde apuc.
- Hai sa dormi la mine in noaptea asta.
- Da sa stiti ca eu n-am bani.
- Lasa ca nu-ti cer bani.
Merg eu la el acasa, acolo era nevasta lui cu un nepotel mic. Ma pune la masa si maninc bine niste ardei umpluti , foarte buni ca nu mai mincasem anu asta asa ceva si oricum eu acasa nu ma pricep sa gatesc. M-a servit la masa si cu vreo doua paharele de visinata . Mi-au povestit ca au avut un fiu care s-a sinucis la 21 ani. Mai aveau si alti copii , dar au spus ca intotdeauna va ra mine in sufletul lor un loc gol pentru fiul pe care l-au pierdut. Era totusi mare bucurie in curtea aceea cu nepotelul cel mic.
Ma gindesc cit de usor este sa fii om pe lumea asta. Oare de ce ai mei parinti n-or fi fost si ei oameni ca acestia ? Tatal meu a spus ca nu ma mai recunoaste drept fiu iar daca as muri a spus ca ar scuipa pe mormintul meu. Si iata ca niste straini imi sint mai apropiati decit tatal meu.
M-au intrebat cum ma cheama iar eu le-am spus ca ma numesc Oliver. Iar omu ramine tacut privindu-ma fix . Iar eu simtindu-ma stinjenit de felul in care ma privea omu incepusem sa gindesc ca nu ma crede ori ca il deranjeaza numele asta al meu.
- Ce-i omule ? Te supara cu ceva numele asta al meu de ai tacut asa deodata ? Nu-s eu de vina , asa m-au numit parintii. Au vazut un film englezesc si asa mi-au pus numele dupa cel al lui Oliver Twist.
- Nu…pe tine nu te cheama Oliver …
- D-apoi cum altfel ? Daca asa ma cheama…
- Nu . Tu esti Iisus… (omu bause mai multe paharele de visinata )
- Cum o sa fiu Iisus daca-s Oliver ? E drept ca l-am vazut pe Iisus si ca mi-a vorbit dar eu nu sint El. Ce daca spre exemplu vorbesc cu Gigel inseamna ca sint Gigel ? Si apoi orice om cu barba si cu plete seamana cu Iisus.
- Nu chiar oricine. Ai o anumita fizionomie…
A doua zi m-am trezit de dimineata vrind sa plec dar omul m-a mai oprit sa mai ramin oleaca sa maninc ceva. Stateam in curte la o masa si vorbeam tot felu de lucruri. Ma uitam la el cum culegea chistoacele de tigari de pe jos , scotea tutunul care mai ramasese il presara pe o bucatica de ziar, o rasucea si isi facea o tigara. Penale asa le numea el, tigari penale. Si ma gindeam si eu , ia uite cine e in stare pe lumea asta sa fie om. Unu care de saracie culege chistoacele de tigari de pe jos . Bogatanul care avea vila cu etaje n-a vrut nici macar sa ma primeasca in curte ca nu aveam buletin. Am mai intilnit si un primar al unei comune care iarasi a stat de vorba cu mine , i-am dat foi , dar de ajutat nu s-a gindit sa ma ajute cu nimic. Adica cei care aveau bani si bogatie si putere m-au privit ca pe un gunoi iar omul acesta sarac si necajit iata ca m-a primit in casa ca pe fiul lui. Iata cum se arata adevarul spus de Hristos ca : “Mai degraba ar trece camila prin urechile acului decit bogatul in imparatia cerurilor.”
Asa cum acest om m-a primit pe mine , adevarat va spun ca asa il va primi si pe el Hristos in imparatia Lui.

[Crusher]

no comment... si m-am uitat si peste carte... asa in mare.. 704 pages... really no comment ..

[oliver]

Prima noapte petrecuta la mare :

Noapte…Stele… a rasrit Luna raspindind o punte de argint stralucitor peste valurile marii. In lumina Lunii se vad uriasi deasupra orizontului o pereche de adidasi flenduri si o sticla goala de bere. Nisipul era asa de moale si confortabil…Asa o pace si-o bucurie aveam in suflet. Ma simteam implinit si linistit. Am adormit fericit …
- Sus ! Haide ! Scoala !
N-apuc eu prea bine sa ma dezmeticesc ca ma pomenesc cu lumina puternica a unei lanterne intre ochi.
- Ce… Ce se intimpla ? Politia ? Ce vreti de la mine ?
- Prezinta actele la control !
- Iarasi porcaria asta ? Ce tot aveti cu actele astea ? De la Iasi si pina aici numai cu prostia asta m-am intilnit. La ce foloseste prezentarea asta de acte ?
- Ca sa va putem identifica .
- N-am buletinu la mine. Mi-a spus mama sa nu-l iau de acasa ca sa nu-l pierd. Si oricum mie nu-mi place sa port buletinul asupra mea. Ma deranjeaza. Eu sint un om si nu un numar. Degeaba iti spun un nume si un numar fiindca asta nu inseamna nimic. Cu un nume si-un numar nu stii nimic despre omul respectiv , cine este si ce face aici. Eu sint scriitor si am venit tocmai de la Iasi pina la mare pe jos.
- Numele, va rog !
- Oliver .
- Oliver si mai cum ?
- Stan Oliver . Dar voi nu pricepeti ca nu are nici un rost sa faceti asta ? E total absurd si inutil !
- Numele parintilor ?
Vazind ca vorbesc la pereti le-am dat toate datele. Pe cind asteptau sa vina raspunsul prin statie le-am mai zis :
- Adica mii de ani a trait lumea fara buletine si fara acte iar acuma v-ati trezit voi destepti ca nu se mai poate trai fara buletin. Dar cine va da voua dreptul sa-mi puneti mie un numar ? Voi numa atita stiti sa cereti acte si sa dati amenzi. Dar de ajutat nu ajutati pe nimeni cu nimic. Umblati aiurea noapte pe strazi si deranjati oamenii …
- Ia asculta mai baietele ! Adica tu … ma certi pe mine ?
- Sigur ca da ! Te cert !
- Da tu n-ai nici un drept sa ma certi .
- Ba am. Cum sa n-am ? Tu esti platit ca sa fii de ajutor oamenilor nu sa-i chinui prosteste. Am dreptul sa te cert pentru ca m-ati chinuit si mi-ati distrus viata !
- Cine ? Eu ?
- Sistemul pe care il reprezinti. Legile astea neghioabe pe care le aperi. Adica vine omu la mare si imediat politia il ia la suturi. Da cu ce drept ? Ce am facut ceva de ma luati asa la intrebari ?
- Am impresia ca te simti …asa… deranjat .
- E si normal sa ma simt dranjat. Tu cum te-ai simti ca atunci cind dormi sa vina cineva sa racneasca la tine : Scoala ! Sus ! si sa-ti puna o lanterna intre ochi ? Abia apucasem sa adorm si eu oleaca…
- Da de ce nu esti cazat undeva ? De ce dormi asa pe plaja ? Daca erai cazat la o camera n-aveam nimic cu tine.
- Fiindca n-am bani ! De aia ! Eu de doi ani nu mai am servici.
- Apoi daca nu-ti place sa muncesti…
- Dar cartea asta pe care am scris-o nu-i oare o munca ?
- Nu, asta nu-i munca. Daca nu iese banu atunci nu se numeste munca.
- Dar asta-i carte de religie. Eu n-am voie sa scot bani din cartea asta.
Incepusem sa tremur . Stateam descult pe nisipu rece iar afara era frig. Le-am zis :
- Domnu politist, haideti va rog sa nu mai lungim discutia asta ca nu are nici un rost. V-am dat datele, m-ati verificat, mergeti in treaba voastra si lasati-ma sa ma odihnesc.
- Nu puisor ! Nu asa ! Tu acuma iti stringi frumusel bagajele si pleci de aici.
- Unde sa plec ?
- Nu stiu ! Nu ma intereseaza ! Tu acuma pleci de aici ! Ai inteles ? Aici e plaja si nu ai voie sa dormi pe plaja.
- Da unde vrei sa ma duc omule ? Ce vrei sa ma duc sa dorm pe strada in oras ?
- Da tu nu intelegi ca n-ai voie sa dormi pe plaja ? Du-te de unde ai venit ! Spui ca ai venit de la Iasi pe jos ? Atunci inseamna ca stii drumul ! Iti stringi bagajele si te duci inapoi la Iasi ! Sens giratoriu ! Stii ce-i aia ? Cum ai venit asa te duci !
M-am uitat si eu naucit la oamenii aceia.Adica ei voiau ca asa pe loc in toiu noptii sa-mi iau bagaju in spinare si sa plec repejor 500 km inapoi spre Iasi. Nu mi se pareau intregi la minte oamenii aia. Nici nu mi se pareau ca glumesc. Erau 4 jandarmi in jurul meu caci se adunasera inca 2 de cind ma tineau acolo drepti tremurind de frig inaintea lor. Mi se uscase gura. Nu stiu de ce dar intotdeauna cind vorbesc cu politia sau cu psihologul mi se usuca gura si nu mai pot vorbi. Am scos sticla de pepsi din rucsac si am baut o gura.
- Ia uite la el ! Are Pepsi ! Apoi tu ai bani ma, ce ne minti pe noi ca n-ai ?
- Am bani de tren inapoi si de-o mica cheltuiala. Domnu politist , va rog frumos sa ma intelegeti. E noapte si nu am unde sa ma duc , vin de la un drum lung de 500 km si sint complet epuizat. Lasati-ma sa ramin aici pina miine dimineata . Mai sint citeva ore si acusi rasare soarele ca noaptea e aproape pe sfirsite. Doar citeva ore mai ramin aici , pe urma imi iau bagaju si plec in drumu meu.
- Nu , nu se poate ! Tu pleci acum ! Ai inteles ?
- Atuncea daca nu ma lasati sa stau aici ma duc in fata sediului Politiei din Navodari si imi astern acolo patura pe treptele de la intrare si ma culc acolo.
- Cum sa faci asa ceva ? Pai iti impusc o amenda de nu te vezi. Ce , esti oleaca dus ?
- Da , sint foarte dus. Am acte de schizofreinic cronic si acut , adica sint nebun oficial daca la asta te referi. Eu si in Iasi am avut probleme cu politia, de 4 ori m-au arestat.
- Pentru ce ?
- Fiindca am facut Greva Foamei in fata primariei din Iasi. M-am pus acolo in genunchi si n-am vrut sa mai plec. M-a luat politia pe sus de 4 ori. Asa ca sint in stare sa fac gesturi din astea. Daca nu ma lasi in pace sa dorm aici ma duc si ma pun in fata sediului Politiei si acolo dorm.
- Da de ce ai facut Greva Foamei ?
- Ca sa cer o lege de protectie sociala.
- Da cine esti tu ca sa faci legi ?
- Sint un scriitor care am scris o carte de la Dumnezeu.
- Ce Dumnezeu ma ? Care Dumnezeu ? Ce tot il amesteci pe Dumnezeu in povestea asta?
(Eu n-am redat conversatia completa ci doar fragmente , dar ideea e ca mereu bagam in discutie citate din Evanghelie , ca Iisus a spus aia ori ca a facut ailalta si asta ii irita foarte tare pe domnii politisti. Ii enerva faptul ca exista o autoritate mai mare decit a lor si ca exista niste legi mai mari decit legile lor.)
- Cartea mea este de la Dumnezeu prin aceea ca eu aud direct vocea lui Dumnezeu si am scris in carte ceea ce El mi-a spus sa scriu.
- Adica tu auzi asa … o voce pe care n-o mai poate auzi nimeni altcineva ?
- Pai de ce crezi ca am acte de nebun ? Asa pe degeaba ? De asta m-au declarat schizofreinic , pentru ca aud Vocea asta.
- Apoi atuncea inseamna ca nu esti scriitor…
- Cum sa nu fiu scriitor daca am scris o carte ?
- Pai din cite inteleg vocea asta e scriitorul nu tu.
- Da , aici aveti dreptate Mi s-ar potrivi mult mai bine denumirea de prooroc decit aceea de scriitor.
- Prooroc ? Si deodata s-a enervat tare si a inceput sa stige cu violenta la mine : Ia hai ! Sterge-o de aici! Haide ! Pune mina si stringe-ti bulendrele de pe jos si rade-o de aici! Uite la el boschetaru , se crede vreun Ilie de acuma… Ma ! Pune mina si stringe-ti lucrurile ! Tu n-auzi ma ? Ori ce astepti sa te pocnesc ?
- Dom politai eu nu plec de aici ! Faci ce vrei da eu nu plec si gata. Eu nu ascult de nici un ordin de-al tau si de-al nici unui alt om. Mie nu-mi comanda nimeni ! Nimeni ! Eu ascult numai de Dumnezeu si de nimeni altcineva ! Eu sint un om liber si voi ramine liber atita timp cit voi trai !
- Dar esti liber ! Cine spune ca nu esti liber ? Esti liber sa pleci imediat de aici.
- Da cu ce drept imi interzici tu sa stau pe malu marii ? Ce-i marea ta ? Ai facut tu marea si pamintul ca sa-mi interzici tu mie sa stau aici ? Eu n-am batut atita drum de la Iasi si pina aicea ca sa-mi zici tu sa plec. Nu ! Nu plec ! N-ai decit sa ma tirii de aicea cum au facut si cei din Iasi , dar eu de bunavoie nu plec !
- Da tu crezi ca eu stau sa te tirii pe tine ? Iti trag vreo 20 bocanci si te las aicea lat.
- Trage ! N-ai decit !
Vazind el ca nu ma poate intimida cu bataia ci dimpotriva mai mare curaj capat cind ma ameninta cu bataia si vazindu-ma ca tot tin cartea mea in miini ca pe un lucru de mare pret atuncea si-a schimbat tactica zicind :
- Auzi ? Da daca-ti iau cartea asta si ti-o fac varza ? Atuncea ce mai zici ?
- N-ai decit , mai am acasa inca una. Ba chiar m-as bucura s-o faci varza , ca sa stie toata lumea ce fel de oameni sinteti. Adica un om scrie o carte , se duce si el la mare , iar acolo vine un politist si-i face cartea varza. Am sa scriu despre voi sa va stie toata tara asta ! Ia spune-mi te rog si mie cum te numesti ? Sa stiu si eu care-i politaiu care vrea sa-mi faca cartea varza ? Ia va rog prezentati-mi si voi un act . O legitimatie , un buletin sa stiu si eu cu cine vorbesc.
- Noi ne-am prezentat la inceputul discutiei.
- Daa ? Eu nu-mi amintesc. Eu imi amintesc doar : Hai scoala ! Sus !
- Apoi daca esti schizofreinic si nu-ti mai amintesti , ce sintem noi de vina ? Noi ne-am prezentat ! Nu-i asa baieti ?
- Da sigur ca da ! Ne-am prezentat ! raspund ceilalti.
- Si ce va e asa greu sa va mai prezentati inca o data ?
- Pai n-are nici un rost sa ma prezint din nou fiindca tu daca esti schizofreinic oricum o sa uiti din nou.
- Arata omule o legitimatie , un buletin ceva. Ca doar esti om al legii !
- Pai sa vezi ca eu nu port acte la mine ca mi-a zis mama sa las actele acasa ca sa nu le pierd … (zice el maimutarind vorbele mele )
- Auziti mai ? intervine alt politist care fusese mai tacut. Ia haideti sa mergem ca stam aicea de-o ora. Iara tu … auzi baiatu ? Eu in juma de ora trec inapoi pe aicea. Daca te mai gasesc tot aici sa stii ca a doua oara nu mai stam la discutii cu tine ci o sa luam masuri. Si o sa te tavalim si oleaca prin apa ca sa te racoresti nitel sa te trezesti oleaca la realitate ca tu nu esti constient pe ce lume traiesti. Tu te visezi pe alta planeta. Asa ca ai grija ! In juma de ora sa fii plecat de aici ! Ai inteles ?
Apoi au plecat si am ramas singur. Eram hotarit sa nu plec de acolo. Ma plimbam agitat in jurul paturii asteptind sa vina din nou politistii. Tremuram de nervozitate si stress si ma gindeam : auzi ma , sa vina omu pe jos atita drum si la capatu drumului sa dai de asa niste dobitoci care-mi strica toata bucuria. Visam ca macar dupa atita drum o sa ajung macar sa stau o noapte sa dorm linistit pe plaja linga valurile marii , si uite ca nici macar asta n-am voie. N-au nici un pic de respect pentru un scriitor , tipa la mine si ma injura de parca eu as fi de-o seama cu dinsii. Da ce sint si ei scriitori ca si mine ca sa-si permita sa discute de la egal la egal cu mine ? Da cunosc ei teoria relativitatii ? Da au habar de fizica cuantica ? Da au proiectat ei sisteme cu microprocesor? Au scris ei vreodata vreo poezie? Nu , ei doar atita stiu : Hai sa-ti tragem vreo 20 bocanci sa te lasam lat aici ! Asa respecta societatea valoarea intelectuala ! Daca eram vrun bogatan cu jeepu pe plaja sa vezi cu ce respect mi-ar fi vorbit. Dar asa fiindca eram doar un zdrentaros c-o carte jerpelita la dinsul erau gata imediat sa ma ia la pumni si la suturi pentru simplul motiv ca n-am bani. E culmea ! Nu-mi vine sa cred in ce cacat de lume traiesc ! Si mai spuneti dupa aia ca sinuciderea-i un pacat ? In asa o lume … e pacat sa traiesti ! Inca pot spune ca am noroc ca totusi nu am incasat cei 20 bocanci , rasplata oficiala a omenirii pentru orice geniu sau prooroc. Dar mai e timp. Acusi or sa se intoarca politistii si va trebui sa-i infrunt. Mi-e frica , daca ma duc iarasi la spitalu de nebuni aicea in Constanta nu mai este mama ca sa intervina la doctorita plingind si sa ma scape. Aicea ma omoara doctorii daca pun mina pe mine. Dar o moarte are omu. Nu plec de aici orice-ar fi sa fie !
Mi-am impachetat totul in rucsac si asteptam sa vina politia sa vad ce masuri vor lua impotriva mea. Dupa o vreme mi-am dat seama ca imi clantaneau dintii in gura. Abia atunci am constientizat cit de frig imi era si ca stau descult pe nisipul rece. Pina acuma eu nu simtisem frigul intr-asemenea un hal de surescitare nervoasa ma aflam.
Am asteptat multa vreme in picioare. Pe urma insa fiind obosit si nemaiputind sa stau am zis hai totusi sa stau culcat in sacu de dormit. N-am inchis un ochi in noaptea aia. Tresaream speriat la fiecare zgomot gindind Gata ! Au venit sa ma ia !
Dar pina la urma a rasarit soarele si atuncea m-am mai linistit si eu oleaca. Acuma aveam dreptul sa stau pe plaja. Rasaritul Soarelui stergea tenebrele noptii care trecuse…

[Sarah N....]

LOVE IT!

[oliver]

Ziua a 21-a
In rasaritul soarelui un grup de copii de la tabara alergau pe malu marii. La un moment dat instructoru lor ii opreste si-I intreaba :
- Pe care din voi il cheama Marin sau Marian ?
- Pe mine , zice unu din copii.
- Ia vino incoa la mine , zice instructoru si-l trage de urechi. Sa cresti mare ba , ca azi e ziua ta , e Sfinta Maria.
Asadar prima mea zi la mare e de Sfinta Maria. Se zice ca-i ocrotitoarea marinarilor . Oare o fi si a calatorilor ? Nu stiu , n-am vorbit niciodata cu Maica Domnului. N-am vorbit cu nimeni altcineva decit cu Dumnezeu. Adica niciodata n-am vorbit cu vreun sfint ori cu vreun inger ori cu vreun Arhanghel. Asa mi-a interzis Dumnezeu sa nu vorbesc cu nimeni altcineva decit cu Fiul ca sa nu imi zapacesc mintea. Dar ei , Sfintii , exista si traiesc acolo unde i-am vazut ca sint. Atita doar ca nu mai sint oameni. Noi cintam cintece catre Maica Domnului precum Imparateasa Mea , dar asa ceva nu exista. Fiintele de dincolo nu au sex.
M-am dus sa caut niste apa. Gasesc eu un punct sanitar prin tabara si intru sa iau apa. Erau mai multi copii acolo care se spalau. Cind am intrat s-au oprit toti uitindu-se la mine de parca ar fi vazut o fantoma. Pina si cei ce se spalau pe dinti au incremenit cu periutele in gura uitindu-se speriati la mine. Foarte stinjenit m-am dus catre o chiuveta sa iau apa si acolo pentru prima data de cind plecasem de acasa mi-am vazut chipul intr-o oglinda. Aratam ca un fel de monstru . Nici in filme nu vezi asa ceva. Eram ceva asemanator cu Bestia din “Frumoasa si Bestia”. Adica parul era oarecum dat pe spate si alcatuia ceva asa ca o coama de leu , iar mustata crescuse incit aproape ca-mi acoperise gura . Plus cu patura de pe umeri care ma facea sa par mai lat in umeri , plus faptul ca mergeam oarecum aplecat inainte din cauza rucsacului , ce mai aratam exact ca Bestia. Intrebarea e … daca asa aratam…atunci de ce mai striga lumea dupa mine Iisus daca eu nu semanam absolut deloc cu Iisus ? Eu cred ca faptul acesta ca strigau oamenii dupa mine Iisus a fost doar una dintre incercarile Satanei ca sa ma faca sa ma cred cine nu sint. Dar eu stiu foarte clar ca sint Oliver si nu o sa fiu niciodata altceva.
Mi-am gasit un loc bun la umbra si am dormit. M-am relaxat toata ziua. Am facut plaja , am innotat si am scris toata ziua. Mi-am cumparat 10 oua pe care le-am fiert in cazanel ca sa am mincare ieftina. Spre seara mi-am ascuns rucsacul intr-o tufa si am plecat sa ma plimb pe plaja. Era petrecere de Sfinta Maria , am stat la un foc de tabara. Imi amintesc cum cinta cineva o melodie : Asa-mi fu dat sa fiu pe lume , mai dorule mai , ca floarea de maracine…
Am dormit in acea noapte ascuns in niste tufe de frica politistilor.

Ziua 23
Azi am hotarit sa mai merg. Eram asa de obisnuit cu mersul incit mi se parea nefiresc sa stau pe loc. Am pornit la drum catre Constanta. Mergeam pe plaja descult chiar pe linga valuri , printre oameni. Era lunga plaja aia de la Navodari si pina la Constanta. Ma gindeam ca poate o sa mai vorbesc cu oameni dar Dumnezeu mi-a spus ca n-am nici o treba cu nimeni pe plaja asta , dar mi-a spus ca la capatu plajei va fi ceva. Imi era greu sa merg pe plaja , multe femei , multa lume , dar ma straduiam sa-i ignor. Incercam sa-mi inchipui ca oamenii aceia nici nu exista.
La capatu plajei dau peste un om care intra in vorba cu mine. Bucuros ca am cui sa propovaduiesc cartea am vorbit cu el si am mers sa stam jos pe o margine de ciment oleaca mai deoparte de lume. Ii spun eu ca vin de la Iasi pe jos , ca-s scriitor , iara el zice Mai ce picioare frumoase ai ! Iar eu zic E-he , apoi dupa 500 Km sport nu gluma cred si eu ca am picioare frumoase. Dar… individu pusese o mina pe unul din picioarele mele si ma mingiia asa , tandru… Am ramas blocat. Ce-i asta ?
- Mai omule , ii zic , tu nu cumva esti homo ?
- Da sint , imi raspunde el.
- Cum adica ? Chiar esti homosexual ?
- Da , chiar sint. Ce zici , o facem ?
M-a bufnit risu. Dupa ce m-am oprit din ris i-am zis :
- Imi pare rau pentru tine da eu nu-s asa ceva. Dar cum puteti sa fiti asa ?
- Uite ca putem.
- Ei , asta e , nu conteaza ca esti. Dumnezeu m-a trimis sa vorbesc oricui , chiar si homosexualilor . Hai sa-ti zic ce-i cu mine. Cu doi ani in urma am auzit o voce ca re mi-a spus ca este Dumnezeu si m-a pus sa scriu intr-o carte tot ce-mi va spune El. Uite asta-I cartea…
Omu se holbeaza ingrozit la mine si apoi la ditamai cartea cu cruce pe ea , probabil abia acuma dindu-si seama ca eu is un fel de calugar , si zice :
- Eu am ceva treaba tre sa plec. Si se ridica imediat si pleaca
- Stai mai omule ! Stai sa-ti zic de carte…
- Nu , nu stau ca am treaba…
- Vezi sa nu mai pacatuiesti … Ca-i rau tare dincolo… ii mai strig eu.
Ce s-a speriat ! Numa cit a auzit de Dumnezeu si-a fugit imediat nestiind cum sa se ascunda din fata mea. Curios lucru dar omul acesta crede in Dumnezeu si m-a crezut imediat cind i-am spus ca vorbesc cu Dumnezeu. Straniu ! Adica atitia preoti ingimfati nu m-au crezut ca sint de la Dumnezeu , atitia credinciosi nu m-au crezut si iata ca un homosexual a crezut vorbele mele. Este oare mai credincios homosexualu decit preotu ? Pai uite ca omu asta m-a luat in serios in vreme ce toata lumea ma ia in batjocura. Adevarat va spun, mai mare frica de Dumnezeu are homosexualu decit preotu . Un homosexual mai are o sansa de a se mintui dar un preot ingimfat acela n-are nici o sansa. Fiindca acela care se stie vinovat inaintea lui Dumnezeu va pune mina pe aceasta carte si va lupta pentru cele 4 legi si se va mintui , in vreme ce ingimfatul fara de pacate acela se va crede deja mintuit si nu va face nimic .
Mi-am continuiat drumul si spre seara am ajuns la portul de yahturi din Constanta.

Aceasta postare a fost editata de oliver: 12 November 2006 - 07:05 AM

[oliver]

Despre bolnavi psihici

Am auzit povestea unui caz de evolutie a unei boli mintale foarte asemanator cu cazul meu si ma simt dator sa raspund la ceea ce am auzit. Se pune problema daca medicul are dreptul sa intervina impotriva vointei unui presupus bolnav psihic.

De unde stim ca omul era bolnav psihic ? Pai vorbea uneori ciudat si ilogic , auzea voci , facea gesturi ciudate , si cel mai teribil argument , a fost observat mincind materii fecale. Un om care maninca cacat este nebun , e logic asta , nu ?

Va rog deschideti internetu si aveti mii de filme pornografice care arata de ce-i in stare sa faca o femeie pentru bani. Sint filme de groaza . In lumea aceasta in care traim un om pentru bani este in stare sa manince cacat la propriu. Si vorba aia , niste femei superbe de o frumuseste extraordinara , dar pentru bani fac orice. Acum va intreb care este mai nebun ? Ala care intr-un moment de ratacire face inconstient un astfel de gest sau acestia care maninca cacat in stare de perfecta luciditate, perfect constienti de ce fac . Nu-i oare cu mult mai ingrozitor ?

Atita vreme cit exista oameni normali care fac asa un gest pentru bani se merita sa acuzam un om asa de grav fiindca a facut asa un gest pe gratis ? Raspundeti !
Din punctul meu de vedere o prostituata este cu mult mai bolnava psihic decit nebunul luat in discutie.
Credeti ca vorbesc doar de cazurile speciale a citorva prostituate mai excentrice ? Dar oare voi toti acestia care mergeti la servici zi de zi ori la o scoala , oare nu cumva faceti acelasi gest metaforic vorbind? Oare nu cumva inghititi si voi zilnic ceva neplacut? Oare nu mincati si voi in fiecare zi cite un rahatel ? Impotriva vointei voastre ? Majoritatea oamenilor au un salar de 3 milioane si stau la munca toata viata , pierzindu-si astfel complet tot timplul vietii. Pai… oare nu cumva prostituata aia excentrica e in avantaj fata de muncitoru din fabrica ? Fiindca aia face gestu , isi ia teancu de bani si se distreaza cu banii aia adica isi traieste viata. Adica mai groaznic este ceea ce face mucitoru decit ce face prostituata.
Deci muncitoru din fabrica este cu mult mai nebun decit prostituata , si prin deductie logica este infinit mai nebun decit nebunul care minca cacat.
Sa stiti ca acel nebun era cu mult mai aproape de Dumnezeu decit oricare alt om din categoriile enumerate mai sus. Credeti ca degeaba o fi spus Hristos “Fericiti cei saraci cu duhul ! Inconstientii sint nevinovati inaintea lui Dumnezeu. Dar voi ? Voi oamenii normali sinteti cu mult mai nebuni decit orice nebun. Hitler v-a demonstrat verde in fata ca sinteti cu totii nebuni prin insasi mentalitatea voastra pe care voi o credeti si o promovati ca find normalitate.
Adevarat va spun voua ca normalitatea voastra este nebunie inaintea lui Dumnezeu.
Tot ceea ce faceti voi in viata obisnuita de zi cu zi , este nebunie , dar voi nici macar nu sinteti constienti de asta fiindca , nici un nebun nu-si da seama ca-i nebun. Trebuie sa vina altcineva din afara ca sa-i zica : Ba ! Opreste-te ! Esti nebun !

Deci stimati nebuni, cum oare judecati voi pe altii daca nici voi nu sinteti santosi ?
Voi traiti intr-un sistem al supunerii. Daca vine un Hitler sau chiar si un Basescu si iti pune pusca in miini iti mai da si un ban si te trimite la razboi iar tu te duci ca asa e lumea si il impusti pe nustiu care uite asa , fara nici un motiv personal ci doar… ca esti soldat. Fiindca le-a zis Vocea lui Hitler , luati si bagati pe evrei in camera de gazare , atunci gata hai sa luam pe evrei si sa-i omorim de parca ar fi fost asa … ceva firesc si normal.
Cu cit mai nebuni erau soldatii nazisti decit acest simplu om care minca cacat ?
Veti spune ca , stai ca aia erau nazistii de acu un secol , nu eram noi. Dar eu va spun ca voi acestia care sinteti acum ,daca ati fi in acel context de atunci ati face exact acelasi lucru ca si nazistii fiindca sinteti exact acelasi tip de oameni cu aceeasi mentalitate. Pe cind nebunu asta luat in discutie s-ar putea sa nu fi facut acele gesturi fiindca are alta mentalitate. Voi cu totii aveti suflete de nazisti. Din acest motiv lui Dumnezeu ii este mai scirba de voi decit de acel nebun.

Sau homosexualii , aceia oare nu sint nebuni ? Nu sint bolnavi psihic ? De ce nu-i internati si pe homosexuali in spitale de psihiatrie si sa-i vindecati cu pastile tranchilizante? In unele tari s-a aprobat legal casatoria intre barbati si ceremonia se face cu preot . Adica un preot crestin casatoreste doi barbati in numele lui Hristos ? Preotul acela este sanatos la cap ? Oare nu cumva asa ceva este o nebunie scapata dincolo de gratiile spitalului ? Oare nu sint niste nebuni cei care au ajuns in guverne si care dau asemenea legi total aberante ?
Adica daca este atita nebunie in aceasta lume si sinteti cu totii partasi la nebunia lumii , atuncea de ce ridicati piatra sa aruncati intr-un biet om care n-a facut nici un rau nimanui ? Nici macar lui insusi. Oare nu v-a spus Hristos : “acela care este fara de pacat sa arunce primul cu piatra.”?

Vezi zice : noi nu sintem nici homosexuali nici nazisti nici prostituate nici nimic dintre lucrurile de care ne acuzi tu. Veti zice : Noi sintem oameni normali si ducem o viata normala . Dar eu va zic : sinteti normali doar fiindca traiti intr-un context normal. Daca ati trai intr-un alt context ati fi si voi la fel de nebuni ca aceia , fiindca contextul genereaza comportamentul.

Exemplu : am vazut un film in care o fata este rapita de traficantii de femei si dusa departe in alta tara , iar acolo i se cere sa se prostitueze. Ea refuza. Este batuta , amenintata cu moartea daca nu se supune. Intreg colectivul de prostituate ii spune : Da ce faci atitia mofturi ? Ce , nu esti si tu femeie ca si noi ? Treci la produs !
Intr-o asemenea situatie exista doua alegeri. Ori te supui ori mori. Nimeni nu-ti da de mincare daca nu produci bani si nici nu te elibereaza nimeni. Cam 99% dintre oameni intr-o astfel de situatie ar alege sa se supuna si sa faca absolut orice li se cere ca sa traiasca. Acceptind asa ceva dupa un timp devine normalitate, devine firesc.
Ca model de studiu psihologic , in acel mediu social un om normal este privit ca un nebun. Adica fata care nu voia sa se prostitueze era exclusa din mediul social. Toate celalte femei o priveau cu dispret ca pe o ratata. Era tinuta dupa gratii si batuta zilnic ca sa fie convinsa sa treaca la “normalitate”. Daca proxenetii ar fi avut un medic psihiatru atunci cu ajutorul medicamentelor , probabil ca ar fi reusit sa-i infringa vointa si s-o determine sa-si incalce principiile . Odata ce vointa i-a fost infrinta , si a devenit supusa pe urma descopera ca de fapt este mult mai bine asa , descopera ca a fost fraiera inainte si ajunge chiar sa multumeasca psihiatrului ca a vindecat-o de boala psihica in care traia. Pai… inainte statea inchisa intr-o cameruta cu gratii si lua bataie in fiecare zi , era plina de vinatai, plingea mereu si traia intr-o continua si vesnica suferinta. Dupa tratamentul psihiatric a devenit o prostituata de succes , traind o viata de continua distractie , zimbind tot timpul , sampanie , masini , lux , adica efectiv fericita.

Intrebare … psihiatrul i-a facut un bine ?

Stiti ce ma ingrozeste cel mai tare ? Ca veti raspunde cu totii Da ! I-a facut un bine ! I-a salvat viata ! I-a daruit fericirea !

Asta este deci normalitatea voastra ? Nebunia totala ?

Eu am scris “Definirea normalitatii” . Credeam ca asta ar fi suficient ca oamenii sa poata pricepe ce este nebunia. Am dat foile cu “definirea normalitatii” la doua grupe de studenti la psihologie… As fi asteptat un raspuns de la ei , dar singurul lor raspuns a fost doar tacerea si deci excluderea mea ca om. Astfel mi-am dat seama ca nu au inteles nimic din ce am scris eu acolo. Fiindca nu au vrut sa inteleaga. Fiindca daca ar intelege si daca ar fi de acord cu ce scrie acolo atunci ar trebui sa accepte ca sint nebuni cu totii.
Acei studenti vin la cursuri doar cu scopul de a obtine o diploma si sa scoata pe urma bani pe seama declararii unor oameni nebuni. Adica interesul lor este strict material este doar un insinct de conservare. Ei nu cauta adevarul ei cauta doar sa supravietuiasca in aceasta lume asa cum este ea. Nimeni nu vrea sa stie adevarul fiindca…adevarul ucide.

Cind am fost prima data la psihiatru m-a primit foarte amabila , ca pe un client , sperind ca in urma colaborarii ma va convinge ca sint bolnav si ca trebuie sa o platesc ca sa ma vindece… Mi-a spus : Esti bolnav , eu te pot vindeca dar…asta…costa! Iar eu i-am raspuns : pai de ce sa platesc cind pot oricind sa obtin un tratament gratuit ? Mai ieftin ies daca ma duc in strada descult cu o patura colorata pe mine si astfel obtin servicii medicale gratuite. De ce sa platesc ? Cind si-a dat seama ca nu va scoate bani de pe urma mea si-a pierdut imediat toata bunavointa. A fost de-a dreptul suparata cind a fost obligata de politie sa ma interneze gratuit. Fiindca discutasem asta dinainte. Medicul vrea bani ca sa se ocupe de un bolnav ! Ca trebuie sa traiasca si el !
Adica interesul medicului deja deformeaza adevarul. Medicul are tot interesul sa declare pe un om bolnav fiindca poate obtine bani. De unde credeti ca sint masinile alea scumpe parcate in curtea spitalului de nebuni ? Din … salarul oficial ?
Fara indoiala ca studentii or sa fie foarte atrasi de oportunitatile pe care le deschide o diploma de medic psiholog. Bani pe degeaba ! Imbolnavim oameni doar ca sa avem ce vindeca ! Psihologia/Psihiatria este ceva asemanator cu modul de vinare al cobrei care intii isi hipnotizeaza victima si dupa ce a paralizat-o abia atunci ataca si o maninca. Cu ajutorul pastilutelor roz omul devine mai felxibil mental si este mai usor de convins sa scoata banii din buzunar. Adica omu e drogat si pe urma furat . Economie de piata! Capitalism feroce ! Fara indoiala ca nu toti practica asta ci numai … majoritatea.
Un psiholog cinstit ar spune la majoritatea clientilor : Iesi afara din cabinetul meu ca nu esti bolnav ! Foarte rare sint cazurile in care intr-adevar un om chiar este bolnav . In majoritatea cazurilor oamenii care apeleaza la un psiholog au nevoie doar de o compatimire din partea cuiva si de aia toata lumea merge la psiholog ca asa-i moda.
In cazul meu eu n-am vrut sa merg la psihiatru. Am fost fortat de parinti. Iar acuma nu fac decit sa incerc sa ma apar si sa gasesc un psiholog care sa ma apere de alti psihologi. Daca studentii aia de la psihologie erau oameni si nu doar roboti teleghidati atuncei se implicau in problema asta. In calitate de studenti la psihologie ar putea sa ia o foaie de hirtie si sa conteste efectiv verdictul medicului psihiatru si sa semneze toti. Sa ma duc si eu la doamna psihiatru , si sa vad asa de curiozitate ce parerea are. S-o intreb : Cum ma declari dumneata nebun daca uite am gasit viitori colegi de-ai dumitale care m-au declarat sanatos ? Si preotul , si toata lumea care stie cazul asta ar fi putut sa faca ceva ca sa ma apere. Dar nimeni nu se implica cu nimic. Fiecare sta cuminte in bancuta lui si isi vede de viata lui , stiu cu totii ca urmeaza sa fiu distrus dar totusi nimeni nu face nimic. In majoritatea cazurilor oamenii isi gasesc scuza ca n-au stiut ori ca a fost o surpriza. Dar cind stii dinainte cind ti se explica clar urmatoarele mutari ale sahului social atunci ce scuza veti mai avea ?
Daca povestea asta se va termina cu un om spinzurind de-o creanga in fata primariei , atunci oare ce scuza veti mai avea ? Ma veti declara nebun … ca sa acoperiti adevarul despre voi insiva ? Si anume sa acoperiti faptul ca sinteti niste indiferenti , fricosi si egoisti ? Aceasta atitudine a voastra de excludere a problemei si de debarasare de orice implicare in aceasta problema este tocmai cauza pentru care sint fortat sa imi pun problema unui astfel de gest. As ignora probabil parerea citorva psihologi , dar nu pot ignora parerea unei lumi intregi. Excluderea sociala este o sentinta la moarte.

Desigur unii se vor gindi : Mai, ca sa evitam sinuciderea unui nebun hai sa-l imobilizam si sa-l “vindecam” cu tratament. Cu ce scop ? Ca sa-i facem un bine “bolnavului” ? Nu , nu de asta . Ci ca sa nu-l avem pe constiinta. Ca nu care cumva sa iasa din mormint fantoma Sfintului Oliver si sa va bintuie visele si viata Ca nu cumva sa incepeti sa auziti si voi niste Voci care sa va sopteasca in fiecare noapte la ureche : Ucigasilor ! Voi sinteti vinovati de moartea mea !
Avantajul injectiei psihiatrice este ca ar ucide nu doar sufletul meu ci omoara si fantomele constiintei voastre. Probabil dupa un tratament adecvat cu tranchilizante o sa ajung si eu sa ma duc la WC si sa maninc cacat , eventual or sa-mi faca si-o poza ca s-o arate intregii lumi : Priviti in ce hal de nebunie si alienare mintala era omul care s-a declarat pe el insusi drept trimis al lui Dumnezeu.
Nu pot lasa sa mi se intimple asa ceva. Mai bine ma sinucid decit sa ajung sa maninc cacat ! E clar ?

In cazul prezentat la seminar voi nu constientizati realitatea ca acele rinduri scrise de acel om sint scrise dupa citeva zeci de injectii si pastile tranchilizante. Cu toate ca eu am protestat chiar in clipa in care au fost citite acele lucruri voi nu ati vrut sa intelegeti . Poate sa nu fie absolut nimic real din ce scrie acolo. Odata ce ai primit tratamentul atunci memoria se amesteca cu tranchilizantul . Voi ati afirmat ca acel om minca cacat dinainte de tratament. Poate ca asa-i. Dar v-ati pus problema ca poate … nu ? Adica daca tratamentul este acela care l-a adus pe acel om intr-un asemenea hal ? Nu aveti nici o dovada decit propriile lui declaratii , care pot sa nu fie reale.

Eu care am luat tratamentul psihiatric atunci de mult pot spune ca daca in acea ameteala a mintii generata de medicament probabil ca daca imi punea cineva in fata un cacat si imi zicea sa-l maninc cred ca il mincam fiindca nu eram constient. De asta eu presupun ca bolnavul luat in discutie a facut acel gest subt influenta tratamentului psihiatric . E foarte probabil ca a fost intrebat in acele clipe: Ai mai facut asa ceva si inainte ? (intrebare care sugereaza raspunsul) iar omul tranchilizat a raspuns DA ! Uite asa psihiatrii au devenit eroi salvatori ai cuiva din nebunie si nicidecum niste macelari de creiere care l-au adus pe un om intr-un asemnenea hal de inconstienta incit sa-si manince cacatul. Eu nu cred ca acel om facuse asa un gest inainte de tratament !

In lipsa unor dovezi, judec probabilistic. Povestioara de mai sus are probabilitati mari de existenta , adica este plauzibil ca asa s-a intimplat in vreme ce versiunea psihiatrilor are probabilitati mai mici. Nu aveti absolut nici o dovada in afara de declaratia unui om tranchilizat cu injectii , al carui creier este fluidizat pentru manipulare si devine astfel reprogramabil si reinscriptibil cu amintiri.
Si … chiar daca ar fi adevarat … e mai putin toxic cacatul decit tratamentul psihiatric.

Eu consider ca atita vreme cit un om nu este violent ci este pasnic si linistit atunci subt nici un motiv nu i se poate administra fortat impotriva vointei lui un tratament psihiatric.







si de asta va acuz si pe voi la fel de mult.

Aceasta postare a fost editata de oliver: 17 November 2006 - 01:57 AM

[oliver]

Renuntind la atitudinea critica impotriva psihomedicilor , vreau sa-mi exprim totusi citeva nedumeriri referitor la acel caz. Ma nedumereste un lucru : Bine auzi o voce dar de ce trebuie sa asculti de ea ? Adica eu chiar in cazul incare mi-ar fi spus Vocea sa ma dezbrac si sa fac baie in fintina arteziana tot nu as fi facut asta. Si eu nu vorbeam cu o femeie prin telepatie ci cu insasi Dumnezeu adica e o diferenta de autoritate. Eu de foarte multe ori nu am ascultat pe Dumnezeu. Deci daca eu nu am ascultat de Dumnezeu atuncea cum altul sa asculte de o voce asa de aiurea ?
Si inca ceva. Eu am refuzat multa vreme sa fac acel gest ciudat cu patura colorata si descult in fata Mitropoliei. Adica am gindit luni intregi inainte de a ma hotari sa fac un gest neobisnuit. Am spus dinainte la toata lumea ca intentionez sa fac acest gest Am vorbit cu prieteni cu parinti cu preoti , cu psihiatrul , adica toti stiau dinainte ca urmeaza sa fac acel gest , ca protest social. Psihiatrul stia ca urmeaza sa vin adus de politie fiindca asa hotarisem dinainte in discutiile purtate cu dumneaei. Adica la mine nu a fost un gest spontan ca e cald ma dezbrac si ma bag in fintina arteziana !
Da aud voci! Dar am discernamint in comunicarea cu aceasta voce. M-am obisnuit sa traiesc impreuna cu aceasta voce si nu mi se mai pare nimic nefiresc. Am mai intilnit oameni pe internet care vorbesc cu Dumnezeu si nu mi se par deloc nebuni ci dimpotriva sint dintre cei mai morali si corecti oameni din aceasta lume.
As putea da foarte multe informatii utile medicilor psihologi/psihiatri. Eu chiar mi-as dori sa infiintez o scoala a nebunilor si sa-i invat sa-si controleze aceste voci si sa le utilizeze. Desigur ca sint si nebuni reali cu care n-ai ce face dar sint si cazuri de genii superioare prin insasi structura duala a mintii lor. Uneori acest lucru nu e un blestem ci poate fi un dar care ar trebui dezvoltat spre folosul intregii omeniri.
In electronica un mare salt inainte a fost facut odata cu aparitia microprocesoarelor din familia Pentium. Ce aveau acestea diferit fata de cele dinaintea lor ? Pai … erau microprocesoare “schizofreinice”. Adica in aceeasi structura functionau simultam mai multe procesoare. Adica se aud simultan mai multe voci in acelasi procesor. Un om cu personalitate dubla sau multipla , are doua sau mai multe creiere simultan. Iar asta ii poate da o putere de gindire cu mult superioara oricarui om obisnuit. Necazul este insa ca sistemele multiprocesor sint foarte greu de proiectat. Eu ca inginer hardware sint constient de complexitatea infioratoare a unui sistem multiprocesor si de riscurile pe care le implica o asemenea structura. Daca nu se reuseste stabilirea unei reguli de functionare bine determinata microprocesoarele intra in conflict si se ard ambele procesoare. De asta eu inteleg ca in capul schizofreinicului se petrece exact acelasi fenomen ca si in electronica. Conflict pe magistrale.
Cazurile naturale in care nu se arde creierul sint succese evolutive , sint supraoameni. Despre majoritatea oamenilor celebri ai istoriei se spune ca au fost schizofreinici. Napoleon , Einstein , Stalin Hitler , Eminescu , etc , despre toti medicii sustin ca erau bolnavi psihici. Iar eu ca pasionat de muzica clasica pot afirma ca si sufletele compozitorilor de opere si de simfonii superbe sint cu totii foarte “bolnavi psihici” Ce contradicitii de gindire au compozitorii… Nici un om intreg la minte nu poate compune o simfonie. Ce nebuni sint poetii… Nici nu mai vorbim de pictorii moderni. Iar savantii inca si mai tare. Definitia geniului : un nebun care a avut succes.
Atunci ce facem ? Ne distrugem toti posibilii genii inca dinainte de-a exista ? Fiindca acuma cu evolutia tehnologiei si a medicamentelor au disparut geniile. Nu mai avem genii in lume. Fiindca ii distrugem cu medicamente dinainte de-a fi creat ceva.
De asta eu as recomanda o cu totul si cu totul o alta terapie. Desigur in tara la noi in lagarul de exterminare de la Socola nici nu se pune problema de terapie. Eu cred ar trebui deschis un proces in justitie impotriva lor. Fiindca se intimpla violente atroce in acel spital si total nejustificate in pavilioanele de nebuni. Pe linga tratamentul fortat , bataia nejustificata ar trebui sa intre subt incidenta legii . Nu ai dreptul sa tragi pumni intr-un bolnav psihic nejustificat. Omul acela pe care l-am vazut batut crunt de catre infirmier era total inofensiv si pe cind era batut striga Doamne ! Maica domnului !
Asa ceva nu ar trebui sa se intimple. Este ilegal ! Dar realitatea este ca legea nu se respecta nici macar la Judecatoria Iasi , cu atit mai putin se va respecta in sitalul de nebuni unde nu exista lege. Infirmierul are drepturi de Dumnezeu in pavilionul sau.
Eu am spus aceste fapte oriunde si oricui dar nimeni n-a miscat un deget sa opreasca aceste atrocitati care se intimpla acolo. Deci cum as putea eu sa discut teorii de terapie cind cel mai elementar lucru lipseste ? Cel mai important lucru pe care ar trebui sa-l faca un medic psiholog/psihiatru ar fi sa-i pese de bolnavi. Compasiunea umana nu se poate invata in scoli . Medicul caruia ii pasa de un bolnav il va ajuta in directia in care vrea bolnavul sa evolueze nu ii va impune cu forta propriul sau standard de normalitate. Adica un medic psiholog ar trebui sa incurajeze uneori nebunia unui pacient si nicidecum sa incerce s-o opreasca.
Eu daca eram medic in cazul nebunului prezentat la seminar stiti ce as fi facut ? Fara pastile fara nimic , i-as fi servit in fiecare zi drept tratment acelui bolnav o farfuriuta cu materii fecale la micul dejun. Daca astea sint preferintele tale culinare , esti liber sa maninci ce-ti place. Vorbesti cu nu stiu cine ? Perfect ! Vorbeste in continuare ! Ti s-a marit capul ? Excelent ! Asta inseamna ca esti cu mult mai destept decit inainte. Ia intreaba vocea asta despre cutare sau cutare lucru. Ia scrie o carte cu ce-ti spune. Si incetul cu incetul prin utilizare timp indelungat cele doua personalitati se vor roda una dupa cealalta se vor armoniza si se vor accepta una pe cealalta in mod firesc. Atunci manifestarile nefiresti vor inceta. Si vom obtine un om deosebit cu doua creiere simultane care in mod aproape sigur va avea abilitati cu mult superioare oamenilor obisnuiti. Un mutant. O specie superioara omului.
Desigur in acest rastimp al transformarii lor trebuie tinuti izolati de lume si supravegheati sa nu-si ia viata. Fiindca transformarea poate imbraca forme stranii sau violente. Dar…fara pastile ! Ci tocmai invers, cafea , pentru a stimula evolutia bolii. Nu toti vor reusi sa evolueze. Majoritatea vor innebuni complet irecuperabil la inceput. Fiindca nimeni nu-i poate invata. Dar citiva vor trece dincolo de nebunie. Acestia ar putea deveni invatatori pentru altii. Eventual ar trebui pastrate legaturi genetice intre acesti supravietuitori .
Desigur acesta este un experiment nebunesc conceput chiar de un nebun. Evolutie. Joaca de-a Dumnezeu. Dar decit sa distrugi in mod incontrolabil creiere cu pastile oare nu-i mai bine sa creezi ? De ce n-am adauga pe linga spitalul de boli psihice si o universitate speciala de supra-oameni ? Unde anumiti nebuni sa fie invatati si ajutati sa isi duca nebunia pina la capat. Unele cazuri sint intr-adevar pentru spital si tratament dar alte cazuri ar trebui sa mearga la aceasta institutie de educatie speciala oarecum asemnatoare cu o manastire .
Din pacate lumea actuala medicala e o lume de macelari care transeaza toti oamenii ca pe niste vite la abator. E o lume in care eu nu am voie sa exist si sa vorbesc .

[oliver]

Asa ca fapt divers sa-ti zic si o poveste.
Eu am lucrat ultima data la Tehnoton , unde directorul si proprietarul fabricii , Maricel Popa era unul dintre cei mai bogati oameni din Moldova. Dupa ce terminasem semaforul care se poate vedea in poze a fost dus la Expozitie unde a luat locul intii. Seful meu de departament m-a propus pentru o prima de 300 mii. Adica o singura data sa primesc macar 300 mii in plus peste salarul de 4 milioane. Dar conducerea fabricii a refuzat. Au refuzat sa-mi dea macar 300 mii pentru realizarea mea ! Directorul a fost laudat in presa , citeam in ziare despre extraordinarul om de afaceri care promoveaza cercetarea romaneasca . Au venit oficiali de la primarie sa vada semaforul facut de mine. Au venit chiar si dint republica Moldova reprezentanti interesati in vederea unei posibile achizitionarii de semafoare. Tot felu de stabi si directori de departamente veneau pe acolo linga masa mea de lucru si discutau intre ei aratind spre semafor : Va dati seama , obiectul asta a luat medalia de aur …
Dar absolut nimeni nu ma baga inseama pe mine cel care facusem obiectul respectiv. Eu eram acolo nimeni nimenescu , soldatu necunoscut care n-a primit macar bani de-o bere pentru realizarea lui. Nimeni nu mi-a zis si mie odata macar : Bravo ! Ba chiar a venit odata directoru si a urlat la mine : Sinteti niste incompetenti ! Va platesc degeaba ! Nu iese nici un ban din departamentu asta ! (ce-i drept eram 10 ingineri in acel departament care frecam menta pentru 4 milioane pe luna , adica 400 miloane pe luna zburau asa pe freastra plus bani de materiale )
Da , dar eu muncisem si facusem ceva. De ce nu am fost apreciat si promovat ? Puteam sa duc proiectul ala pina la capat . Puteau sa iasa bani. Dar unde este bataie de joc nu poate fi vorba de nici o colaborare.
A venit Ministrul Transporturilor in vizita la fabrica. Iar mie mi-a sarit mustarul. Chiar ajunge directoru sa se laude si in fata ministrului cu munca mea ? Inainte de a trece coloana oficiala cu ministrul m-am dus si am scos controleru din semafor.
Sabotaj ! M-am pus alaturi de semafor cu intentia de a-i da o foaie protestatara ministrului , in care il acuzam pe director ca nu mi-a dat nici macar 300 mii prima pentru realizarea mea.
Nu am reusit sa-i dau foaia ministrului. La scurt timp dupa asta am fost concediat si intreg departamentul de cercetare a fost desfiintat.

Acuma merg pe strada si ma uit la semafoarele moderne cumparate de primarie din Germania si ma bucur grozav ca nu sint facute de mine. Daca finalizam proiectul ce crezi ca primeam ceva ? Eu n-aveam nici un drept asupra muncii mele. Daca-mi ceream vreun drept primeama un sut in fund. Oare cum ar fi fost sa-mi fi admirat propriile mele proiecte in calitate de somer fara somaj cu buzunarele goale disperat si cu matele ghioraind de foame ?

Dar asta fost demult. Acuma nu mai vreau bani. Urasc banii. Am un venit de 3 milioane pe luna si ma simt bine. E destul. Mai multi bani … nu-mi mai trebuie.

Aceasta postare a fost editata de oliver: 20 November 2006 - 11:51 PM