Cred in Dumnezeu..dar nu rational Despre dorinta de ratiune...
#1
Scris 27 September 2006 - 06:27 PM
#2
Scris 27 September 2006 - 06:32 PM
1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. 2 Pentru că prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie. 3 Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. [Evrei 11 ]
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. [Ioan 3 ]
#3
Scris 27 September 2006 - 06:38 PM
maleahi, la Sep 27 2006, 08:32 PM, a spus:
mda atat de mult a iubit d-zeu lumea incat si-a aruncat unicul fiu la groapa de gunoi?...asa de mult sa isi iubeasca progeniturile incat sa le lase prada hienelor? aruncati cu niste versuri despre care nu cred ca aveti nici cea mai vaga idee despre ce fabuleaza ,iar ridicolul pe care il spun si produc este de-a dreptul bizar
#4
Scris 27 September 2006 - 06:52 PM
Adevărul poate veni numai de la Cel adevărat. A inaugurat EI cândva vreo religie? Dacă da, când, unde şi care? Dacă nu, atunci nici una nu are dreptul să se refere la El. Orice om, nu că poate fi derutat sau dezorientat, ci este de fapt dus în eroare.
De aceea nu ne putem baza pe fondatorii religiilor sau pe demnitarii religioşi, cum nu ne putem baza nici pe noi înşine. Fără să mai ţinem seama de celelalte religii mondiale cunoscute, doar în cadrul creştinismului există câteva sute de uniuni bisericeşti.
Fiecare din ele are învăţături deosebite şi îi mântuieşte pe membrii ei într-un mod propriu. Desigur că nu se poate presupune că vreo instituţie religioasă ar induce în mod intenţionat pe oameni în eroare, dar faptul că există atâtea curente religioase ne obligă să ne punem pe gânduri.
Orice om care vrea să ajungă la o ţintă trebuie să pornească la drum. Dar cum găsim noi drumul care ne duce cu siguranţă la ţintă? Şi cum găsim noi adevărul pe care să ne putem bizui în mod absolut? Trebuie să existe o posibilitate pentru a descoperi urma dumnezeiască în mijlocul tuturor încurcăturilor omeneşti.
În timpul acesta modern şi avansat, cine se mai poate încrede orbeşte într-o credinţă? A prezenta ceva ca fiind divin nu este suficient, este necesară o legitimare de sus! Fiecare ar trebui să facă uz de dreptul său de a se orienta spiritual. Este în joc mai mult decât această scurtă viaţă pământească.
Noi suntem rânduiţi pentru părtăşie cu Tatăl ceresc. Nu există numai o viaţă temporară, ci şi o viaţă veşnică. Aşa de sigur cum există un trup fizic, aşa de sigur există unul duhovnicesc. Aşa de natural cum există viaţa pe pământ, aşa de firesc este şi viaţa în ceruri. Acelaşi Dumnezeu a creat cerul şi pământul şi tot ce există pe el. Creaţiunea maiestoasă depune o mărturie puternică pentru Creator. [b][/b
#6
Scris 28 September 2006 - 12:52 PM
DarkBringer, la Sep 27 2006, 07:38 PM, a spus:
Ok. Groapa de gunoi nu este pt ca tot D-zeu a creat si lumea care fie in ce forma o fi..tot creatie divina ramane. Iisus Hristos este cel care restaureaza conditia umana. Dc ar fi sa ne luam numai dupa trup (prin care a intervenit pacatul) si deci..dupa rational, nu am avea cum vreodata sa credem cu adevarat in D-zeu. In Vechiul Testament, toti Dreptii (sfinti) se duceau in iad. indiferent de viatza dreapta. Trupul Mantuitorul ESTE (si reprezinta) greutatea patimilor noastre, pe care le-a restignit odata cu El pe cruce, si numai prin moarte putand Hristos sa elibereze sufletele lor din iad.Resturarea este prin urmare calea pe care fiecare o urmeaza spre purificare si sublim, cu ajutorul (pt ca altfel nu se poate) LUI. Prin trup suntem sortitzi pacatului, tentatiei, patimilor noastre si celor venite prin ereditate. Contra lor este dus razboiul in nevazut pt mantuire.
#8
Scris 28 September 2006 - 03:08 PM
adica daca vantul nu poti sa-l vezi inseamna ca Dumnezeu exista?
#9
Scris 29 September 2006 - 12:26 PM
#10
Scris 29 September 2006 - 04:30 PM
marinaru, la Sep 29 2006, 01:26 PM, a spus:
In miturile stravechi, divinitatile erau aproape de oameni, interveneau in destinele lor si aveau calitati si defecte asemanatoare oamenilor. Numai divinitatea iudaica tine cu tot dinadinsul sa se faca nevazuta si sa fie simtita doar emotiv si irational. Nu-mi pot da seama ce ar impiedica-o sa se manifeste in asa fel incat si cel mai afurisit ateu sa se poata convinge clar si fara dubiu ca ea exista.
Impartaseste acest subiect:
Subiecte similare
| Topic | Deschis de | Replici | Vizualizari | |
|---|---|---|---|---|
|
Doar o iluzie.
perceptia asupra lumii din afara vs. cea din interior |
+ & - | 125 | 13.518 |
|
Craciunul este o sarbatoare crestina sau nu ?
Ce reprezinta si ce se sarbatoreste ? |
marinaru | 114 | 18.156 |
|
Sexualitate
din punct de vedere biblic |
dan-marius | 253 | 36.041 |
|
de ce avem nevoie sa credem? | Ravl | 31 | 10.148 |
|
Ziua Judecatii sau Sfarsitul Lumii
sau: Ziua Judecatii si Sfarsitul Lumii |
Andradada | 62 | 20.334 |
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis












