[ellla]

detasarea de oameni, obiecte , orice...aveti anumite metode ? ...sau?

se spune ca in momentul in care te atashezi de ceva inseamna ca il pui mai presus de scopul tau suprem al vietii - Dumnezeu sau aspirarea spre divinitate - si astfel pacatuiesti si pedeapsa e pierderea obiectului detasarii... e asa?

eu n-am metode, ma lipesc ca scaiul

[BigDefender]

ellla, la Sep 21 2006, 01:13 PM, a spus:

detasarea de oameni, obiecte , orice...aveti anumite metode ? ...sau?

se spune ca in momentul in care te atashezi de ceva inseamna ca il pui mai presus de scopul tau suprem al vietii - Dumnezeu sau aspirarea spre divinitate - si astfel pacatuiesti si pedeapsa e pierderea obiectului detasarii... e asa?

eu n-am metode, ma lipesc ca scaiul

Ella,empatia nu cred ca poate fi controlata constient(dar vezi sa nu cazi in fetisism!).
Nu exista(sau nu stiu eu)metode de detasare,poate Yoga sau alte tehnici netraditionale.
Pana la urma si Biblia spune cate ceva despre iubirea vrasmasilor nostri!
Pacea(pe care ti-o doresti)sa fie cu tine!
Dan-Gabriel

PS.Sa stii ca acest topic va genera multe controverse!

[qusay]

ellla, la Sep 21 2006, 01:13 PM, a spus:

detasarea de oameni, obiecte , orice...aveti anumite metode ?

A fi atras de ceva poate duce la atasament. Cand se intampla asta trebuie sa cercetezi ce anume a creat atasamentul.
De obicei este un sentiment al incompletului satisfacut prin prezenta "cevaului" de care te-ai ancorat. La baza este o proiectie a puterii tale in afara ta. Este normal atunci sa te atasezi puternic de acel lucru sau fiinta pentru ca astfel primesti inapoi puterea proiectata. Daca ai acordul obiectului atasamentului e ok. Daca nu il ai - si de obicei nu il ai pentru ca oricine se simte sufocat sau paralizat de asta - trebuie sa generezi un alt tip de legatura, mai elastica si mai libera. Capatandu-ti si tu astfel libertatea.

Trebuie sa vezi de unde atasamentul, ce nevoie iti satisface - de singuratate, de valoare, siguranta. Atasatul e ca un naufragiat agatat de colac, un om care nu poate innota singur chiar daca stie s-o faca (sau poate nici nu e constient ca poate s-o faca). El isi pierde libertatea de sine si se identifica cu obiectul care, zice el, il tine la suprafata. Prefera carja dupa ce i s-a insanatosit piciorul. Sau trateaza partenerul ca fiind carja sa.
Dar pana la partener suntem atasati de modul nostru de gandire, de judecatile naostre, de paradigma noastra. Suntem atasati de modul in care ne vedem si ne respectam pe noi insine (de obicei nu prea mult din moment ce simtm nevoia sa ne agatam de ceva - apropo, merita facuta distinctia intre atasament si agatare, ventuzare). Atat de atasati incat greu facem o schimbare la noi insine.
Orice atasament define limitativ si risca sa te handicapeze. Poti fi insa legat de cineva sau ceva fara sa-ti pierzi libertatea.

[ellla]

merci de raspunsuri ... ma ajuta

[bistro]

ellla, la Sep 21 2006, 01:13 PM, a spus:

detasarea de oameni, obiecte , orice...aveti anumite metode ? ...sau?

se spune ca in momentul in care te atashezi de ceva inseamna ca il pui mai presus de scopul tau suprem al vietii - Dumnezeu sau aspirarea spre divinitate - si astfel pacatuiesti si pedeapsa e pierderea obiectului detasarii... e asa?

eu n-am metode, ma lipesc ca scaiul

Foarte interesant thread!
Hai s-o luam cu inceputul!
Inca din cavitatea uterina suntem nevoiti sa fim "legati" prin cordonul ombilical de "sursa" noastra de hrana -----mama!
Si nu e tocmai placut cand cea de care suntem uniti se-mbuiba cu ardei iuti, mai trage si-o dusca de tzuica, vreun joint cu prietenii etc , dar pana la nastere, cand ne este taiat cordonu' ombilical, nu avem ce face!
Din momentu' expulzarii fatului, incepe adevaratu' calvar: ne atasam de sanul amei, de vocea ei, de paturica ce ne acopera, de cantecelul de noapte buna, pt ca mai apoi, crescand, sa ne atasam de prietenii din scara blocului, colegu' de banca, profu' de sport, ulterior de iubit/a, de sot/ie, de copiii nostri, de jobul bine remunerat, de hrana, cu alte cuvinte, DE TOT CE NE-NCONJOARA!
Zicea cineva la un moment dat ca "independenta e doar apanaju' autistului" si tind sa-i dau dreptate.
Poate ca prin anumite tehnici te poti detasa de lumea ta exterioara, dar pt a ajunge la o asemenea performanta ai nevoie intr-o prima faza de izolare!
Bombardat de informatii si experiente socio-umane, n-ai nicio sansa!
Conditia noastra de umanoizi ne permite sa co-existam, altfel ne-ar fi fatat dumnezeu pe fiecare la distanta de 65767678687 ani lumina unii de altii!

Aceasta postare a fost editata de diclona: 22 September 2006 - 01:53 PM