[---------------]

editat

[vesperala]

La steaua

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
că mii de ani i-au trebuit
luminii să ne-ajungă...

Poate de mult s-a stins în drum
în depărtări albastre,
iar raza ei abia acum
luci vederii noastre

Icoana stelei ce-a murit
încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă

pentru cei ce au Bac-ul de dat.



Un crin imaculat pentru Arana...Mulţumesc.

[clar_de_luna]

pt EL...........se lasa asteptat......
o ramai,ramai la mine,
te iubesc atat de mult!
ale tale doruri toate
numai eu stiu sa le-ascult

in al umbrei intuneric
te asaman cu un print
ce se uit-adanc in ape
cu ochi negri si cuminti
......................

[vesperala]

astfel zise lin pădurea
bolţi asupră-mi clătinând
tremuram l-a ei chemare
şi-am ieşit în câmp râzând...

[clar_de_luna]

astazi chiar de m-as intoarce
a-ntelege n-o mai pot
unde esti?copilarie
cu padurea ta cu tot?

[vesperala]

Să încercăm iar luceafărul da capo

a fost odată ca-n poveşti
a fost ca niciodată
din rude mari împărăteşti
o prea frunoasă fată

şi era una la părinţi
şi mândră-n toate cele
cum e fecioara între sfinţi
şi luna între stele

din umbra falnicelor bolţi
ea pasul şi-l îndraptă
lângă fereastră unde-n colţ
luceafărul aşteaptă

privea...

[clar_de_luna]

.....in zare cum pe mari
rasare si straluce
pe miscatoarele carari
corabi negre duce

il vede azi,il vede mani
astfel dorinta-i gata

el iar,privind de saptamani
ii cade draga fata

cum ea pe coate-si razima
visand a le ei tample
de dorul lui si inima
si sufletu-i se imple

si cat de viu s-aprinde el
in orisicare seara
spre umbra negrului castel
cand ea....

[vesperala]

...o să-i apară

şi pas cu pas, pe urma ei
alunecă-n odaie
ţesând cu recile-i scântei
o mreajă de văpaie

şi când în pat se-ntinde drept
copila să se culce
i-atinge mâinile pe piept
i-nchide geana dulce

şi din oglindă luminiş
pe trupu-i se revarsă,
pe ochii mari bâtând închişi
pe faţa ei întoarsă

ea îl privea cu un surâs,
el tremura-n oclindă
căci o urma adânc în vis
de suflet să se prindă

iar ea

Aceasta postare a fost editata de vesperala: 22 October 2006 - 10:39 PM

[clar_de_luna]

...vorbind cu el in somn
oftand din greu suspina
o dulce-al nopti mele domn,
de ce nu vi tu?vina

cobori in jos,luceafar bland
alunecand pe-o raza
patrunde-n casa si in gand
si viata-mi lumineaza

el asculta tremurator
se aprindea mai tare
si s-arunca fulgerator
se cufunda in mare

si appa unde-au fost cazut
in cercuri se roteste
si din adanc necunoscut
un mandru tanar creste


usor el...

[vesperala]

trece ca pe prag
pe marginea ferestii
şi ţine-n mână un toiag
încununat cu trestii

părea un tânăr voievod
cu păr de aur moale
un vânăt giulgi se-ncheie nod
pe umerele goale.

iar umbra feţei străvezii
e albă ca de ceară
un mort frumos, cu ochii vii,
ce scânteie-n afară.

-din sfera mea...