[SimoDanielle]

Buna ziua. Am fost de curand la un consult psihologic si mi s-a prescris Calmepan, Xanax si inca ceva pentru serotonina, cred, nu mai stiu exact cum se cheama. Diagnosticul a fost episod depresiv, desi nu am fost prima oara la psiholog si asa-zisa mea "stare depresiva" dureaza de cand ma stiu, deci n-a existat un eveniment declansator. In copilarie am fost un copil f.serios, m-am ocupat mai mult de invatat, in adolescenta nu m-am putut adapta in grup, in facultate la fel. Deci..as putea spune ca problema lipsei prietenilor ma roade de cand ma stiu.
In fine, am ajuns la un moment de rascruce in care nu mai pot continua asa si am decis ca am nevoie de psihoterapie. De vreo 7 luni am luat Xanax, nu la prescriptia medicului, dar fiindca am avut acces la el (asta ca sa pot sa dorm, fiindca stiu ca e un anxiolitic destul de slab)...iar cand ma simteam mai linistita nu luam, pt. ca n-am vrut sa-mi creez dependenta. Acum am fost la medic si mi-a prescris ce v-am spus, urmand sa continui cu terapia. Eu sincer nu vreau medicamente, vreau niste raspunsuri ca sa ma pot schimba si sa am o viata fericita.
Problema este ca am luat Calmepan si m-am simtit ametita toata ziua, nu-mi permit asta fiindca imi afecteaza performantele intelectuale. Eu vreau doar un medicament slab cat sa ma pot odihni. Iar Xanax-ul vroiam sa-l elimin de tot, am doar 24 de ani si nu vreau sa ma droghez dela varsta asta. Mi-e frica, ca incep sa iau cat mai multe medicamente si ma distrug de tot (am auzit ca sedativele astea distrug neuronii). Mai ales ca nu am prea mare incredere in doctorii astia si stiu ca sunt multi care dau retete aiurea.
Deci, va rog sa va exprimati parerea (mai ales cei care au fost intr-o situatie asemanatoare).
Eu sincer nu cred ca o il mai iau pt. ca mi-e frica sa nu devin dependenta.
Eventual cine stie un psihoterapeut bun in Iasi, astept un sfat.
Multumesc mult.

[adriana10]

Sa inteleg ca ti-a fost dat si un antidepresiv SSRI(care recapteaza serotonina).Te-ai apucat sa il iei?Cum se numeste mai exact?
Sincer mi se pare cam mult si calmepam si xanax(nu este nici pe departe un anxiolitic usor cum spui tu,creeaza foarte usor dependenta si prin ultimele demonstratii s-a ajuns la concluzia ca face mai mult rau decat bine pe termen lung).Parerea mea ca psihiatrii care mai folosesc anxiolitice sau sedative sunt ori comunisti,cu niste orizonturi inchise ori dezinformati.Acum sunt folosite antiepileptice(depakine,rivotril) care s-a demonstrat ca lucreaza mai asupra SNC-ului decat pastile gen alprazolam,diazepam,etc etc.Iar efectele pe termen lung nu se compara.(sunt oameni care sufera de epilepsie si iau aceste pastile toata viata fara sa aibe cea mai mica problema).
Parerea mea,schimba psihiatrul sau lasa pastilele si apuca-te numai de psihoterapie.

[SimoDanielle]

Sertralina se numeste cel care recapteaza serotonina... 50 mg mi-s prescris pt. inceput, mai tarziu o sa iau de 100. Aseara nu am mai luat decat Xanax si nu am dormit decat vreo 2 ore pe noapte..sunt la pamant cu moralul, nici macar nu mai pot sa simulez ca ma simt cat decat bine. Mi-e greu sa ma ridic dimineata din pat, nu sunt deloc motivata si am momente cand ma apuca o disperare crunta din care nu mai pot iesi. Nu mai gasesc sensul de a trai. Nu e nimeni in jurul meu care sa ma sprijine. Parintii mei nu vor sa inteleaga sau nu pot, ei pretind de la mine sa merg mai departe asa. Eu as vrea sa ma intorc acasa, macar sa fiu alaturi de parinti, dar nu mi-am terminat inca studiile si ei nu-mi permit. Simt ca sunt prinsa in capcana. SIncer am renuntat sa cred ca voi mai putea fi fericita vreodata, dar macar la o viata normala nu am si eu dreptul?

LE: Adriana, vorbesti din experienta sau lucrezi in domeniu? Nu stiu nimic despre antiepileptice, dar nu-mi suna prea bine...Si inca ceva: imi poti recomanda un psihoterapeut in Iasi?

Aceasta postare a fost editata de SimoDanielle: 13 October 2006 - 10:46 AM

[adriana10]

Nu sunt din Iasi,nu cunosc,ti-am raspuns pe celalalt topic

[master_mind]

parerea mea sincera e sa testezi mai multi psihologi multi nu au competentele necesare iar mai bine ar fii sa apelezi la psihoterapeut nu la psiholog. problema ta poate fii rezolvata fara medicante . iti pot recomanda cateva carti care te vor ajuta sa stabilesti relatii interumane sanatoase intru cat eu aici vad problema ta ...iti e frica sau ai cam uitat cum sa-ti faci prieteni ...ai stat prea mult timp introvertita si ai vrea sa iesi din aceea stare dar iti este cam frica , teama etc . totul tine de tine inclusiv vindecarea. poti incerca sa mergi pe strada si sa intrebi diverse chestiuni spre ex unde e muzeul x sau cum se ajunge la statia y; apoi usor mergi in locuri unde iti place sa iti petreci timpu , poate fii si biblioteca si acolo poti gasi pe cineva cu care sa discuti si chiar sa legi o prietenie sau o iubire sincera .cel mai grav lucru care i se poate intampla unui om e sa nu aiba apartenenta la societate atunci apar problemele depresie ,anxietate de a socializa si a lega prieteni etc. subiectul e mult mai amplu de aceea ti-as recomanda sa fii autodidacta sa citeste carti motivationale sa-ti aduci la iveala motivatia si sa te motivezi sa obtii ceea ce crezi ca iti lipseste sau a adormit inlauntrul tau.


distractie placuta ! daca iti este greu ia-l ca pe un joc prima data

iar ca medicament pentru somn incearca sa faci sport care are dublu rol : acela de a te face sa dormi mai bine si de a te inveseli intru cat in timpul sportului au loc niste reactii umitoare in plus cunosti si multe persoane acolo.

personal iti recomand un sport de echipa

http://www.magazinstiintific.ro/Stiinta:ME...omnia_2496.html

[SimoDanielle]

Multumesc mult master_mind ai intuit foarte bine:) Exact asta este problema mea...introvertire, comunicare proasta cu cei din jur..gandindu-ma foarte mult la cauza care a determinat aceste probleme cred ca am reusit sa imi dau seama...o combinatie nefericita de factori: lipsa exercitiului de a comunica, inca din copilarie, dublata de complexele pe care mi le-a creat mediul din care am facut parte. In liceu am fost intr-o clasa foarte buna, cu olimpici nationali, copii foarte destepti. Pe mine din pacate nu m-a dotat mama natura cu o inteligenta sclipitoare, desi peste medie..dar am incercat mereu sa tin pasul, sa nu ma "fac de rusine", sa fac parte din gasca copiilor "cool". Am compensat petrecandu-mi foarte mult timp invatand . Din pacate am fost mai mult un element auxiliar. Facultatea pe care am facut-o iarasi a fost destul de grea, din nou am fost inconjurata de oameni foarte inteligenti. Ce sa spun..daca as fi avut mai multa incredere in mine, sau alte calitati, poate nu as fi ajuns atat de complexata. E destul de trist ca de-abia acum am inteles aceste lucruri..dar poate totusi nu e prea tarziu.
Prieteni nu am stiut niciodata cum sa imi fac..din pacate. Si un prim-contact pot sa realizez, pot sa vorbesc cu lumea..dar mi-e frica de ceea ce urmeaza. Cum a spus O.Paler, "am invatat ca farmecul dureaza cam 15 minute, dar dupa aceea ar fi bine sa stii ceva". La prima vedere ai sa spui despre mine ca sunt foarte degajata, foarte vesela..
Ceea ce am facut eu toata viata a fost sa fur idei de la cei din jurul meu, pentru eu din pacate nu am. Am furat de la fiecare ceea ce mi-a placut si am adaptat. De aceea acum am ajuns in situatia ca nu mai stiu cine sunt eu..uneori ma gandesc ca sunt un caz unic..si ma intreb daca o sa gasesc vreodata solutia.
Din pacate din motive financiare nu o sa am posibilitatea sa schimb prea multi psihologi..de aceea incerc cat mai mult sa fiu autodidacta...pentru ca oricum nu pot sa ma incred orbeste in ce imi spune un om, mai ales ca de obicei psihologii sunt ei insisi oameni cu probleme emotionale.
Master_mind, ca orice om, imi doresc sa fiu fericita. Dilema mea este...sa continui sa ma agat de acest mediu de oameni inteligenti, dar care ma face sa nu am incredere in mine, si in care oricum nu sunt integrata, sau sa "cobor" acolo unde imi este locul, la un alt nivel? Problema este ca acest mediu, este ca si luxul, o data ce te-ai obsinuit, ti-e greu sa traiesti o viata simpla.

P.S. Sper ca nu v-am ametit de cap si master_mind, astept parerea ta.

[master_mind]

Off Topic : Acest mesaj nu poate fi trimis deoarece destinatarul nu are permisiunea de a utiliza messenger-ul personal sau cutia de mesaje primite a messenger-ului lui personal este plina.

Acest mesaj personal nu a fost trimis

buna !
iti las id meu de mesenger : dani_business_man pentru a merge impreuna spre rezolvarea care o astepti . te pot ajuta doar din perspectiva omului simplu altruist informat intru cat deocamdata nu am atestate cunostiintele .

[master_mind]

Citeaza

ce om, imi doresc sa fiu fericita. Dilema mea este...sa continui sa ma agat de acest mediu de oameni inteligenti, dar care ma face sa nu am incredere in mine, si in care oricum nu sunt integrata, sau sa "cobor" acolo unde imi este locul, la un alt nivel? Problema este ca acest mediu, este ca si luxul, o data ce te-ai obsinuit, ti-e greu sa traiesti o viata simpla.

P.S. Sper ca nu v-am ametit de cap si master_mind, astept parerea ta.

Parerea mea e una simpla si la care as aplica si eu personal daca as fii in situatie , si anume : ramai in acel mediu intru cat se pare ca iti place dar nu forta nota sa tii pasul fiecare are pasul lui si poate poti tine pasul fara sa fortezi sau sa citesti utimile noutati in diverse domenii iar daca chiar sunt asa inteligenti cei din anturajul respectiv te vor repsecta si aprecia asa cum esti , nu incerca sa pari intru fel care crezi tu ca place poate placi mult mai mult tu cea naturala . Iar comparatia cu luxul eu zic ca tine de vointa si motivatie , poti oricand trece dinou la viata simpla asta daca nu ai ajuns un snob iar caracterul tau a suferit transformari radicale poate si de aici vorba ca sa nu uit de unde pleci intru cat asta te pastreaza uman. Un om care e sus poate cobora destul de usor dar care e jos nu prea poate urca asa usor , iar fericirea din pct meu de vedere e definita ca un echilibru in toate ceea ce compune viata : profesie , familie , dragoste , bani , sanatate etc .

Un motto frumos pentru cei care s-au dedicat studiului in mare parte : " Numai prostii cred ca tineretea e pentru distractii , tineretea e pentru asimilarea unor cunostiinte ce iti vor fii utile mai tarziu " desi personal subscriu la ideea ca se poate si scoala vietii si scoala

Aceasta postare a fost editata de master_mind: 15 October 2006 - 07:37 PM

[samaral]

adriana10, la Oct 12 2006, 04:38 PM, a spus:

Sa inteleg ca ti-a fost dat si un antidepresiv SSRI(care recapteaza serotonina).Te-ai apucat sa il iei?Cum se numeste mai exact?
Sincer mi se pare cam mult si calmepam si xanax(nu este nici pe departe un anxiolitic usor cum spui tu,creeaza foarte usor dependenta si prin ultimele demonstratii s-a ajuns la concluzia ca face mai mult rau decat bine pe termen lung).Parerea mea ca psihiatrii care mai folosesc anxiolitice sau sedative sunt ori comunisti,cu niste orizonturi inchise ori dezinformati.Acum sunt folosite antiepileptice(depakine,rivotril) care s-a demonstrat ca lucreaza mai asupra SNC-ului decat pastile gen alprazolam,diazepam,etc etc.Iar efectele pe termen lung nu se compara.(sunt oameni care sufera de epilepsie si iau aceste pastile toata viata fara sa aibe cea mai mica problema).
Parerea mea,schimba psihiatrul sau lasa pastilele si apuca-te numai de psihoterapie.

Adriana, nu stiu de unde iti iei tu informatiile, dar nu sunt chiar adevarate. Antiepilepticele, gen Rivotril, in timp, actioneaza negativ asupra intelectului. La fel si SSTI-urile, care sunt mult mai daunatoare decat orice alt medicament. S-a demonstrat ca au aceeasi actiune ca LCD si Ecstasy.

[himera]

Draga, SimoDaniela am inteles ca esti din Iasi si vrei un terapeut bun.Am auzit vorbinduse de multi terapeuti, dar la genul de problema pe care o prezinti cred ca ai putea sa o contactezi pe d-na Ileana Hitu de la Socola.Este terapeut acreditat de SPER.Am auzit ca face treaba buna.
Sanatate si invata sa te iubesti asa cum esti.