Am fost pe muchie de cutit de cateva ori in care era sa nu mai fiu:
-innecul: lucrul cel mai urat cand eram in larg prin februarie in mare cand nimeni nu era pe dig si mai si ploua, era ca nu puteam sa urlu sa tip din cauza hipotermiei si a epuizarii fizice dupa ce am innotat 15 minute imbracat in apa aia gheata. Cand incepi sa nu mai poti si te duci usor la fund iti trec prin fata ochilor multe imagini si vezi parca un pic in viitor dupa ce nu mai esti., teribil sentiment...fara drum de intoarcere si fara forta. Ar fi fost urat ca de un innecat nu arata prea bine dupa o zi doua de stat prin cosciug, asa ca nu va recomand.
-cazatura de la innaltime: ma tineam de partea de jos a balustradei de pe varful tampa-brasov,si nici macar un picior nu puteam sa arunc in sus sa ma pot urca inapoi pe platforma aceea, si ma uitam in jos si ziceam ca aici imi e locul, aici gata se termina tot...era un concert ceva jos in piata si aud o melodie care m-a trezit din starea aia si .....uite-ma aici.
Nu stiu cum am sa mor, nu am preferinte dar cel mai preferabil ar fi sa nu ma vada nimeni in postura inmormantarii. Cel mai frumos ar fi sa isi aduca aminte de mine asa cum eram fara a fi altereata imaginea de momentul inmormantarii.
Aceasta postare a fost editata de Acamandur: 26 August 2006 - 11:09 PM