Poezia asta a pornit de la prima strofă din "În seara de Crăciun" a lui George Coşbuc:
Citeaza
Afară ninge liniştit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
... aşa că, vă rog, prima strofă este "Afară ninge liniştit", din respekt pentru Cojbuk.
(Apoi, poate nu v-aţi prins - observ asta din unele versiuni citate - dar fiecare strofă încearcă măcar prin primul vers, dacă nu prin primele două, să spună ceva care sună normal şi inofensiv şi abia prin următoarele să dezvăluie "realitatea" ca să dea efectul comic. Aşa se depistează variantele corecte ale strofelor. Aşa, şi prin ritm şi rimă, bineînţeles.)
Poezia completă, aşa cum cred că trebuie să fie, corectată şi făcută mai logică pe alocuri:
Citeaza
Afară ninge liniştit,
În sobă arde mama,
De grindă tata-i spânzurat,
Iar eu mă tai cu lama.
Pe jos stau fraţii mei întinşi,
Sunt morţi de-o săptămână.
În putrefacţie au intrat
Şi nimeni nu-i adună.
Şi soră-mea cu ochiul scos
Se zbate într-o ladă,
Alt frate e întins pe jos
Şi-n spate are-o bardă.
Nevastă-mea atârnă greu
De-o cracă din grădină
Şi-o cioară-i ciuguleşte fin
Din inimă şi splină.
În frigider, în pungi de-un kil'
Stă relaxat bunicul,
Iar din bunica-au mai rămas
Un deget şi buricul.
Ascuns e frati-miu-n dulap,
Nu-i pasă de nimica.
Are-un topor înfipt în cap
Să-i ţină cipilica.
Lungit e moşu' Mihu-n pod
Cu un cuţit în spate:
L-am alergat de la parter
Pe viaţă şi pe moarte.
Iar unchi-miu e-n dormitor
Pitit într-o valiză,
Legat cu două fire lungi
Ce duc direct la priză.
Nepoţii mei au îngheţat
Cu gâtul rupt în stradă,
Privind cu ochii lor sticloşi
Măcelul din ogradă.
Dormi puiul tatii, somn uşor,
Căci tata te gazează,
Îţi taie gâtul c-un topor
Şi-apoi te împăiază.
Note:
- tata se spânzură de grindă, nu de lustră (eu aşa o ştiam), că nu-i prost să se rupă lustra cu el; statisticile arată că bărbaţii reuşesc să se sinucidă mai des decât femeile
- "nimeni nu-i a bună" n-are niciun sens; "nu-i a bună" e o expresie de sine stătătoare, nu se atribuie cuiva; în plus, e clar că e vorba de fraţii care putrezesc pe jos când completezi "şi nimeni nu-i adună";
- "în frigider, în pungi de-un kilogram" strică ritmul poeziei, pentru că nu are acelaşi număr de silabe cu restul versurilor 1 şi 3; e limpede că trebuie să fie "de-un kil'"; apoi, strofa asta îmbină mai armonios situaţiile bunicii şi bunicului - cea cu "eu sunt mic" şi "îmi tai buricul" e mai slabă; păstrând-o pe asta, a trebuit să elimin "a doua moarte a bunicii", cea prin gazare;
- în cazul moşului Mihu, "a urmări pe viaţă şi pe moarte" sună plauzibil, dar "a
alerga pe viaţă şi pe moarte" e mai palpitant şi dă un efect mai bun;
- ca să aibă sens deplin ultima strofă (care trebuie să fie ultima pentru că are un ton concluziv, cu tatăl care spune ultimele cuvinte copilului înainte să-l trimită "la culcare" >
) trebuie să rămână un copil în viaţă căruia tatăl să i se adreseze, deci în penultima strofă nu putem omorî toţi copiii; soluţia simplă: ne legăm de strofa ante-penultimă, unde l-am omorât pe unchi, şi în penultima vorbim de
copiii lui, adică de nepoţii "noştri";
- şi în cele din urmă, de vreme ce s-a stabilit de la bun început că "eu mă tai cu lama", nu dă bine să mă răzgândesc la sfârşit şi să recurg la gaz; ţinând cont şi de restul strofei (şi de faptul incomod că dacă mai întâi mă gazez nu mai pot pe urmă să tai gâtul nimănui
), e clar că trebuie să fie "tata
te gazează".
Mulţumesc pentru atenţie!
Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Chiar crezi ca's picata din luna si nu am auzit niciodata balade dintr'astea melodramatice? 
Tu ai spus-o...oricum, altii n-au auzit de ele 
