[Lynda2006]

Eu sufar de aceasta afectiune de 3 ani si tot de atunci iau Xanax 50mg./zi si Zoloft 50mg/ziasa ca nu stiu ce sa mai fac?

[adriana10]

Buna Lynda.Dupa acest tratament nu te simti mai bine?Iar xanaxul il iei de mult prea mult timp(tratamentul cu xanax nu trebuie sa depaseasca 3-4 luni).De ce nu vorbesti cu psihiatrul care ti-a dat tratamentul?Poate il schimba sau inlocuieste ceva.Totusi il iei de 3 ani...
Ai incercat sa faci psihoterapie?
Mai sunt cateva subiecte pe aceasta tema poate gasesti ceva care te-ar putea ajuta,dintre care unul deschis de mine "Grup de sustinere pentru anxiosi".

[Broscuta_Fermecata]

Lynda, imi pare rau pentru situatia in care te afli si, din nefericire, sunt asa multe cazuri de genul asta incat mi se pare revoltator ca nici o institutie abilitata nu se sesizeaza. Eu am suferit aproape 1 an de zile din cauza tulburarii de panica si a anxietatii, iar cateva luni de agorafobie. Nu trebuie sa disperi, pentru ca nu e o boala de netratat. Numai ca, eu consider ca medicina nu ofera solutii prea bune. Tratamentul mau a insemnat terapie cognitiv comportamentala + terapie reiki + terapie cu remedii florale Bach. Singurele obstacole in calea tratarii sunt: propria vointa (inteleg foarte bine la ce te refereai cand vorbeai despre santaj, m-am prins si eu de asta la un moment dat) si terapeutii incompetenti. Cunosc persoane care au facut ani de terapie si n-au avut nici un rezultat. E foarte adevarat ca un terapeut nu te vindeca, ci tot tu singur o faci pana la urma, dar rolul lui e sa te invete cum sa te vindeci. Totodata, sunt si alte topicuri pe tema asta pe forum si gasesti multe mesaje interesante si mai poti intra si pe forumul http://anxietate.evonet.ro/anxietate, care este dedicat exclusiv anxiosilor. Insa, sfatul meu e sa iti gasesti un terapeut bun si sa scazi treptat pana la 0 medicamentele, pentru ca astea sunt o solutie doar pe termen scurt. Multa sanatate!

[Ivanna]

Si eu am suferit de atacuri de panica in clasa a 12`a .
Am fost si la psihiatru,mi s`a dat tratament,dar nu am luat nici o pastila.Psihoterapie am facut 2 sedinte,dar nu mi`a placut si am renuntat sa mai merg...nu mi`a placut sa vb atatea despre viata mea cu o persoana.
O idee ar fi si sa eviti situatia sau locul care iti provoaca atacurile de panica....sau sa treci cat mai rar pe acolo.
Autosugestia te poate ajuta f mult...respira adanc si incurajeaza`te in gand singura.
Ar fi bine sa`ti faci prieteni,sa iesi cat mai mult cu ei...chiar sa ai un iubit.
Singuratatea te face anxioasa.

Aceasta postare a fost editata de dazza: 14 September 2006 - 03:32 PM

[adriana10]

dazza, la Sep 14 2006, 04:31 PM, a spus:

O idee ar fi si sa eviti situatia sau locul care iti provoaca atacurile de panica....sau sa treci cat mai rar pe acolo.

E o mare prostie sa eviti locurile care iti provoaca anxietate.Nu faci decat sa te izolezi si usor usor sa ajungi sa te inchizi intre patru pereti,sa devii agorafobic,etc.Deci in nici intr-un caz NU!

[Ivanna]

adriana,depinde care este acel loc care ii provoaca atacurile de panica.
Daca nu e musai sa mearga acolo,poate sa`l evite!

[adriana10]

Si daca acea persoana e agorafoba? ii este frica sa iasa din casa.ce face,se inchide in casa,ca sa evite??
daca vrei vorbim de lucruri mai minore,unei persoane ii e frica de supermarketuri? ce face? nu mai intra in nici unul din ele? evitand,nu va face decat locurile si lucrurile care ii provoaca anxietate sa se mareasca.
Trebuie sa isi invinga teama si sa dea piept cu lucrul care ii provoaca anxietatea,nu degeaba in multe fobii si anxietate se recurge la "terapia prin expunere"(iti e frica sa te duci in piata,acolo te duci si usor usor anxietatea va disparea)

[Cadina]

Si eu am avut atacuri de panica. Intr-adevar, tratamentul medicamentos ajuta dar reteta ideala include si psihoterapie cognitiv-comportamentala. O sa va dau cateva informatii care cred ca or sa va ajute.
Timp de sute de mii de ani, atacul de panica a fost util animalului-om, care traia in conditii extrem de dure. In fata unui pericol real omul avea doar doua optiuni, fuga sau, din disperare, lupta. Au existat, asadar, argumente pe parcursul evolutiei speciei noastre pentru implementarea acestei reactii la pericol.
Atacul de panica survine inconstient – dupa perioade prelungite de stres, trairi foarte intense, solicitante - ca un fel de reactie de aparare a organismului uman. Atrage atentia asupra faptului ca exista o situatie limita, UN PERICOL, o sensibilitate neurofiziologica in care organismul este supus unor suprasolicitari.
Subconstientul considera toate aceste stari stresante sau suprasolicitante ca fiind primejdioase si transmite informatia ca atare. Astfel organismul reactioneaza ca si cand este pus in fata unui pericol. Corpul lasa deoparte obiectivele generale si se concentreaza pe supravietuirea si lupta pe termen scurt. Ca raspuns la plusul de adrenalina, creste presiunea sangelui, frecventa respiratiei, totul in asteptarea unui efort deosebit.
Picioarele tremura in asteptarea fugii, bratele sunt incordate pentru lupta. Palmele transpira, sangele este gonit din stomac, unde era folosit pentru masa muschiulara de acolo, si ajunge la celelalte grupe de muschi. Motiv pentru care pot aparea probleme digestive. Oricat ar parea de ciudat, vomatul sau defecarea favorizau usurarea trupului, facilitau deplasarea sau fuga propriu-zisa sau ne transformau intr-un vanat mai putin placut. Chiar si pupilele se dilata, pentru a primi mai multa lumina, deci mai multa informatie despre mediul inconjurator.
In cazul atacului de panica omul are doua alternative: lupta (cu procesele fiziologice accelerate datorita starii de panica, cea mai importanta idee fiind ca acestea pot fi CONTROLATE) sau fuga (renuntarea la lupta).
Cand suferiti atacul de panica, deveniti anxios in prezenta acestui raspuns dat de corpul dumneavoastra. Nu puteti gandi limpede pentru ca partea "rationala" a creierului este inhibata. O zona primitiva a creierului, destinata tehnicilor de supravietuire, nu rezolvarii situatiilor complexe, a preluat controlul.

Cei care sufera un atac de panica sunt dispusi sa considere ca sunt singurii oameni care patesc asa ceva.
In plus, apar si ganduri "negre" la cel care sufera atacul:
1. Ca se poate muri de inima in urma acestui atac
Desi este greu de crezut, inima este proiectata sa reziste. Ne simtim ciudat, dar, nu altfel decat in timpul unui efort fizic deosebit. Doar ca, atunci, stim despre ce este vorba, starea se instaleaza constient si treptat.
Daca nu sunteti un bolnav cardiac, nu exista o amenintare pentru inima dumneavoastra.
2. Ca se poate sufoca sau ca va lesina
Nu-i placut, dar senzatia de sufocare exista. Creste enorm cererea de oxigen. Problema hiperventilatiei trebuie rezolvata, prin relaxare si respiratii scurte si rare. Hiperventilatia poate duce la senzatia (neintemeiata) de lesin (fals lesin).
3. Ca este victima unui atac de cord – de aici provin palpitatiile (iar investigatiile ekg sunt normale). Atacul de cord nu are nici o legatura cu atacul de panica. Dar, daca sunteti in categoria celor cu risc ridicat, trebuie consultat imediat medicul de familie.
4. Ca o stresul va atinge cote maxime si ca nu va face fata - Acum stiti ca totul este o reactie normala, un mecanism natural, nici vorba de faptul ca nu veti putea depasi situatia.
5. Ca o sa piarda controlul - Da, controlul a fost pierdut. Dar el se afla tot la dumneavoastra, la subconstientul dumneavoastra! Lucurile sunt normale, dar diferite. Foarte important este ca oricand, cu putina vointa, CONTROLUL poate fi redobandit
6. Ca este atat de slabit incat nu poate sa mearga sau ca o sa lesine in masina, la supermarket, etc. - Senzatia vine de la tremurat. Dar, cum am spus, tocmai ca sunteti mai apt ca oricand sa va deplasati in mare viteza.

Raspunsul de tip atac de panica este de scurta durata. Este comun si nu trebuie sa va faceti griji suplimentare. Atacul propriu-zis dureaza cateva minute, anxietatea pe care o induceti singur va dura mai mult. Dar faptul ca sunteti capabil de "lupta sau fugi" este un semn ca functionati la parametri normali.
Incercati sa evaluati intensitatea atacului pe care il suferiti. Prin simpla evaluare, realizati trei lucruri. Puneti o limita, o granita in fata atacului, el nu se poate accentua. Utilizati partea constienta a creierului si incercati sa o reactivati. Si veti recastiga controlul. Evitati sa va infuriati din cauza atacului suferit. Nu faceti decat sa puneti gaz pe foc. Observati totul ca un spectator. Continuati sa faceti ceea ce faceati inainte de aceste manifestari. Asteptati-va ca totul sa se termine cu bine.
Incercati sa nu mai fiti centrat/concentrat asupra starilor dvs. anxioase si fiti sigur ca le puteti controla si lucrurile se vor imbunatati treptat.
Tratamentul pentru anxietate include atat medicatie (o clasa de medicamente eficienta in anxietate si anume cu inhibitoare selective ale recaptarii serotoninei), cat si psihoterapie cognitiv-comportamentala. Combinatia celor doua s-a dovedit a fi cea mai eficienta in multe cazuri. Se poate renunta treptat la medicatie si sunt si cazuri in care psihoterapia este suficienta. Un tratament bazat doar pe medicatie nu este eficient, dimpotriva, poate crea dependenta, marind o data in plus starea de dependenta a persoanei. Tratamentul medicamentos trebuie urmat intocmai dupa indicatiile medicului psihiatru.
Acest gen de tratament (psihoterapie si medicatie) reduce sau chiar previne anxietatea si atacurile de panica intr-un procent de 70-90%. Multi pacienti arata un progres semnificativ dupa primele saptamani de psihoterapie.
Pot aparea si recaderi, dar pot fi tratate adesea in mod eficient (si chiar mai rapid), ca si primul episod.

[adriana10]

Nu era mai usor sa dai linkul decat sa dai un copy/paste de pe alt site?(intamplator am citit si eu pe acel site asta)
Cred ca era mai de ajutor un sfat persoanei care a deschis topicul din propria ta experienta

[ainival_eu]

sunt noua pe aici dar totusi poate ca nu ma veti ignora Eu am facut progrese f.mari datorita vointei!!!!!bineinteles, cu ajutorul alor mei si al iubitului meu si nu in ultimul rand rugandu-ma.Cea mai mare prostie e sa evitati locul unde ai patit sau etc.Eu am patit pe masina si din contra am mers cat mai mult cu masina si multe altele,dar ceea ce e mai urat e ca lucrurile care ti se pareau perfect normalle inainte acum ti se par de nesuportat uneori.Eu spun ca am mers impotriva curentului, si asa ar trebui sa facem toti,dar nu a fost usor.Povestind, doar,........totul pare mult mai usor.