[tjedy2000]

Nu incerc sa lamuresc situatia lui Antonescu, dar cateva concluzii cred ca putem trage.
Se spune ca ar fi responsabil de moartea a 300 000 de oameni, 100 000 de evrei si restul romani cazuti in Rusia dupa trecerea Nistrului.
Ar terbui in schimb sa ne uitam in urma si sa vedem conjunctura politica a vremii.
Romania era prinsa intre Germania si Rusia, fiecare cu revendicari teritoriale, la care se mai adauga si Bulgaria care prinsese ceva curaj la vremea respectiva.
A facut cred, ce era mai indicat in momentul acela, cu atat mai mult cu cat nimeni nu a avut curajul sa ia o decizie in acest sens.
A incercat sa recastige teritoriile pierdute cu orice pret, ordonand chiar un plan de invadare a Ardealului, aplicabil mai tarziu.
Erau vremuri de razboi si unele decizii sunt luate in situatii limita, iar analizate mai tarziu, pot degenera ca si concluzii.


Mai multe detalii despre viata cariera si perioada cat a condus Romania, puteti gasi aici:



Maresal Ion Antonescu





Nota: Acest articol este axat in principal pe cariera militara a personalitatii foarte controversate a maresalului Antonescu. Scopul sau nu este sa-l disculpe de crime de razboi sau sa intrei n prea multe detalii despre acestea, deoarece nu reprezinta preocuparea principala a acestui site. Cei care sunt interesati de acestea au la dispozitie multe lucrari publicate sau site-uri pe Internet, mult mai bine documentate asupra subiectului. Nu este intentia noastra de a-l glorifica pe maresalul Antonescu.

Ion Antonescu s-a nascut la Pitesti pe 2 iunie 1882, intr-o familie de militari. A decis sa urmeze si el cariera armelor, inscriindu-se in 1898 la Scoala pentru copii de militari, iar in 1902 a fost admis in Scoala de Ofiteri de Infanterie si Cavalerie. A absolvit in 1904, primul din promotia sa.

Intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial l-a gasit in Biroul de Operatii al Armatei de Nord, comandata de generalul de corp de armata Constantin Prezan. Dupa cum remarca in memoriile sale generalul Radu Rosetti cei doi se completau reciproc perfect. Bunele rezultate obtinute la Armata de Nord, singura care s-a retras in mod organizat din Transilvania, au dus la numirea generalului Prezan comandant al Armatei 1 si a Grupului de Aparare a Dunarii (fosta Armata 3) pe data de 17 noiembrie 1916, maiorul Antonescu (fusese promovat la inceputul lunii) fiind si de aceasta data seful biroului sau de operatii. Chiar daca a pierdut batalia de pe Neajlov a si cu ea si capitala, generalul Prezan a fost numit sef al Marelui Cartier General pe 17 decembrie. Maiorul Ion Antonescu a devenit sef al Biroului Operatii al Marelui Cartier General, preluand functia de la lt. col. Radu Rosetti. Astfel el a putut juca un rol important in obtinerea victoriilor din vara anului 1917, ocuparea Basarabiei si in reintrarea in razboi a Romaniei in noiembrie 1918. In 1919, echipa Prezan-Antonescu a coordonat infrangerea Armatei Rosii Ungare, operatiune terminata cu ocuparea Budapestei de catre trupele romane. Aceasta actiune i-a adus proaspatului lt. colonel Ion Antonescu cea mai inalta decoratie de razboi romaneasca: Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, acordat pe 31 decembrie 1919.


In urma cedarilor teritoriale din vara anului 1940, Carol al II-lea se gasea intr-o situatie dificila. Pe 5 septembrie, regele l-a numit pe generalul Antonescu Presedinte al Consiliului de Ministrii si i-a conferit puteri depline pentru conducerea statului. Ziua urmatoare Carol a abdicat in favoarea fiului sau Mihai I si a parasit tara. Ion Antonescu a format un guvern cu Garda de Fier, Romania devenind "stat national legionar". Totusi principalele ministere le pastrase pentru militari sau alti oameni de incredere.


In armata a trecut in rezerva 80 de de ofiteri superiori, considerati oameni ai fostului regim sau cadre necorespunzatoare. Acestia au fost urmati curand de alti 84. S-a inceput de asemenea o reorganizare a armatei. Generalul de corp de armata Ion Antonescu (fusese promovat pe 16 septembrie) a adoptat o atitudine din ce in ce mai aspra fata de propaganda desfasurata de legionari in armata, interzicand cadrelor militare sa faca politica.

Generalul a continuat politica deschis pro-germana initiata de Carol II in mai 1940. A reinnoit invitatia pentru o Misiune Militara Germana, care a sosit incepand de pe 12 octombrie. Acesta era primul pas facut in directia aliantei cu Germania, Romania aderand la Pactul Tripartit pe 23 noiembrie.

Coabitarea dintre Antonescu si Garda de Fier s-a dovedit a fi insa numai de scurta durata. Bazandu-se pe sprijinul armatei si pe aprobarea tacita a lui Hitler a profitat de Rebeliunea Legionara din 21 – 23 ianuarie 1941 si i-a inlaturat de la putere, lichindand miscarea.

A facut un nou guvern format in principal din militari, a militarizat marile intreprinderi, caile ferate, aerodromurile si porturile si a inceput, incet-incet, concetrarea armatei, intuind viitoarea confruntare cu Uniunea Sovietica. Pe 6 iunie 1941, Antonescu a avut o noua intalnire cu Hitler, fiind anuntat de Planul Barbarossa. Generalul a oferit sprijinul armatei romane exprimandu-si si dorinta de a recucerii Basarabia si Bucovina de Nord. S-a hotarat formarea Grupului de Armate General Antonescu in Moldova, format din Armatele 3 si 4 romane si 11 germana, ce urma sa se desfiinteze dupa atingerea Nistrului.

Decizia de invazie a Uniunii Sovietice a fost luata de generalul Ion Antonescu, fara a consulta pe cineva. Regele Mihai I, de exemplu, a aflat abia pe 22 iunie. A avut insa sprijinul intregii opinii publice si a majoritatii fostelor partide politice, cu exceptia evidenta a minusculului Partid Comunist Roman. Dupa reluarea Bucovinei si Basarabiei de Nord, pe 17 iulie 1941, Armatele 11 germana si 3 romana au fortat Nistrul si au iesit de sub comanda sa, Grupul de Armate desfiintandu-se. A ramas doar cu Armata 4 si Corpul 2, care pana pe 26 iulie 1941 au terminat de curatit si sudul Basarabiei.

Pentru recuperarea teritoriilor pierdute cu an in urma in favoarea URSS-ului a fost promovat la gradul de maresal, a primit Ordinul Mihai Viteazul clasele a II-a si I-a si Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. Era in culmea gloriei. Insa continuarea razboiului dincolo de granitele din 1940, nu a fost primita prea bine de opinia publica si fostele partide politice. Justificatia sa era insa faptul ca razboiul se duce pana la infragerea adversarului. Acest lucru de fapt a fost realizat de armata romana si dupa 23 august 1944 contra Germaniei. Recuperarea teritoriilor pierdute cu un an inainte a fost insa umbrita de atrocitatile comise de unele elemente ale armatei contra populatiei evreiesti.


A acceptat sa preia administratia teritoriului dintre Nistru si Bug, denumit generic Transnistria, mentionandu-i totusi lui Hitler ca refuza orice compensatie in est pentru Transilvania de Nord-Vest. De fapt, subiectul Transilvaniei era un lucru obisnuit in discutiile sale cu cancelarul german, Antonescu neascunzandu-si dorinta de a recupera si acest teritoriu. A si ordonat crearea unor planuri pentru o viitoare invazie, denumita Ipoteza U.

Din toamna 1941 a inceput deportarea populatiei evreiesti din Basarabia si Bucovina, care scapasera de masacrele trupelor germane si romane sau nu se refugiasera impreuna cu Armata Rosie. Peste 110.033 de oameni au fost trecuti peste Nistru si dusi in Transnistria. Datorita conditiilor precare in care au fost transportati si apoi cazati, a executiilor, 59.392 din ei au murit pana in 1943. Au fost de asemea evacuati si evreii din Odessa, iar in urma exploziei comandamentului romanesc din oras, Antonescu a ordonat represalii foarte dure, victimile fiind in marea lor majoritate tot evrei. In 1942 a deportat 24.617 de tigani in Transnistria, din care numai jumatate au supravietuit si au reusit sa se reintoarca in Romania in 1944.

Fata de evreii din Regat insa nu a luat masuri la fel de aspre. Nu a aprobat deportarea lor in lagarele de exterminare din Polonia.

Dupa dezastrul de la Stalingrad, maresalul Antonescu a protestat energic fata de abuzurile comandamentului german din timpul bataliei, amenintand chiar cu retragerea trupelor romane de pe front. Ulterior Romania a inceput sa primeasca mult mai mult armament modern din Germania, care era necesar pentru echiparea diviziilor ramase in Kuban si Crimeea si pentru reorganizarea celor readuse in tara. Relatiile economice cu Reichul s-au caracterizat in general printr-o atitudine rigida din partea sa, urmarind pe cat posiil interesele tarii. Hitler i-a si reprosat de cateva ori "zgarcenia" si "targuielile" romanesti.

In 1943 a inceput sa se gandeasca la iesirea din razboi, permitandu-i Ministrului de Externe Mihai Antonescu sa stabileasca mai multe contacte cu reprezentanti ai Aliatilor la Berna, Istanbul, Madrid si, in final, la Stockholm. Tatonarile au vizat in principal reprezentantii Marii Britanii si ai SUA, dar care au dat de inteles ca trebuia neaparat ca Romania sa trateze in principal cu URSS. Discutiile au debutat in aprilie 1944 la Stockholm, dar nu au progresat prea mult, datorita refuzului maresalului de a ceda Basarabia si Bucovina de Nord.

Din primavara anului 1944, de cand frontul a atins si chiar a depasit granitele romanesti, a inceput de asemenea sa se implice activ in operatiunile militare. A esuat sa-l convinga pe Hitler sa retraga Armata 17 (in care se aflau si 7 divizii romanesti veterane) din Crimeea cat timp se putea executa operatia intr-un mod organizat si fara pierderi inutile. Dupa declansarea ofensivei sovietice pe 20 august 1944, realizand dezastrul miliatar ce se prefigura, s-a deplasat pe front, la comandamentul Armatei 4, unde, in urma unui conflict de pareri cu generalul Avramescu, l-a inlocuit pe acesta cu generalul Steflea, Seful Marelui Stat Major. S-a deplasat apoi la comandamentul Grupului de Armate Ucraina de Sud. Pe 21 august s-a deplasat din nou pe front la Armata 4. La fel pe 22 august, cand si-a asumat conducerea directa a trupelor romane, ordonand retragerea generala pe linia fortificata Adjud-Focsani-Namoloasa-Galati. Intors seara in Bucuresti, intentiona ca pe 24 august sa se deplaseze la Focsani, unde era in formare un nou cartier general, lasand guvernul in seama lui Mihai Antonescu.

Pe 23 august, dupa-amiaza, a fost convocat la Palatul Regal, unde Regele Mihai I i-a cerut sa incheie urgent armistitiul cu Aliatii. La refuzul maresalului Antonescu de a face acest lucru, Regele a ordonat arestarea sa si a lui Mihai Antonescu, iar apoi a altor colaboratori aropiati ai sai. Dupa o scurta detentie in safe-ul palatului, maresalul a fost predat de generalul Sanatescu, noul Prim Ministru, comunsitilor, care l-au inchis intr-o casa conspirativa din Vatra Luminoasa. El a fost ulterior predat sovieticilor pe 1 septembrie si transportat undeva in apropierea Moscovei, unde a fost tinut inchis intr-un fost castel si tratat foarte bine. Se pare ca incercat sa se sinucida, dar a esuat.

In mai 1946 s-au intors in tara pentru fi judecati de "Tribunalul Poporului". In urma undei mascarade de proces, pe 17 mai 1946, a fost condamnat e sase ori la pedeapsa cu moartea, de doua ori la inchisoare pe viata precum si alti 80 de ani inchisoare si 140 de ani de degradare civica.

Executia a avut loc pe 1 iunie 1946 la ora 18:03, la penitenciarul Jilava. Maresalul Antonescu a cerut sa fie executat de armata, dar a fost refuzat, plutonul fiind alcatuit din 12 gardieni. In momentul salvei, el a salutat dupa care a cazut. S-a ridicat pe mana dreapta zicand ca nu e mort si sa se traga din nou. Seful gardienilor l-a impuscat in cap cu revolverul, dar doctorul nu a confirmat decesul, asa ca a mai fost nevoie de inca un foc in piept. Dar nici de aceasta data nu erau morti, nici el, nici generalul Vasiliu. Seful gardienilor a luat o pusca si a tras trei focuri in diverse parti ale corpurilor acestora. De abia atunci doctorul a constatat decesul. Pentru generalul Vasiliu au mai fost nevoie de inca trei gloante trase in cap.

[Bismarck]

!! Ca si in orice razboi nu exista decat eroi !! -- toti sunt eroi -- si cei care ucid si apoi sunt ucisi la radul lor si cei care sunt ucisi fara sa apuce sa miste un deget si cei care supravietzuiesc !! Toti sunt "eroi" intr-un razboi --- acuma depinde de la istoria unei tari la alta ... "decebal era pentru daci un erou -- iar pentru romani un tiran " s.a.m.d ....

Ion Antonescu a fost inainte de toate un roman ... care avea o functie de conducere !! putea fi oricare altu, care putea face mai mult sau mai putin ... cert e ca : a fost el, s-a intamplat datorita lui iar dezbaterile pro sau contra nu sunt altceva decat niste lecturi interesante care ajuta la dezvoltarea culturii generale a unui popor intoxicat ('cu trandafiri si portocale')...

Aceasta postare a fost editata de aditm: 04 August 2006 - 03:00 PM

[harald]

tjedy2000, la Aug 4 2006, 01:11 PM, a spus:

..................
Ar terbui in schimb sa ne uitam in urma si sa vedem conjunctura politica a vremii.
Romania era prinsa intre Germania si Rusia, fiecare cu revendicari teritoriale, la care se mai adauga si Bulgaria care prinsese ceva curaj la vremea respectiva.
A facut cred, ce era mai indicat in momentul acela, cu atat mai mult cu cat nimeni nu a avut curajul sa ia o decizie in acest sens.
A incercat sa recastige teritoriile pierdute cu orice pret, ordonand chiar un plan de invadare a Ardealului, aplicabil mai tarziu.
Erau vremuri de razboi si unele decizii sunt luate in situatii limita, iar analizate mai tarziu, pot degenera ca si concluzii.

Bunele intenţii nu te absolvă de consecinţele faptelor tale. Dacă încerci să ajungi cu 2 victime ale unui accident la spital şi pe drum intri într-un grup de pietoni, omorând 4-5 dintre ei, crezi că bunele intenţii iniţiale pot scuza rezultatele acţiunilor tale?

Deciziile lui Antonescu nu au fost determinate doar de patriotism sau de "interesul naţional", ci şi de afinităţile personale pentru Germania şi pentru Hitler. Germania nu avea revendicări teritoriale de la Romania, dar le sprijinise pe cele ale Ungariei şi Bulgariei, în detrimentul României. Chiar crezi că mâna care lovise trebuia linsă? Dacă da, Antonescu a fost omul potrivit, dar există un termen anume pentru cei care ling mâna care loveşte.

Atât timp cât era o persoană capabilă să blameze un grup etnic pentru problemele ţării, nu putea fi prea inteligent. Aşa cum obişnuiesc eu să repet, era genul de om mai mult hotărât, decât competent. Problemele reale necesită soluţii realiste, nu soluţii convingătoare. Politicienii sunt cei care vin cu soluţii convingătoare pentru prostime, nu cu soluţii realiste, iar rezultatele au fost edificatoare.

Despre evenimentele din 1907, care i-au început cariera, tot "vremuri de război"? Ăia erau români, nu erau străini, dar "conjuctura poolitică a vremii ..." Nu?

[--------------]

Antonescu era filobritish. Era doar un militar de cariera(intr-o tara care nu avea nimic de-a face cu onoarea militara) care nu a avut nicio chemare sa conduca o tara. A fost cu mult depasit de problemele interne/externe ale tarii. Nu e singurul "Conducator" prost de la noi..Adica lista nu cu el incepe.

[tily]

Antonescu ...evident ca era erou national .... pai nu a trimis la moarte ...de-a moaca sute de mii de tineri ...acum nu stiu pentru cine o fi fost mai patriot ...poate pentru dusmanii Romaniei, ca doar si aia au o patrie !

[tjedy2000]

harald, la Aug 4 2006, 06:25 PM, a spus:

Bunele intenţii nu te absolvă de consecinţele faptelor tale. Dacă încerci să ajungi cu 2 victime ale unui accident la spital şi pe drum intri într-un grup de pietoni, omorând 4-5 dintre ei, crezi că bunele intenţii iniţiale pot scuza rezultatele acţiunilor tale?

Deciziile lui Antonescu nu au fost determinate doar de patriotism sau de "interesul naţional", ci şi de afinităţile personale pentru Germania şi pentru Hitler. Germania nu avea revendicări teritoriale de la Romania, dar le sprijinise pe cele ale Ungariei şi Bulgariei, în detrimentul României. Chiar crezi că mâna care lovise trebuia linsă? Dacă da, Antonescu a fost omul potrivit, dar există un termen anume pentru cei care ling mâna care loveşte.

Atât timp cât era o persoană capabilă să blameze un grup etnic pentru problemele ţării, nu putea fi prea inteligent. Aşa cum obişnuiesc eu să repet, era genul de om mai mult hotărât, decât competent. Problemele reale necesită soluţii realiste, nu soluţii convingătoare. Politicienii sunt cei care vin cu soluţii convingătoare pentru prostime, nu cu soluţii realiste, iar rezultatele au fost edificatoare.

Despre evenimentele din 1907, care i-au început cariera, tot "vremuri de război"? Ăia erau români, nu erau străini, dar "conjuctura poolitică a vremii ..." Nu?

Antonescu nu-i agreea pe nemti. era apropiat de britanici si francezi.
In contextul respectiv, nu se putea face altceva.
Sa se opuna Germaniei care era in plina expansiune si avea cea mai bine pregatita si echipata armata de atunci?
Nu facea decat sa-i dea motiv lui Hitler sa ocupe Romania.
Au murit intr-adevar multi oameni, mai ales dupa ce a hotarat sa treaca Nistrul.
Dar ce putem spune de decizia Regelui Mihai de a trece de partea aliatilor fara un armistitiu semnat decat dupa aproape o luna ( 12 septembrie), in situatia in care Antonescu obtinuse la Stokholm conditii mult mai bune, care era de fapt un act de capitulare neconditionata, iar armata rusa dupa 23 august, a considerat oficial Romania inamic luand aproape 200 000 de prizonieri si si omorand alte cateva zeci de mii de?
Pe Mihai nu-l judeca nimeni, ba mai degraba ii retrocedeaza bunurile nationalizate.
Dreptatea este de partea invingatorilor de fiecare data.
E drept, Antonescu a fost un militar de cariera si nu a fost in stare sa faca jocurile de culise ale politicienilor.
Deciziile care le-a luat legate de deportarea evreilor si tiganilor din basarabia, au fost pentru a curata teritoriul lasandu-l astfel la dispozitia Romanilor.
Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile.
Se aproximeaza ca au murit aproximativ 6 milioane de evrei in holocaust.
In Rusia, au fost deportati numai intre 1935-1948 peste 20 milioane de oameni, dintre care aproape jumatate evrei. L-a acuzat cineva de genocid pe stalin?

[harald]

tjedy2000, la Aug 7 2006, 04:05 PM, a spus:

Deciziile care le-a luat legate de deportarea evreilor si tiganilor din basarabia, au fost pentru a curata teritoriul lasandu-l astfel la dispozitia Romanilor.
Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile.

Punctul din care privesc eu lucrurile este următorul: dacă s-a născut aici, ţigan, evreu, ungur sau ce-o mai fi, e şi ţara lui, indiferent de etnie. Statul nu ar trebui să fie mai important decât cetăţeanul, iar dacă Europa a înţeles asta după 1968, noi ne aflăm încă în 1930 ca mentalitate. De aceea îl şi apreciem pe Antonescu, unii dintre noi, cel puţin

tjedy2000, la Aug 7 2006, 04:05 PM, a spus:

In contextul respectiv, nu se putea face altceva.
Sa se opuna Germaniei care era in plina expansiune si avea cea mai bine pregatita si echipata armata de atunci?
Nu facea decat sa-i dea motiv lui Hitler sa ocupe Romania.

N-avea decât să-i dea motiv lui Hitler să ocupe România. Romania ar fi fost tratată mult mai bine după 1945, dacă ar fi fost ocupată de Germania nazistă, cazul Austriei este un bun exemplu, cred eu. A te alia cu puternicii zilei este exact comportamentul pe care-l blamam în post-ul precedent.

[dementor]

pai, daca a fost sa fie razboi, razboiul lui antonescu a fost drept
nu trebuia sa treaca de odesa, inspre est, dar probabil ca nemtii au avut un cuvant de spus
eu stiu ca a si salvat multi evrei
iar cei deportati in transnistria si omorati pe acolo si prin moldova, in special basarabia, au patit asa pt ca erau pro-sovietici sau asta era imaginea tuturor din cauza unora (poate majoritatea)
normal ca asta nu scuza omorarea atator civili
e clar ca armata romana a facut crime de razboi,ca si germanii, japonezii, rusii, americanii (si ultimii doi nu au fost judecati pt crime de razboi)

deci, pana cand nu sunt judecati Truman, Jukovski, MacDouglas, Stalin, etc pt crime de razboi, de ce sa-l consider pe Antonescu criminal de razboi
il vad criminal de razboi pt ca i vad asa si pe cei de mai sus, dar in nici un caz pt ca spun asta rusii si occidentalii si in nici un caz doar pe el si pe cei care au fost aliati cu germanii

[DarkBringer]

tjedy2000, la Aug 7 2006, 05:05 PM, a spus:

Antonescu nu-i agreea pe nemti. era apropiat de britanici si francezi.

hitler si antonescu se aflau in relatii foarte bune si amandoi mergeau cam pe aceleasi principii, antonescu nu a fost niciodata apropiat de francezi sau englezi

[karakale]

mareexecutor, la Aug 4 2006, 01:02 PM, a spus:

Antonescu era filobritish. Era doar un militar de cariera(intr-o tara care nu avea nimic de-a face cu onoarea militara)

Oare ca sa se spuna despre careva ca are onoare militara, trebuie sa fie un Ichman ?

Citeaza

care nu a avut nicio chemare sa conduca o tara.

Daca-ti sta pe artrita Antonescu, asta nu inseamna ca nu a avut chemarea de a conduce.

Citeaza

A fost cu mult depasit de problemele interne/externe ale tarii. Nu e singurul "Conducator" prost de la noi..Adica lista nu cu el incepe.

Cred ca daca ai vorbi despre conducatorul unui imperiu,ai avea lucruri piozitive de zis.
Daca Antonescu ar fi avut puterea militara pe care a avuto Gorbaciov, nu s-ar fi aliat cu Hitler, nu ar fi declarat razboi niciunei tari si am convingerea ca ar fi fost mult mai bun pentru Romania. Antonescu a fost un mare militar/erou, care din pacate a slujit unei tari fara putere militara,fara puterea de a lua decizii de unu singur,fapt pentru care nu a avut de ales , ori rusii, ori nemtii!
Tu ce ai fi ales la acea vreme?