Scris 27 November 2006 - 09:46 PM
O sa ofer un citat si intreaga mea disponibilitate pentru comentarii.
Somatoterapia
Conceptul de somatoterapie a fost introdus de Richard Meyer in 1986 pentru a defini psihoterapiile corporale. Somatoterapia este una din cele mai noi si mai complexe metode terapeutice. “Somato” este o terapie globala propunand o abordare analitica a persoanei, un mod de lucru extins, de la cel verbal la cel corporal si la dimensiunea rationala.
Somatoterapia este una din cele mai noi si mai complexe metode terapeutice. “Somato” este o terapie globala propunand o abordare analitica a persoanei, un mod de lucru extins, de la cel verbal la cel corporal si la dimensiunea rationala.
Acesul la corp si la demersul relational constituie aportul major adus la aceasta metoda care se inscrie intr-o dezvoltare teoretica originala: SOMATOLOGIA: STIINTA CORPULUI CALITATIV.
Somatologia abordeaza umanul in tripla lui dimensiune:
- psihica
- corporala
- sociala
“Cresterea este un proces natural, nu o putem forta. Legile sale sunt comune pentru tot ce e viu. Un copac, de exemplu, nu creste inalt decat daca radacinile sale se afunda profund in pamant. Invatam studiind trecutul. Si trecutul cuiva este corpul lui.” (Lowen)
Trecutul cuiva este corpul lui - fraza cheie pentru a intelege toata originalitatea terapiei psiho corporale: trecutul cuiva se poate citi in prezent. Exercitiile psiho-corporale se integreaza complet si imbogatesc abordarea analitica a procesului terapeutic. Somatoterapia pune in joc corpul, gestul, atingerea, cuvantul.
Asadar emotiile reprimate, traumele si intreaga noastra istorie de viata se inscriu la nivel corporal manifestandu-se intr-o diversitate de simptome somatice formand cuirasa caracteriala.
Cuirasa caracteriala e o stratificare, un fel de inchistare a tuturor experientelor trecute, a tuturor fortelor de aparare puse in actiune de catre subiect, o fortareata in spatele careia fiecare se retrage pentru a-si organiza experientele infantile, conflictele, refularile, frustrarile si incarcaturile energetice care antreneaza fiinta sa reactioneze mereu in acelasi fel si ii interzice orice inovatie si initiativa.
Aceasta notiune de “cuirasa caracteriala” este foarte importanta pentru a intelege munca de deblocare energetica si se adreseaza nu numai oamenilor care sufera intens, ci oricui se gaseste “intepenit” intr-un mecanism repetitiv. Ea permite largirea capacitatilor existentiale restabilind un maxim de mobilitate vegetativa.
Caracterul - pentru a-l defini sumar - reprezinta modul de a fi, specificul unui individ si exprima global tot trecutul. E mult mai dificil de stabilit decat un simptom. Construit strat cu strat de-a lungul copilarie, nu este trait ca dureros pentru ca este exact sinteza cea mai eficace pentru a diminua anxietatea si a filtra tot ceea ce din interior sau din exterior ar putea sa ne perturbe.
Este un compromis pentru a raspunde exigentelor mediului, o armura care intr-o zi ne-a slujit dar care de atunci ni se lipeste de piele si ne inchide ca o inchisoare. O data creea, cuirasa caracteriala inchide in general copilul, apoi adultul intr-o retea de reactii rigide si stereotipe si selectioneaza doar acele mesaje care nu vor putea s-o afecteze.
Se spune atunci, de exemplu ca suntem “blindati”. Cateodata nu mai suntem capabili decat de un singur tip de expresie emotionala: radem in mod sistematic, plangem pentru un “da” sau “nu”(din nimic), tremuram si ne bate inima imediat de intalnim cea mai mica urma de autoritate, nu mai putem privi persoana in ochi sau din contra, abordam in toate circumstantele un aer de provocare deplasata, devenim incapabili sa vorbim de indata ce sutem contrariati sau vorbim neincetat ca si cum cel mai mic moment de tacere ar atrage pericole considerabile.
Cuirasei caracteriale ii corespunde deci o componenta corporala, e faimoasa cuirasa musculara care o data formata, nu poate fi atinsa printr-o abordare pur psihologica si verbala. Primul principiu va fi de a incita un pacient prolix sa-si reduca la maximum comunicarile verbale in profitut unei expresii biologice.
Cand incetam sa punem cuvintele inainte, ca de obicei, expresia corporala a emotiilor, restrictiilor, ambivalentelor si contradictiilor devine mai lizibila. Impins la paroxism, gestul inconstient ajunge intotdeauna la o emotie puternica prin care apare sensul refulat al gestului. Sursa: sanatatea.com
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Foarte rar mi se mai intampla sa fiu ceva mai ametita, in stransa legatura cu oboseala excesiva (uit ce am patit si trag iar cateva saptamani de munca de dimineata pana dupa miezul noptii, fara prea multa mancare si multe tigari). Nu ies in natura, ma alimentez extrem de prost si incorect. Si nu cred ca tre sa fii anxios ca sa ai ceva ameteli in conditiile astea. Cred ca sunt niste semnale ale corpului ca sa stiu ca trebuie sa imi revizuiesc comportamentul. Pastrez cei 5% si dovada e ca inca exist si scriu pe forumurile de anxietate. Scuza mea este ca simt ca e de datoria mea, insa cred ca m-am atasat de statutul de anxios 
Mi-am schimbat enorm modul de a gandi si de a ma purta, iar cu frica de moarte am rezolvat in mare masura. Se pare ca am beneficiat si de o nevroza, au fost multe si sunt mandra ca le-am rezolvat intr-o foarte mare masura. Consider ca sunt pe un traiect normal, iar acum incerc sa imi dezvolt cat mai bine tot ce am descoperit ca am si uitasem atatia ani.
