Ma bucur ca exista un interes pentru acest subiect. Dar mai intai voi face niste precizari pentru cei care nu sunt familiarizati cu unele aspecte ale mecanicii cuantice.
In filosofie a existat inca de la inceput un curent idealist metafizic, care considera ca substanta ultima a lucrurilor este un spirit universal (o idee la idealismul ontologic al lui Platon), materia nefiind decat o aparenta.
Opus acestuia este materialismul, iar ceva mai recent (mai ales odata cu Descartes) a aparut Dualismul, potrivit caruia lumea ar fi constituita atat din materie cat si din spirit.
Aproape toti fizicienii, din motive lesne de inteles sunt materialisti sau dualisti. Materia este constituita din particule care pot fi divizate pana la un anumit punct (particule elementare). Acesta este punctul de vedere clasic, bazat pe observatiile directe, care insa provin in totalitate din lumea macroscopica.
Lumina, iar odata cu lucrarea lui Maxwell "Tratat de electricitate si magnetism", toate radiatiile electromagnetice au fost considerate de o parte a fizicienilor alcatuita din particule, iar de catre altii din unde.
In 1900, Plank pune bazele mecanicii cuantice.
In 1923 Luis de Broglie a inceput elaborarea interpretarii ondulatorii a mecanicii cuantice (Teoriei mecanicii ondulatorii), conform careia fiecarei particule elementare ii era asociata o unda (premiul Nobel 1929), particulele fiind un fel de creste ale valului pe o apa cu valuri. La aceasta teorie au aderat Einstein si Schrodinger care a aratat ca se poate vorbi de fapt despre o functie de unda de patru variabile.
Pe de alta parte insa, Bohr, Heinsenberg, Pauli, Dirac si altii au elaborat o alta interpretare a mecanicii cuantice, si anume cea matriceala, mult mai putin intuitiva, dar ceva mai coerenta.
Una dintre primele interpretari ale functiei de unda a lui Schrodinger a fost ca marimea patratului ei reprezinta densitatea materiei particulei. O alta interpretarea, datorata lui Max Born, este ca acest patrat reprezinta probabilitatea de a gasi o particula intr-o anumita pozitie la un moment dat (premiul Nobel 1954).
O problema este ca in sistemele foarte mici (cuantice) observarea este insotita de o perturbare a sistemului din situatia initiala, astfel incat niciodata nu vom sti cum a fost el de fapt. De aici disparitia notiunii de cauzalitate in sistemele cuantice.
dilan, la Sep 1 2006, 03:20 PM, a spus:
Nu ma pricep foarte bine la fizica ...dar cred ca teoria cu unda sau corpuscul se potriveste luminii.
Materia, dupa parerea mea neavizata este doar o forma de energie creata de o particula minuscula de natura materiala care se roteste intr-un anumit camp. Noi la atingerea unui obiect simtim numai campurile generate de acele rotatii. Deci concluzie materia este ceva infim si energia este aproape totul.
Da, cam acesta este punctul de vedere adoptat de majoritatea oamenilor. Dar cu cat particulele elementare sunt mai mici, cu atat mai pronuntat este comportamentul lor ondulatoriu. Se pare ca nu putem ajunge la particulele "ultime" ale materiei". Dar poate ca nici nu exista asa ceva. Da, desigur, chiar in cele mai dense substante atomii sunt separati de distante enorme raportate la dimensiunea lor.
As inlocui insa termenul de energie cu cel de "camp de forta" pentru a nu se ajunge la confuzii.
Victor Apostu, la Sep 2 2006, 11:19 PM, a spus:
Materia in ultima instanta nu este decit o manifestare a energiei. Drept dovada cit de usor poti transforma materia in energie de exemplu prin ardere. Invers este mai complicat- dar nu imposibil. Pina la urma si noi sintem tot...energie.
Prin ardere materia nu se transforma in energie. Sunt doar desfacute unele legaturi chimice si se formeaza altele. Arderea nu este nimic altceva decat combinarea unei substante cu oxigenul.
deea_s, la Sep 3 2006, 11:37 AM, a spus:
Energie si informatie am putea adauga nu?
Informatia este data de anumite proprietati ale materiei (sarcina, masa, impuls). In cazul Teoriei Structurii ondulatorii a materiei (TSOM), aceste proprietati ar putea fi lungimea de unda, amplitudinea, faza undei.
De ce fizicienii nu au imbratisat mai de mult aceasta teorie?
Un raspuns este implicatia filosofica a TSOM, aceea a inexistentei materiei. Noi, oamenii, traind intr-o lume macroscopica, suntem obisnuiti empiric cu ideea materiei, eventual alcatuita din atomi, atomii fiind formati la randul lor din electroni, neutroni si protoni, eventual unii au mai auzit in treacat despre quarci. Dar noi continuam sa ne imaginam, asa cum am invatat la scoala, ca acestia sunt reali, au o forma sferica, eventual pot fi observati individual, lucru fals. Dar filosofia mecanicii cuantice este contraintuitiva, sau cum spunea Einstein: "Instinctul meu de fizician se zbarleste la aceasta teorie". Poate TSOM, daca se va dovedi reala, va oferi o imagine mai coerenta lumii.
Un altul, dupa părerea mea, este ca scoala de la Copenhaga, cea care a dat interpretarea adoptata de majoritatea fizicienilor a fost fondata de Bohr, cel care in tinerete a primit premiul Nobel pentru studiile asupra structurii atomice. Aceasta interpretare nu este insa suficient de radicala, facand prea multe compromisuri cu materialismul clasic, sau cu dualismul, tot din motive filosofice.
Din aceasta cauza am pus aceasta problema aici, pe forumul de filosofie si nu pe stiinta.
Doresc mai ales pareri ale pasionatilor de filosofie despre importanta TSOM si implicatiile ei.
Contact
Facebook
Twitter
RSS
