Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
In acest topic am abordat o tema fata de care trebuie sa ne apropiem cu toata stima si cu toata smerenia - taina dumnezeirii.
Sa ne punem intrebarea, preaiubitilor, de ce pe acest pamant exista atatea religii, biserici, denominatiuni si secte, daca ca crestini credem ca Dumnezeu este unul si ca exista o Sfanta Scriptura [1], din care Il cunoastem pe Cel Atotputernic?
Raspunsul este: din cauza interpretarii diferite a tainei dumnezeirii. Practic toate religiile, toate bisericile, toate denominatiunile se sectele se contrazic in aceste interpretari. Numai in crestinism, in care ar trebui sa existe unitate in credinta, exista peste 250 de biserici, denominatiuni si secte.
Noi, oamenii, incercam sa-L incadram in intelegerea noastra limitata pe Dumnezeu care este necuprins, sa explicam ce este inexplicabil, sa intelegem ceea ce este de neinteles. "Iata ca cerurile, si cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde" (2Cron. 6.18). Abia la trecerea noastra din timp in vesnicie, cand vom fi la Dumnezeu in slava, vom intelege mai mult despre taina Celui Atotputernic [2].
Daca nu numai citim, dar studiem in toata profunzimea Biblia, vom descoperi ca nici un prooroc sau apostol nu au formulat vreodata o trinitate. Multe trinitati au existat in religiile pagane, cea mai cunoscuta fiind in hinduism: Brahma - Creatorul, Vishnu - Mentinatorul si Mahesh - Distrugatorul. Dar nicaieri in Vechiul sau Noul Testament, daca avem o intelegere duhovniceasca si nu fireasca a celor ce citim, nu vom gasi prezentari a mai multor persoane ale lui Dumnezeu. Nici macar o singura data nu ni Se prezinta Domnul, in Cuvantul Sau, ca un "Dumnezeu din trei persoane", ci intotdeauna ni Se prezinta ca un Dumnezeu unic in persoana. Cine incearca sa-L imparta pe Dumnezeu nu-L mai are pe singurul Dumnezeu adevarat, ci pe unul pe care si l-a confectionat singur si care are doua sau trei fete, rezultand astfel mai multi dumnezei.
Acum cca patru mii de ani, Dumnezeu a incheiat un legamant cu Avraam si i-a dat fagaduinta: "...si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine" (Gen.12.3). Pentru iudei, crestini si musulmani Avraam este o figura centrala.
Acum cca 3.600 de ani, in timpul lui Moise, Dumnezeu a coborat pe muntele Sinai si a dat cele zece porunci. Acest eveniment de asemenea este acceptat si crezut de catre cele trei religii. Din acel moment Israelul a fost chemat si randuit, sa depuna marturie in mijlocul neamurilor pentru singurul Dumnezeu adevarat.
Acum cca doua mii de ani a venit Mesia, zamislit de Duhul Sfant si nascut de fecioara Maria. Crestinii sunt convinsi de aceasta. Musulmanii Il considera ca fiind cel mai mare Prooroc, ei cred si minunile pe care le-a facut El, dar nu vad in El pe Rascumparatorul. Nu tot asa este cu iudeii; insa timpul lor, pentru a crede in El, este aproape. Asa cum fratii lui Iosif l-au recunoscut a doua oara, tot asa si Israelul Il va recunoaste pe Mesia la a doua Lui venire (Gen. 45; Fap. 7.13).
Acum cca 1.400 de ani s-a ridicat Mahomed, pentru a conduce poporul sau de la cultul zeilor la credinta in singurul Dumnezeu adevarat, la Cel Atotputernic, pe care el l-a numit Allah. Mahomed a crezut , conform fagaduintei din Mal. 4.5, ca el este ultimul prooroc. Dupa el urma sa vina judecata peste pamantul acesta, cand Allah va pronunta sentinta asupra omenirii, dupa care unii vor merge in rai, iar altii in pierzanie. Prin scrierile Coranului, Mahomed indeamna tot timpul sa se citeasca si sa se creada Sfanta Scriptura - Biblia!
Daca acelasi Dumnezeu care le-a vorbit lui Avraam, lui Moise si, prin Hristos i-ar fi vorbit si lui Mahomed, atunci cele spuse, scrise si crezute ar trebui sa corespunda de la A la Z.
Ca oameni ai secolului XXI-lea avem dreptul sa intrebam cine a inteles corect planul si Cuvantul lui Dumnezeu si cine l-a inteles gresit? S-a ajuns pana acolo incat descoperirea Sa proprie in Hristos nu este nici recunoscuta, nici inteleasa de marea majoritate a omenirii.
Pentru a descoperi cat ni-e permis cine este Dumnezeu, ne vom referi doar la Sfanta Scriptura, distantandu-ne de formularile, dogmele si interpretarile facute de oameni si urmand principiul biblic: "...Dimpotriva, Dumnezeu sa fie gasit adevarat si toti oamenii sa fie gasiti mincinosi..." (Rom. 3.4) si sa punem in fata marturia proprie a lui Dumnezeu despre Sine prin prooroci si apostoli:
a) din Vechiul Testament, unde S-a descoperit in trup duhovnicesc si a prevestit propria Sa descoperire in trup de carne
"Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, si a zis: 'Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.' " (Exod 20.1-3)
"Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca sa cunosti ca numai Domnul este Dumnezeu si ca nu este alt Dumnezeu afara de El." (Deut. 4.35)
"...Sa stii dar in ziua aceasta, si pune-ti in inima ca numai Domnul este Dumnezeu, sus in cer si jos pe pamant, si ca nu este alt Dumnezeu afara de El." (Deut. 4.39)
"Sa stiti dar ca Eu sunt Dumnezeu, si ca nu este alt dumnezeu afara de Mine." (Deut. 32.39)
"Isaia a zis atunci: 'Ascultati totus, casa lui David! Nu va ajunge oare sa obositi rabdarea oamenilor, de mai obositi si pe a Dumnezeului meu? De aceea Domnul insus va va da un semn: Iata, fecioara va ramanea insarcinata, va naste un fiu, si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)." (Isa. 7.13-14)
"...ca sa stiti, ca sa Ma credeti si sa intelegeti ca Eu sint: inainte de Mine n-a fost facut nici un Dumnezeu, si dupa Mine nu va fi, Eu, Eu sint Domnul, si afara de Mine nu este nici un Mantuitor!" (Isa. 43.10)
"Ca sa se stie, de la rasaritul soarelui pana la apusul soarelui, ca afara de Mine, nu este Dumnezeu: Eu sint Domnul, si nu este altul." (Isa. 45.6)
"Dar Eu sint Domnul, Dumnezeul tau, din tara Egiptului incoace. Tu cunosti ca nu este alt Dumnezeu afara de Mine, si nu este alt Mantuitor afara de Mine." (Osea 13.4)
b) din Noul Testament, unde sunt confirmate citatele din Vechiul Testament si unde este marturisita si adeverita fagaduinta descoperirii Sale in trup de carne
"Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: 'Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un fiu, si-i vor pune numele Emanuel", care talmacit, inseamna 'Dumnezeu este cu noi.' " (Mat. 1.22-23)
"...'Asculta Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn.' ... 'Bine, Invatatorule. Adevarat ai zis ca Dumnezeu este unul singur, ca nu este altul afara de El,' " (Mar. 12.29, 32)
"Ingerul (Gavriil) i-a zis: 'Nu te teme, Marie, caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. Si iata ca vei ramanea insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Isus. El va fi mare, si va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt; si Domnul Dumnezeu ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit.' " (Luca 1.30-33)
"La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o. ... Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om venind in lume. El era in lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Si Cuvantul s-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal. ... Si noi toti am primit din plinatatea Lui, si har dupa har; caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut." (Ioan 1.1-5, 9-14, 16-18)
"...deoarece Dumnezeu este unul singur..." (Rom. 3.30)
"...totusi pentru noi nu este decat un singur Dumnezeu..." (1 Cor. 8.6)
"Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure parti, pe cand Dumnezeu este unul singur." (Gal. 3.20)
"A Imparatului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava in vecii vecilor!" (1 Tim. 1.17)
"Caci este un singur Dumnezeu." (1 Tim. 2.5)
"Tu crezi ca Dumnezeu este unul, si bine faci." (Iac. 2.19)
"...singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sa fie slava, maretie, putere si stapanire, mai inainte de toti vecii, si acum si in veci. Amin." (Iuda 25)
Dupa cum vedem, in nici un text din Biblie nu se vorbeste despre un Dumnezeu "trinitar" sau "dublu" sau despre un "Fiu vesnic". Toate scrierile despre "Sfanta Treime" puteau fi evitate, daca ar fi fost preluate invatatura si cunostinta biblica despre Dumnezeu. Exista doar un singur Dumnezeu care S-a descoperit ca Tata, ca Fiu si ca Duh Sfant. Intotdeauna Dumnezeu este cel determinant, iar ceea ce a iesit din El este adus intr-o relatie cu El: Fiul lui Dumnezeu, Cuvantul lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu etc., care Il au ca punct de plecare pe Dumnezeu. Dumnezeu nu are punct de plecare, pentru ca El este singurul, Cel vesnic. El este sursa originara, punctul de plecare si punctul de referinta, totul in toate.
In Noul Testament ni se spune mai departe; "...totusi pentru noi nu este decat un singur Dumnezeu: Tatal, de la care vin toate lucrurile si pentru care traim si noi, si un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile si prin El si noi." (1 Cor. 8.6). In acest text biblic ni se arata ca exista doar un singur Creator si o singura Creatie, desi Lui ne adresam odata ca Dumnezeu, si altadata ca Domn.
La interpretari gresite ale tainei dumnezeirii a contribuit si faptul ca la traducerea textului original al Bibliei au fost inlocuite atributele si Numele proprii ale lui Dumnezeu cu denumiri nu intotdeauna exacte sau complete.
In traducerea romaneasca Elohim cu forma prescurtata El a fost tradus ca Dumnezeu, El Elion – Dumnezeu Prea Inalt (Gen. 14.18), Isma-El - Dumnezeu aude (Gen.16.11), El Shaddai – Dumnezeu Cel atotputernic care se ingrijeste, care intareste si daruieste (Gen. 17.1), El Olam – Dumnezeu vesnic (Gen. 21.33), Isra-El – cel ce lupta cu Dumnezeu (Gen. 32.28), El Gibor – Dumnezeu tare (Isa. 9.5), Emanu-El - Dumnezeu este cu noi (Isa. 7.13-14, Mat. 1.22-23).
Iahveh cu forma prescurtata Iah - Domnul, Hallelu-Iah - Laudati-L pe Iahveh, Iesha-Iah - Iahveh este mantuirea, Iahveh-Jireh – Domnul se ingrijeste, (Gen.22,.7-14), Iahveh-Rapha – Domnul vindeca (Exod 15.26), Iahveh-Nissi – Domnul steagul meu (Exod 17.8-15), Iahveh-Shalom – Domnul pacea mea (Jud. 6.23), Iahveh-Ra-ah – Domnul Pastorul meu (Ps. 23), Iahveh-Zidkenu – Domnul neprihanirea mea (Ier. 23.6), Iahveh-Shamah – Domnul este prezent (Ez. 48.35), Iahveh-Sabaoth – Domnul ostirilor), Iah-shua - Iahveh Salvatorul (Luca 1.30-33).
Predicatul „EU SINT”, care se refera in Vechiul Testament la Dumnezeu a fost evidentiat de catre Domnul Isus in mod deosebit in Noul Testament (Ioan 6.48; Ioan 8.12; Ioan 8.24; Ioan 8.57-58; Ioan 10.4; Ioan 11.25; Ioan 51.1; Apoc. 1.8; Apoc. 1.17).
Acolo unde Dumnezeu Se descopera cu adevarat, acolo El se prezinta pe Sine insusi si isi face de cunoscut Numele Lui. Numai in acest Nume ne putem inchina Lui. In Vechiul Testament Dumnezeu a facut legamant cu poporul Israel in Numele Iahveh, care este scrisa in limba ebraica IHVH (in traditia iudaica nu se pronuntau consoanele). De la inceput au fost oameni, carora Domnul li S-a descoperit si care cunosteau Numele Lui. „Lui Set i s-a nascut si lui un fiu, si i-a pus numele Enos. Atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului.” (Gen. 4.26). Domnul S-a descoperit lui Avraam, lui Isaac si Iacov ca Dumnezeul Atotputernic. Domnul i-a vorbit lui Moise fata in fata (Exod 33.11). Dupa ce Domnul Dumnezeu a dat cele zece porunci, El a rostit in acelasi capitol un cuvant foarte important: „…In orice loc in care Imi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, si te voi binecuvanta.” (Exod 20.24). In Noul Testament Dumnezeu a facut un nou legamant cu oamenii in Numele Iahshua. In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh Domnul Isus a dat porunca din Mat. 28.19, pe care ucenicii Lui au inteles-o corect si au botezat in Numele Domnului Isus pe cei care au crezut in El. Cand a fost rastignit, Pilat a scris in limbile ebraica, latina si greaca o insemnare pe care a pus-o deasupra crucii si pe care era scris: in ebraica „Iahshua Hanozrim Vmelech Hjahudim” (IHVH), in latina „Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum” (INRI) iar tradus in romaneste „Isus din Nazaret, Imparatul Iudeilor” (Mat. 27.37, Marc. 15.26, Luc. 23.38, Ioan 19.19). „Preotii cei mai de seama ai iudeilor au zis lui Pilat: ‚Nu scrie: ‚Imparatul Iudeilor’. Ci scrie ca El a zis: ‚Eu sint Imparatul Iudeilor.’ ‚Ce am scris, am scris’, a raspuns Pilat.” (Ioan 19.21-22). Si prin acest episod Dumnezeu ne transmite un mesaj clar pentru cei ce se uita si vad: pe cruce a fost rastignit nimeni altul decat IHVH – Iahveh, Domnul Dumnezeu. Este o descoperire coplesitoare care poate fi inteleasa numai prin Duhul.
In vesnicia nesfarsita, Dumnezeu era singur. Dumnezeu este Duh, Lumina si Viata. In aceasta plinatate de Duh si Lumina, El era singur. Nimeni nu L-a vazut astfel. La inceputul vizibil (Gen. 1.1, Ioan 1.1), Dumnezeu se descopera in afara acestei plinatati de Lumina eterna ca Logos-Iahveh, Cel ce lucreaza si umbla, Cel care a devenit mai tarziu trup si a luat chip de Fiu. El a fost aratat langa Elohim, adica in afara plinatatii de Duh si Lumina. De aceea este scris: „El era la inceput cu Dumnezeu” (Ioan 1.2), - nu in vesnicie, pentru ca vesnicia nu are inceput. Pentru ca toti sa stie ca aici este vorba de Iahveh, Creatorul, trebuie sa citim atent Cuvantul din Ioan 1.3 si din Col. 1.16. Cuvantul (Logos) si Duhul lui Dumnezeu au lucrat impreuna de la inceput, in chip armonios, in Creatie si rascumparare. Creatia a venit la existenta prin Cuvantul vorbit de Dumnezeu. Dar viata putea sa apara numai prin colaborarea Duhului Lui.
„Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu;…” (Gen.1.27). Chipul lui Dumnezeu este chipul unui barbat (Ez. 1.26; Apoc. 4.2). Si ingerii au chip de barbat (Dan. 8.15-16, 9.21). Aceasta este de o mare importanta, fiindca se poate da un raspuns fara greseli la Gen. 1.26: „Apoi Dumnezeu a zis: ‚Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra…’ ” Dumnezeu a fost de la inceput inconjurat de ingeri care aveau acelasi chip ca si El. Dumnezeu i-a zis lui Iov: „Unde erai tu cand am intemeiat pamantul? … Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cand stelele diminetii izbucneau in cantari de bucurie si cand toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigate de veselie?” (Iov 38.4-7). Aici ni se confirma, prin Cuvantul lui Dumnezeu, ca cetele ceresti erau prezente, cand Dumnezeu a creat pamantul. Dumnezeu a zis catre ingeri: „Sa facem om…”. In lucrarea Sa Dumnezeu a fost si este slujit de ingeri. (Gen. 11.7; 2 Cron.18.18; Isa. 6.8 ).
Taina cea mare, pe care nici un om n-o poate explica, consta in faptul ca Domnul Dumnezeu a venit, in Noul Testament, din plinatatea trupului Sau duhovnicesc, intr-un trup de carne, parasind slava, devenind om. Mai intai a fost creat Adam intr-un trup duhovnicesc, si anume dupa chipul lui Dumnezeu (Gen.1.27). In Gen. 2 se relateaza ca Adam a fost apoi facut din pamant. Astfel a devenit o fiinta duhovniceasca traind intr-un chip pamantesc. Cand Adam era in trup duhovnicesc, Eva era deja in el. Ea a fost scoasa abia dupa ce el a fost creat in trupul de carne. Si Biserica se afla deja in Dumnezeu cand El a fost in trup duhovnicesc. Ea a fost luata afara abia dupa ce El a aparut in trupul de carne.
Omul nu a fost neascultator in trupul duhovnicesc si apoi a cazut, ci a fost in trupul de carne. Din aceasta stare decazuta el trebuia rascumparat si reasezat in nemurire. Biblia ne relateaza ca „… plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vecinica in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Rom.6.23). Pentru pacatele savarsite, in Vechiul Testament, iudeii isi rascumparau iertarea prin moartea unor animale sau pasari de parte barbateasca fara cusur (miei, iezi porumbei), aducandu-i ca jertfe de ispasire prin arderi de tot pe altar. Prin proorocii din Vechiul Testament, Domnul Dumnezeu vesteste ca nu mai vrea astfel de jertfe (1 Sam 15.22; Ps. 50.8-9; Isa. 1.11; Amos 5.21-22; Mic. 6.7). Trebuia adusa o jertfa adevarata pentru rascumpararea omenirii din pacat. „Pe El Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire…” (Rom. 3.25). „El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi” (1 Ioan 2.2). De aceea Domnul ne-a devenit asemenea noua ca sa plateasca in trupul Sau de carne (Col. 1.22) pretul pentru mantuirea noastra, pentru ca noi sa putem deveni iarasi fiii si fiicele lui Dumnezeu. A avut loc un inceput nou, o Creatie noua.
Isus Hristos a fost nascut in lumea aceasta ca om, insa fara pacat, nu creat ca Adam. El a fost infasurat in scutece si a fost culcat intr-o iesle (Luca 2.7). El a mancat si a baut, El a obosit si a dormit, El a plans si S-a rugat. Pe cruce El a strigat, cu glas tare, cuvintele: „Tata, in mainele Tale imi incredintez duhul! Si cand a zis aceste vorbe, Si-a dat duhul.” (Luca 23.46). Inlocuindu-ne pe noi toti, El a trebuit sa ocupe locul nostru si totodata sa traiasca despartirea reala de Dumnezeu, strigand: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” (Mat. 27.46). Noi, oamenii, eram cei parasiti de Dumnezeu. El a luat locul nostru; vina noastra si pacatul nostru au fost puse asupra Lui. Dumnezeu, Duhul, S-a retras in acel moment. In clipa urmatoare insa, cand sulita a strapuns coasta Sa si sangele a curs pentru iertarea noastra, s-a implinit Cuvantul: „Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, …” (2 Cor. 5.19). Ambele sunt corecte: mai intai despartirea, apoi impacarea.
Dumnezeu S-a descoperit ca Fiu pentru a ne da exemplul catre care noi trebuie sa tindem ca fii si fiice in cresterea noastra spirituala pentru a fi placuti Lui. Astfel El ne-a invatat sa ne rugam, sa murim in viata veche, traita fara Dumnezeu, si sa ne nastem din nou, sa ne iubim unii pe altii, sa-L iubim pe Dumnezeu, sa ne reasezam in Biserica scoasa afara, pe care Domnul Isus o zideste (Mat. 16.18) prin Duhul Sfant si pe care o va lua la Cer la a doua Sa venire.
Eu am aceasta credinta vizavi de taina dumnezeirii, care este confirmata de toata Biblia si in care n-am ajuns la nici o contradictie de intelegere. Altfel, daca Dumnezeu spune ca El este unicul Mantuitor si nu credem ca Mantuitorul nostru Domnul Isus este descoperirea vizibila a aceluiasi Dumnezeu, dar este o persoana distincta, atunci ne facem doi mantuitori, doi sau trei dumnezei – contradictii evidente la care se ajunge prin dogma trinitara si prin alte interpretari false ale Cuvantului. Slavit sa fie Domnul Dumnezeul nostru! Amin.
Bibliografie:
[1] Biblia sau Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament (cu trimiteri), traducerea in limba romana de Dumitru Cornilescu in 1921, UBS-EPF 1990-30-053 (K), 1223 p.
[2] Ewald Frank. Crestinismul traditional, Editura Freie Volksmission Krefeld e. V., ISBN 3-920824-05-9, traducerea in limba romana Primavara 1992, 187 p.
