[LikeThisPoppy]

E ce crede fiecare ca e.

[Athmy]

nu cred ca vorbim despre acelasi lucru

[CavalerulJedi]

Athmy, la 13 January 2012 - 07:42 PM, a spus:

Am stat si m-am gandit. Eu as zice ca daca simti pentru cineva ca ai vrea sa mori inaintea acelei persoane, pentru ca sa nu traiesti fara el/ea. Asta ar fi mai pe scurt.

Deci ai prefera ca toata suferinta aia sa o simta persoana pe care o iubesti?

[Athmy]

eu da, dar vezi tu, rolurile sunt impartite

[Naeema]

CavalerulJedi, la 12 January 2012 - 11:33 PM, a spus:

Ce inseamna sa iubesti cu adevarat?

Probabil ca iubitul cu adevarat, implica eliminarea eu-lui din ecuatie, a oricarui sentiment egotistic si self-serving, punerea persoanei iubite mereu in prim plan in adevaratul sens al cuvantului, disponibilitatea de a renunta chiar la propria viata pentru persoana iubita daca este necesar (si aici nu ma refer la vorbe goale si teorie adunata de prin romanele de dragoste, ci practica in crunta realitate a vietii) dorinta ca persoana iubita sa fie fericita chiar si daca acest lucru nu inseamna ca ea sa fie neaparat in relatie cu tine sau sa te iubeasca, acceptarea sau iertarea tuturor defectelor si a neajunsurilor persoanei iubite, etc...

Concluzie in baza supozitiilor enumerate mai sus : nu exista iubit cu adevarat, ci doar iubit de diverse naturi si grade.

Aceasta postare a fost editata de Naeema: 13 January 2012 - 10:45 PM

[Athmy]

si de ce n-ar fi ele adevarate? de ce adevarat trebuie asemanat cu "absolut"?

[CavalerulJedi]

Naeema, la 13 January 2012 - 10:44 PM, a spus:

punerea persoanei iubite mereu in prim plan in adevaratul sens al cuvantului, disponibilitatea de a renunta chiar la propria viata pentru persoana iubita daca este necesar (si aici nu ma refer la vorbe goale si teorie adunata de prin romanele de dragoste, ci practica in crunta realitate a vietii) dorinta ca persoana iubita sa fie fericita chiar si daca acest lucru nu inseamna ca ea sa fie neaparat in relatie cu tine sau sa te iubeasca, acceptarea sau iertarea tuturor defectelor si a neajunsurilor persoanei iubite, etc...

Eu vad lucrurile putin altfel...
Am sa-l las pe de Mello sa explice ca le zice mai frumos:

[Naeema]

De Mello vorbeste despre iubirea universala, nu despre atasamentul emotional romantic dintre doua persoane. El spune ca iubirea a existat inainte ca omul in sine sa existe. Notiunea asta se afla in conflict cu ceea ce cred eu si anume ca acest sentiment numit iubire pe care noi il simtim si care vine cu o multitudine de alegeri, decizii, rationament, actiuni, ca de altfel toata gama de emotii si sentimente nu sunt decat interpretari cerebrale ale unor reactii chimice si hormonale. Ca atare omul a existat primul, dupa care a luat nastere notiunea de iubire.

"Iiubirea" nu are loc in inima. Inima este un organ, un muschi responsabil de circulatia vasculara. Vorbeste el frumos si in metafore dar cam atat.

Aceasta postare a fost editata de Naeema: 13 January 2012 - 11:25 PM

[LikeThisPoppy]

Corect, corect. Nu putem amesteca lucrurile. Una e universala, alta particulara, subiectiva.

[i0an]

Am ezitat intre a deschide subiectul la filozofie sau la dragoste.
Nu am avut nici cea mai vaga tendinta sa il deschid la religie si spiritualitate.
Am vrut sa il deschid la filozofie, deoarece, de fel, inclin spre "abisalitatea" intelesurilor.
Am ales totusi sa il deschid la dragoste intrucat ma adresez oamenilor care traiesc dragostea dar, poate mai ales celor care au trait mai multe tipuri de dragoste, eventual cu mai multi parteneri si, pot, sa impartaseasca in cunostinta de cauza, ce a fost si ce nu a fost dragoste de suflet pereche, cat a fost dragoste de suflet pereche in opinia lor.

Acuma:
Eu consider ca:
1 - Orice fiinta umana are capacitatea de la natura, sa fie perechea sufleteasca a oricarei fiinte umane, sufletul indiferent daca e muritor sau nemuritor nu are sex.
2 - Indreptandu-ne catre concret, ajungem la atractia de netagaduit dintre parteneri de sex opus, oricat de mult am fi pereche cu un suflet nobil de acelasi sex, cred ca, un suflet la fel de nobil dar de sex opus, va exercita o atractie mult mai mare(ma refer desigur la o normalitate naturala majoritara).
3 - Marturisesc ca nu am avut trairea de suflet pereche, dar, nu ezit, in a permite sufletului meu sa intalneasca in sotia mea, sufletul ei, nu spun ca ma pricep si reusesc, spun ca ma straduiesc pe cat im permit eu mie.
4 - Consider ca sexul e binevenit, face parte din firea noastra, ne intregeste, dar nu cred ca ne defineste sufleteste, adica, cu cat esti mai pereche cu partenerul, cu atat conteaza mai putin sexul.
5 - Cred ca fiecare dintre noi e permanent in cautarea sufletului sau pereche.
Desigur apare intrebarea, cum sa fim in cautarea unuia daca toate sufletele au calitatea de a ne fi perechea?
Eu cred ca toate ne pot fi perechea, dar viata in concret, apare a fi una, in functie de nativitate si propria evolutie, fiecare om ii permite sufletului sau sa se manifeste mai mult sau mai putin in deplinatate puritatii naturale, asa ca, e posibil sa intalnim sufletul cu care rezonam puternic in anumite persoane, deoarece, acele persoane au evoluat si au ajuns in starea sufleteasca cu care rezonam noi.

Am incercat sa fac deschiderea subiectului, completati-ma va rog.

Aceasta postare a fost editata de i0an: 15 February 2012 - 08:30 AM