Contact
Facebook
Twitter
RSS
Lacrita e un sat pierdut in campie, la vreo 10 kilometri de Craiova. Asezat prea departe de drumurile nationale, e un nume aproape nestiut chiar si pentru craioveni.
Banii europeni au adus de curand asfaltul acolo, dar nu si spiritul Europei.
Intr-o seara de gheata din ultimele zile ale lui ianuarie, trecand pe acest drum nou pentru face o scurtatura, cam la un kilometru de la iesirea din sat am vazut, in lumna farurilor, pe marginea soselei, doi catei.
Am oprit si ne-am apropiat de ei; in jurul lor se formase in zapada tare, inghetata, un petec uscat.
Ne-am gandit ca era imposibil ca doar caldura corpurilor acelor puisori sa fi putut topi zapada. Cu siguranta trebuie sa fi fost si mama lor prin preajma.
Am hotarat sa asteptam cateva minute, nu mai mult, pentru ca gerul era cumplit. Intr-adevar dupa aproape zece minute de asteptare, din camp de peste drum a aparut in lumina farurilor si mama puilor. Am fost si mai socati sa vedem ca abia putea sa mearga din cauza unui picior din fata infirm , probabil vindcat prost in urma unui accident sau a unei lovituri.
Ne-a vazut si s-a retras imediat, probabil speriata de prezenta noastra.
Am plecat pe urmele ei urmarind-o de la cativa metri, atat cat sa nu o pierdem in intunericul de pe camp, mai ales ca nici nu aveam lanterna.
Pasii ei duceau pe o poteca formata prin zapada groasa de pe camp.
Am urmarit-o aproape 300 metri pana la un mic palc de ierburi unde s-a asezat si am putut vedea la lumina telefonului ca acolo avea inca cinci pui.
Am inteles imediat ca fusese lasata impreuna cu cei sapte pui chiar pe marginea drumului si ca incercase sa-i transporte unul cate unul pana la tufisul acela pentru a le face un adapost .
Ne-am bucurat sa vedem ca ghemuita in jurul puilor a fost foarte blanda si docila. Cu ajutorul unei cutii pe care am adus-o din masina am putut lua puii si catelusa.
Cum in oras nu exista vreun adapost pentru animale a trebuit sa improvizam si le-am gasit adapost intr-o cladire parasita ce a apartinut candva armatei.
Catelusa si cei sapte pui se afla acum acolo.
Ea va avea nevoie de o amputare a piciorului stang din fata, dar cel putin pentru ea avem o promisiune de adoptie.
Cautam stapani pentru cei sapte micuti pe care daca nu i-ar fi ucis gerul de peste noapte, i-ar fi omorat fara indoiala foamea, pentru ca in plin camp, la mare distanta de orice sursa de hrana, cu toata lupta disperata a mamei, nu ar fi avut nici o sansa sa-i creasca.
Daca puteti, oferiti-le aceasta sansa. Daca a fost sa fie ca povestea lor sa nu inghete in acea noapte pe camp, speram ca ar putea sa afle ce inseamna putina caldura alaturi de oameni pentru care civilizatia nu inseamna doar asfalt.
telefon
0756822722 Oana
