[tib_jmk]

Desert Rose, la Sep 29 2006, 05:30 PM, a spus:

In miturile stravechi, divinitatile erau aproape de oameni, interveneau in destinele lor si aveau calitati si defecte asemanatoare oamenilor. Numai divinitatea iudaica tine cu tot dinadinsul sa se faca nevazuta si sa fie simtita doar emotiv si irational. Nu-mi pot da seama ce ar impiedica-o sa se manifeste in asa fel incat si cel mai afurisit ateu sa se poata convinge clar si fara dubiu ca ea exista.

Singurul "defect" al lui Hristos este de fapt si cauza pt care a patimit atat : dragostea de oameni..dragostea de creatia sa. Nu il vedem pe Dzeu pt ca dc l-am vedea, mantuirea ar fi accesibila oricui..deci greul (care este obligatoriu in viatza oricui) nu ar mai exista. Dc greul nu mai este...nici bucuria reusitei, deci, nici purificarea de cele ce sunt asupra noastra din ereditate si ce mai adaugam noi aici, si transmitem mai departe urmashilor nostrii, nu ar mai fi posibila. Cum am mai spus (inspirandu-ma si din N. Steinhardt - Jurnalul fericirii), e usor sa crezi in "papagalu rosu" pe care il vezi in mijlocul pietii..dar iti trebuie curaj si dragoste sa poti crede in Dzeu.

Aceasta postare a fost editata de tib_jmk: 29 September 2006 - 05:21 PM

[Silentia lunae]

tib_jmk, la Sep 29 2006, 06:20 PM, a spus:

Singurul "defect" al lui Hristos este de fapt si cauza pt care a patimit atat : dragostea de oameni..dragostea de creatia sa. Nu il vedem pe Dzeu pt ca dc l-am vedea, mantuirea ar fi accesibila oricui..deci greul (care este obligatoriu in viatza oricui) nu ar mai exista. Dc greul nu mai este...nici bucuria reusitei, deci, nici purificarea de cele ce sunt asupra noastra din ereditate si ce mai adaugam noi aici, si transmitem mai departe urmashilor nostrii, nu ar mai fi posibila. Cum am mai spus (inspirandu-ma si din N. Steinhardt - Jurnalul fericirii), e usor sa crezi in "papagalu rosu" pe care il vezi in mijlocul pietii..dar iti trebuie curaj si dragoste sa poti crede in Dzeu.

Nu ma pasioneaza duelurile in citate din Steinhardt fiindca ideile de genul "ca sa ne fie bine, trebuie sa ne fie mai intai rau" sunt neconvingatoare. Necesitatea purificarii reprezinta in acest caz un esec in creatia omnipotentului si atoatestiutorului dumnezeu iudaic sau intentia sa premeditata de a crea o lume imperfecta, ceea ce ar spune multe despre dragostea lui nemarginita fata de oameni.

Citeaza

dar iti trebuie curaj si dragoste sa poti crede in Dzeu.

Cunosc multi credinciosi care n-au nici curaj, nici dragoste. Doar frica.

PS: daca doresti un dialog real, vino, te rog, cu opinii proprii, nu cu citate, caci satula-s de apeluri la autoritati in materie!

[DarkBringer]

tib_jmk, la Sep 29 2006, 07:20 PM, a spus:

dar iti trebuie curaj si dragoste sa poti crede in Dzeu.

e vorba de frica. o frica care se manifesta mult mai subtil decat frica pe care o percepem in mod obisnuit.....dragostea si curajul nu au prea multe conotatii in credinta fata de d-zeu

[dementor]

tib_jmk, la Sep 27 2006, 07:27 PM, a spus:

Este foarte greu sa incerci sa-ti explici logic si prin dovezi ca Dumnezeu exista. Credintza este o dovada a curajului cuiva. Dc ar aparea in mijlocul unei pietzii sub forma de papagal rosu si ar incepe sa faca minuni toata lumea ar crede in EL. Este vorba de indrazneala, despre dragoste. Nu piroanele l-au tinut pe Hristos pe cruce..ci dragostea pt noi. A trebuit el sa sufere pt a elibera conditia umana care era sortita iadului. In nici o alta religie nu vei gasi atata dragoste si simt al sacrificiului pt aproapele ca in ortodoxie. Aici nu e vorba ca la budisti de cate ore stai in cap si suferi ca sa ajungi sa levitezi... si buda te invatza el de undeva din nirvana, cum sa faci sa ajungi la el..si Hristos a venit el la noi, din iubire. Aste e de fapt esenta..dragostea... Crezi in papagalu rosu, e usor sa crezi. Ai oare curaj sa crezi in ceva mai sus? Sa-mi zica cineva la sf vietzii ca totul a fost o minciuna si ca sunt un fraier ca m-am rugat si am vrut sa fiu cu Hristos..as muri fericit! Dorinta de rational... de contabilizare a tot si a toate. Tipul smecherului care nu crede...care e mereu suspicios, opus gentleman-ului, opus lui Hristos care iarta tot deodata..un intreg registru de pacate, din dragoste. Este atat de evident ca e singura cale..spre mantuire, pt ca spre bani multi (singurul reper in ziua de azi) nu poti ajunge prin morala si filozofia LUI. Asta trebuie tu sa dobandesti cu ajutorul Lui, daca iti este permis. Pana la urma..intrebarea care se pune... avtezi sau nu curaj sa credeti in Hristos? (inspirat N. Steinhardt - Jurnalu fericirii)

mie mi-ar fi greu sa imi explic ca nu exista
la felul in care este descris dumnezeu nimeni nu poate sa dovedeasca ca nu exista

[tib_jmk]

Desert Rose, la Sep 29 2006, 06:45 PM, a spus:

Nu ma pasioneaza duelurile in citate din Steinhardt fiindca ideile de genul "ca sa ne fie bine, trebuie sa ne fie mai intai rau" sunt neconvingatoare. Necesitatea purificarii reprezinta in acest caz un esec in creatia omnipotentului si atoatestiutorului dumnezeu iudaic sau intentia sa premeditata de a crea o lume imperfecta, ceea ce ar spune multe despre dragostea lui nemarginita fata de oameni.
Cunosc multi credinciosi care n-au nici curaj, nici dragoste. Doar frica.

PS: daca doresti un dialog real, vino, te rog, cu opinii proprii, nu cu citate, caci satula-s de apeluri la autoritati in materie!

Propriile conceptii se bazeaza pe cultura pe care o ai, deci prin ceea ce ai acumulat si pe baza carora ti-ai format o parere, ai tras (cum ai putut) o concluzie. Nu-ti poti da cu parerea despre ceva numai prin prisma propriei experiente pentru ca oamenii reactioneaza diferit in prezenta acelorasi persoane. fiecare il vede pe Dzeu functie de cum are viatza : unii il vad rau si meschin pentru ca au numai necazuri, iar altii il vad un etern ocrotitor si care ii asculta in orice dorinta. Fiecare are o cruce de dus..si fiecare si-o duce diferit. Totul in viatza reactioneaza la launtrul nostru, la conceptiile si gandurile noastre (nu sunt citate din Lazarev, sunt si propriile constatari). Nu sunt atat de citit ca tine poate, dar nu pot fara sa combin ceea ce am experimentat cu ceea ce am invatzat din carti. Eu asa vad lucrurile...

[dark_light]

tib_jmk, la Sep 30 2006, 02:33 PM, a spus:

fiecare il vede pe Dzeu functie de cum are viatza : unii il vad rau si meschin pentru ca au numai necazuri, iar altii il vad un etern ocrotitor si care ii asculta in orice dorinta.

vorbesti despre YHWH al bibliei? pentru ca nu-ti trebuie o viata de privatiuni si belele ca sa constati ca entitatea descrisa acolo este rea, razbunatoare, nehotarata, meschina, egoista, geloasa, pripita in hotarari....umana. prea umana pentru o zeitate. trebuie doar sa citesti.

[dementor]

dark_light, la Sep 30 2006, 05:15 PM, a spus:

vorbesti despre YHWH al bibliei? pentru ca nu-ti trebuie o viata de privatiuni si belele ca sa constati ca entitatea descrisa acolo este rea, razbunatoare, nehotarata, meschina, egoista, geloasa, pripita in hotarari....umana. prea umana pentru o zeitate. trebuie doar sa citesti.

da, dar i-a dus unde a trebuit, nu?

[Cleric Prestøn]

la topic, daca vreti sa credeti in Biblie si rational, cititi ce scrie pe www.profetii-biblice.go.ro
D-zeu n-are nevoie de credinta voastra ca sa isi faca norma de mantuiti (sau ca sa-si implineasca profetiile), dimpotriva, va stie dinainte de a va naste care veti merge in Rai si care in Iad. Dar na, cand ai 16 ani esti vesnic.
Atrag atentia ca daca aveti ghinionul sa prindeti 60 de ani, s-ar putea sa fiti bolnav, singur, fara familie, si aproape de a iesi gol din lumea asta, asa cum ati intrat. Va veti gandi atunci la D-zeu? Daca da, i-L veti cauta, sau i-L veti blestema? Sau o sa credeti ca la 60 de ani o sa fiti bogat ca Gigi Becali, aveti grija ca si ala o da cu D-zeu in sus si in jos si se pare ca-i merge...

Aceasta postare a fost editata de iosafat: 03 October 2006 - 10:50 AM

[tib_jmk]

iosafat, la Oct 3 2006, 11:49 AM, a spus:

la topic, daca vreti sa credeti in Biblie si rational, cititi ce scrie pe www.profetii-biblice.go.ro
D-zeu n-are nevoie de credinta voastra ca sa isi faca norma de mantuiti (sau ca sa-si implineasca profetiile), dimpotriva, va stie dinainte de a va naste care veti merge in Rai si care in Iad. Dar na, cand ai 16 ani esti vesnic.
Atrag atentia ca daca aveti ghinionul sa prindeti 60 de ani, s-ar putea sa fiti bolnav, singur, fara familie, si aproape de a iesi gol din lumea asta, asa cum ati intrat. Va veti gandi atunci la D-zeu? Daca da, i-L veti cauta, sau i-L veti blestema? Sau o sa credeti ca la 60 de ani o sa fiti bogat ca Gigi Becali, aveti grija ca si ala o da cu D-zeu in sus si in jos si se pare ca-i merge...

Simpatic, ce pot sa zic. In legatura cu ideea ca Dzeu stie cine ajunge si unde, nu te pot aproba pentru ca nu incluzi si liberul arbitru in context. Pe parcursul vietii ti se ivesc ocazii sa faci ceea ce trebuie si sa urmezi calea care iti este predestinata, dar tine de algerea ta daca te vei conforma. Si nu, sper ca la 60 de ani sa fi progresat indeajuns incat sa nu batjocoresc divinitatea.