Si eu am trecut prin asta.
Acum doi sau trei ani, m-am dus la inot. Si nu reuseam sa inot, pur si simplu. Nu stiam, nu voiam, mi-era frica de apa. Si trebuia sa fiu aruncata intr-o apa de 2,50 m fara colac. Mi-era frica, m-am impins cineva pe la spate si, desigur, am cazut. Am dat cateva secunde din amini, apoi am avut un vis.
Se facea ca eram in apa, dar aveam capul gol (desi in realitate purtam o casca) si aveam parul uscat (chiar daca eram in apa cu totul). Si vedeam o lumina deasupra apei. Si am intins mana spre ea. Apoi, mi-am revenit si m-am agatat de ceva. Este tot un fel de "lumina de la capatul tunelului" cum au patit majoritatea de aici. Aceasta este experienta mea.
Care poate descrie cum e dupa o moarte clinica? e careva printre noi care a trecut prin asta???
#102
Scris 08 April 2010 - 08:38 AM
Nu este chiar o "experienta in apropierea mortii", dar este ceva asemanator: intr-unul din multele mele vise "colorate" pe cand ma plimbam prin zona pe care o numeam "limita creatiei cunoscute" unde se ingramadeau in spatii mai mari sau mai mici ceea ce eu consideram a fi suflete de animale aflate intre doua vieti (stiu, suna ciudat, dar nu este prima oara cand visam acea zona si nici prima oara cand intalneam astfel de "suflete") la un moment dat fiind in plin zbor, alergata de "un ceva " pe care il consideram "negru" am depasit limita mea de cunoastere si m-am avantat in ... nimic. Am prin viteza si ca din prastie am zburat spre ceva ce se prefigura in zare. In fata ochilor am vazut o poarta mare, aurie, cumva foarte frumoasa (asta era sentimentul care ma incerca la vederea ei, de profunda admiratie - Oau! Cat este de frumoasa!) Pe masura ce ma apropiam, din ce in ce mai repede, poarta a inceput sa se deschida si am intins mana incercand sa o ating. Atunci am simtit (nu am auzit ci am simtit vorbele) spunandu-mi-se "Nu este timpul tau" si m-am simtit trasa inapoi ca de un elastic si am cazut cu o bufnitura in intuneric. M-am trezit cu inima bubuindu-mi in urechi si cu un sentiment dureros de parere de rau.
#103
Scris 04 June 2011 - 09:23 AM
Eram mica, aveam vreo 9 ani. Bunicul meu murise in urma cu un an si dintotdeauna fusesem apropiata de el, pot spune ca tineam mai mult la el decat la bunica mea. Si am visat ca eram pe un camp pustiu, vantul batea cu putere, era innorat rau de tot si vad doua sicrie, iar langa o casuta de lemn mica pot spune.
Primul sicriu era al bunicului meu, din cate am dedus, deoarece era inchis. Celalalt avea capacul dat la o parte, ca si cum cineva urma sa fie bagat acolo. Am auzit dintr-o data niste voci care imi ziceau sa ma dau la o parte, m-am simtit impinsa de la spate si am vazut niste oameni care pareau a fi medici dupa cum erau imbracati, si se apropiau de acel sicriu cu o targa pe care statea un cadavru acoperit. N-am putut sa vad ce era deoarece m-am trezit imediat. Peste o spatamana am aflat ca a murit unchiul meu la spital, insa din cauza unor greseli pe care medicii au facut-o, prin a-i pune multi litri de sange desi avea hemoragie.
Pot spune ca am ramas marcata de aceasta experienta si nu stiu ce mi se intampla de la o vreme dar sunt momente cand simt o prezenta la mine in camera cand stau la calculator si fig din dormitor apoi mi-e frica sa ma intorc, e ceva care ma opreste s-o fac. Iar cand ma intorc, ma calmez o clipa apoi am din nou acea senzatie.
Mi s-a intamplat sa merg in cimitir sa-l vizitez pe unchiul dar si pe bunicul meu si sa am o stare de agitatie iar capul incepe sa ma doara si ma simt extrem de furioasa. Nu stiu, poate oi fi nebuna, poate o fi totul in imaginatia mea, dar am senzatia ca ceva e in neregula.
Si am observat ca mi se intampla chiar des sa am vise premonitorii, sau sa prezic ceea ce va urma sa se intample. Nu chiar sa prezic, dar reusesc sa "ghicesc" ceea ce se va intampla dar nu detaliu cu detaliu. Alteori, cand sunt la liceu, am momente cand stau pur si simplu cu capul pe banca si inchid ochii si cand ii aud pe colegi ca vorbesc deja imi dau seama ce gesturi fac, unde se afla. Si cand deschid ochii si ma uit la ei totul e asa cum simteam.
Mentionez ca sunt atee convinsa, nu cred insa in existenta lui dumnezeu ori iad, rai, chestii de genul. Insa ceea ce mi se intampla imi da de gandit si as vrea sa stiu daca este ceva cu mine.
______________________________________________________________________________________-
Parintii mei sunt divortati iar sotul mamei mele este italian. Am fost amandoua la el, in Italia de Craciun, si cand am ajuns acasa la el, am zis: haideti sa emrgem sa o vedem si pe mama lui ca poate o fi singura data cand o vom mai vedea(era bolnava, avea 102 ani si era internata la un azil. Era pe moarte.)
Chiar daca eu si maica-mea eram obosite, ne-am dus impreuna cu tatal meu vitreg la acel azil. Cand am vazut-o am ramas uimita. Era schimbata la fata, slabise enorm, era...ca un copil. Era bucuroasa ca ne-a vazut apoi ma ia de mana si imi spune:
-Uite, tu vezi oamenii astia? Eu ma uit usor ciudat si ii zic: nu, nu e nimeni in sala, decat noi patru.
La care ea zice: Cum nu vezi? Sunt nite femei si barbati eleganti, calmi...nu-mi fac rau, ci sunt buni cu mine, si chiar ma calmeaza.
Mi-au dat lacrimile atunci. Bunica mea vitrega vedea ingeri. Statea sa moara. Nu pot spune ca am fost apropiata de ea asa cum am fost cu bunicul meu din partea mamei, avand in vedere ca nu aveam legatura de sange sau ceva de genul. Dar intotdeauna am simtit ca ea ma iubeste, eu fiind unica ei "nepoata".
Apoi i-a dat mamei mele un sfat, inainte sa plecam pentru ca se facuse tarziu. Si i-a zis: "Creste-ti copiii asa cum i-am crescut si eu pe ai mei"
Am plecat intr-un final de acolo desi eu stiam ca avea sa fie ultima oara cand aveam sa o mai vad.
Noaptea urmatoare, chiar in Ajunul Craciunului, suna sora tatalui meu vitreg si ii zice ca bunica a murit.
Primul sicriu era al bunicului meu, din cate am dedus, deoarece era inchis. Celalalt avea capacul dat la o parte, ca si cum cineva urma sa fie bagat acolo. Am auzit dintr-o data niste voci care imi ziceau sa ma dau la o parte, m-am simtit impinsa de la spate si am vazut niste oameni care pareau a fi medici dupa cum erau imbracati, si se apropiau de acel sicriu cu o targa pe care statea un cadavru acoperit. N-am putut sa vad ce era deoarece m-am trezit imediat. Peste o spatamana am aflat ca a murit unchiul meu la spital, insa din cauza unor greseli pe care medicii au facut-o, prin a-i pune multi litri de sange desi avea hemoragie.
Pot spune ca am ramas marcata de aceasta experienta si nu stiu ce mi se intampla de la o vreme dar sunt momente cand simt o prezenta la mine in camera cand stau la calculator si fig din dormitor apoi mi-e frica sa ma intorc, e ceva care ma opreste s-o fac. Iar cand ma intorc, ma calmez o clipa apoi am din nou acea senzatie.
Mi s-a intamplat sa merg in cimitir sa-l vizitez pe unchiul dar si pe bunicul meu si sa am o stare de agitatie iar capul incepe sa ma doara si ma simt extrem de furioasa. Nu stiu, poate oi fi nebuna, poate o fi totul in imaginatia mea, dar am senzatia ca ceva e in neregula.
Si am observat ca mi se intampla chiar des sa am vise premonitorii, sau sa prezic ceea ce va urma sa se intample. Nu chiar sa prezic, dar reusesc sa "ghicesc" ceea ce se va intampla dar nu detaliu cu detaliu. Alteori, cand sunt la liceu, am momente cand stau pur si simplu cu capul pe banca si inchid ochii si cand ii aud pe colegi ca vorbesc deja imi dau seama ce gesturi fac, unde se afla. Si cand deschid ochii si ma uit la ei totul e asa cum simteam.
Mentionez ca sunt atee convinsa, nu cred insa in existenta lui dumnezeu ori iad, rai, chestii de genul. Insa ceea ce mi se intampla imi da de gandit si as vrea sa stiu daca este ceva cu mine.
______________________________________________________________________________________-
Parintii mei sunt divortati iar sotul mamei mele este italian. Am fost amandoua la el, in Italia de Craciun, si cand am ajuns acasa la el, am zis: haideti sa emrgem sa o vedem si pe mama lui ca poate o fi singura data cand o vom mai vedea(era bolnava, avea 102 ani si era internata la un azil. Era pe moarte.)
Chiar daca eu si maica-mea eram obosite, ne-am dus impreuna cu tatal meu vitreg la acel azil. Cand am vazut-o am ramas uimita. Era schimbata la fata, slabise enorm, era...ca un copil. Era bucuroasa ca ne-a vazut apoi ma ia de mana si imi spune:
-Uite, tu vezi oamenii astia? Eu ma uit usor ciudat si ii zic: nu, nu e nimeni in sala, decat noi patru.
La care ea zice: Cum nu vezi? Sunt nite femei si barbati eleganti, calmi...nu-mi fac rau, ci sunt buni cu mine, si chiar ma calmeaza.
Mi-au dat lacrimile atunci. Bunica mea vitrega vedea ingeri. Statea sa moara. Nu pot spune ca am fost apropiata de ea asa cum am fost cu bunicul meu din partea mamei, avand in vedere ca nu aveam legatura de sange sau ceva de genul. Dar intotdeauna am simtit ca ea ma iubeste, eu fiind unica ei "nepoata".
Apoi i-a dat mamei mele un sfat, inainte sa plecam pentru ca se facuse tarziu. Si i-a zis: "Creste-ti copiii asa cum i-am crescut si eu pe ai mei"
Am plecat intr-un final de acolo desi eu stiam ca avea sa fie ultima oara cand aveam sa o mai vad.
Noaptea urmatoare, chiar in Ajunul Craciunului, suna sora tatalui meu vitreg si ii zice ca bunica a murit.
Aceasta postare a fost editata de PhoenixWings369: 04 June 2011 - 09:51 AM
#104
Scris 09 January 2012 - 10:36 PM
Moartea clinica reprezinta dupa uni o dedublare astrala adica spiritul paraseste corpul fizic de aceia uni oameni constata ca au vazut doctorii care i-au operat ingerii pazitori etc etc..
Credema esti foarte normala numai ca ai ramas frapata de idea mortii acelei persoane dragi mai experimenteaza pe baza acelor viziuni sau premonitii iar in legatura cu partea spirituala in care zici ca esti ateu mai cerceteaza mai invata si te comvingi singura daca intradevar asa este.
PhoenixWings369, la 04 June 2011 - 09:23 AM, a spus:
Eram mica, aveam vreo 9 ani. Bunicul meu murise in urma cu un an si dintotdeauna fusesem apropiata de el, pot spune ca tineam mai mult la el decat la bunica mea. Si am visat ca eram pe un camp pustiu, vantul batea cu putere, era innorat rau de tot si vad doua sicrie, iar langa o casuta de lemn mica pot spune.
Primul sicriu era al bunicului meu, din cate am dedus, deoarece era inchis. Celalalt avea capacul dat la o parte, ca si cum cineva urma sa fie bagat acolo. Am auzit dintr-o data niste voci care imi ziceau sa ma dau la o parte, m-am simtit impinsa de la spate si am vazut niste oameni care pareau a fi medici dupa cum erau imbracati, si se apropiau de acel sicriu cu o targa pe care statea un cadavru acoperit. N-am putut sa vad ce era deoarece m-am trezit imediat. Peste o spatamana am aflat ca a murit unchiul meu la spital, insa din cauza unor greseli pe care medicii au facut-o, prin a-i pune multi litri de sange desi avea hemoragie.
Pot spune ca am ramas marcata de aceasta experienta si nu stiu ce mi se intampla de la o vreme dar sunt momente cand simt o prezenta la mine in camera cand stau la calculator si fig din dormitor apoi mi-e frica sa ma intorc, e ceva care ma opreste s-o fac. Iar cand ma intorc, ma calmez o clipa apoi am din nou acea senzatie.
Mi s-a intamplat sa merg in cimitir sa-l vizitez pe unchiul dar si pe bunicul meu si sa am o stare de agitatie iar capul incepe sa ma doara si ma simt extrem de furioasa. Nu stiu, poate oi fi nebuna, poate o fi totul in imaginatia mea, dar am senzatia ca ceva e in neregula.
Si am observat ca mi se intampla chiar des sa am vise premonitorii, sau sa prezic ceea ce va urma sa se intample. Nu chiar sa prezic, dar reusesc sa "ghicesc" ceea ce se va intampla dar nu detaliu cu detaliu. Alteori, cand sunt la liceu, am momente cand stau pur si simplu cu capul pe banca si inchid ochii si cand ii aud pe colegi ca vorbesc deja imi dau seama ce gesturi fac, unde se afla. Si cand deschid ochii si ma uit la ei totul e asa cum simteam.
Mentionez ca sunt atee convinsa, nu cred insa in existenta lui dumnezeu ori iad, rai, chestii de genul. Insa ceea ce mi se intampla imi da de gandit si as vrea sa stiu daca este ceva cu mine.
______________________________________________________________________________________-
Parintii mei sunt divortati iar sotul mamei mele este italian. Am fost amandoua la el, in Italia de Craciun, si cand am ajuns acasa la el, am zis: haideti sa emrgem sa o vedem si pe mama lui ca poate o fi singura data cand o vom mai vedea(era bolnava, avea 102 ani si era internata la un azil. Era pe moarte.)
Chiar daca eu si maica-mea eram obosite, ne-am dus impreuna cu tatal meu vitreg la acel azil. Cand am vazut-o am ramas uimita. Era schimbata la fata, slabise enorm, era...ca un copil. Era bucuroasa ca ne-a vazut apoi ma ia de mana si imi spune:
-Uite, tu vezi oamenii astia? Eu ma uit usor ciudat si ii zic: nu, nu e nimeni in sala, decat noi patru.
La care ea zice: Cum nu vezi? Sunt nite femei si barbati eleganti, calmi...nu-mi fac rau, ci sunt buni cu mine, si chiar ma calmeaza.
Mi-au dat lacrimile atunci. Bunica mea vitrega vedea ingeri. Statea sa moara. Nu pot spune ca am fost apropiata de ea asa cum am fost cu bunicul meu din partea mamei, avand in vedere ca nu aveam legatura de sange sau ceva de genul. Dar intotdeauna am simtit ca ea ma iubeste, eu fiind unica ei "nepoata".
Apoi i-a dat mamei mele un sfat, inainte sa plecam pentru ca se facuse tarziu. Si i-a zis: "Creste-ti copiii asa cum i-am crescut si eu pe ai mei"
Am plecat intr-un final de acolo desi eu stiam ca avea sa fie ultima oara cand aveam sa o mai vad.
Noaptea urmatoare, chiar in Ajunul Craciunului, suna sora tatalui meu vitreg si ii zice ca bunica a murit.
Primul sicriu era al bunicului meu, din cate am dedus, deoarece era inchis. Celalalt avea capacul dat la o parte, ca si cum cineva urma sa fie bagat acolo. Am auzit dintr-o data niste voci care imi ziceau sa ma dau la o parte, m-am simtit impinsa de la spate si am vazut niste oameni care pareau a fi medici dupa cum erau imbracati, si se apropiau de acel sicriu cu o targa pe care statea un cadavru acoperit. N-am putut sa vad ce era deoarece m-am trezit imediat. Peste o spatamana am aflat ca a murit unchiul meu la spital, insa din cauza unor greseli pe care medicii au facut-o, prin a-i pune multi litri de sange desi avea hemoragie.
Pot spune ca am ramas marcata de aceasta experienta si nu stiu ce mi se intampla de la o vreme dar sunt momente cand simt o prezenta la mine in camera cand stau la calculator si fig din dormitor apoi mi-e frica sa ma intorc, e ceva care ma opreste s-o fac. Iar cand ma intorc, ma calmez o clipa apoi am din nou acea senzatie.
Mi s-a intamplat sa merg in cimitir sa-l vizitez pe unchiul dar si pe bunicul meu si sa am o stare de agitatie iar capul incepe sa ma doara si ma simt extrem de furioasa. Nu stiu, poate oi fi nebuna, poate o fi totul in imaginatia mea, dar am senzatia ca ceva e in neregula.
Si am observat ca mi se intampla chiar des sa am vise premonitorii, sau sa prezic ceea ce va urma sa se intample. Nu chiar sa prezic, dar reusesc sa "ghicesc" ceea ce se va intampla dar nu detaliu cu detaliu. Alteori, cand sunt la liceu, am momente cand stau pur si simplu cu capul pe banca si inchid ochii si cand ii aud pe colegi ca vorbesc deja imi dau seama ce gesturi fac, unde se afla. Si cand deschid ochii si ma uit la ei totul e asa cum simteam.
Mentionez ca sunt atee convinsa, nu cred insa in existenta lui dumnezeu ori iad, rai, chestii de genul. Insa ceea ce mi se intampla imi da de gandit si as vrea sa stiu daca este ceva cu mine.
______________________________________________________________________________________-
Parintii mei sunt divortati iar sotul mamei mele este italian. Am fost amandoua la el, in Italia de Craciun, si cand am ajuns acasa la el, am zis: haideti sa emrgem sa o vedem si pe mama lui ca poate o fi singura data cand o vom mai vedea(era bolnava, avea 102 ani si era internata la un azil. Era pe moarte.)
Chiar daca eu si maica-mea eram obosite, ne-am dus impreuna cu tatal meu vitreg la acel azil. Cand am vazut-o am ramas uimita. Era schimbata la fata, slabise enorm, era...ca un copil. Era bucuroasa ca ne-a vazut apoi ma ia de mana si imi spune:
-Uite, tu vezi oamenii astia? Eu ma uit usor ciudat si ii zic: nu, nu e nimeni in sala, decat noi patru.
La care ea zice: Cum nu vezi? Sunt nite femei si barbati eleganti, calmi...nu-mi fac rau, ci sunt buni cu mine, si chiar ma calmeaza.
Mi-au dat lacrimile atunci. Bunica mea vitrega vedea ingeri. Statea sa moara. Nu pot spune ca am fost apropiata de ea asa cum am fost cu bunicul meu din partea mamei, avand in vedere ca nu aveam legatura de sange sau ceva de genul. Dar intotdeauna am simtit ca ea ma iubeste, eu fiind unica ei "nepoata".
Apoi i-a dat mamei mele un sfat, inainte sa plecam pentru ca se facuse tarziu. Si i-a zis: "Creste-ti copiii asa cum i-am crescut si eu pe ai mei"
Am plecat intr-un final de acolo desi eu stiam ca avea sa fie ultima oara cand aveam sa o mai vad.
Noaptea urmatoare, chiar in Ajunul Craciunului, suna sora tatalui meu vitreg si ii zice ca bunica a murit.
Credema esti foarte normala numai ca ai ramas frapata de idea mortii acelei persoane dragi mai experimenteaza pe baza acelor viziuni sau premonitii iar in legatura cu partea spirituala in care zici ca esti ateu mai cerceteaza mai invata si te comvingi singura daca intradevar asa este.
Impartaseste acest subiect:
Subiecte similare
| Topic | Deschis de | Replici | Vizualizari | |
|---|---|---|---|---|
|
|
Snow09 | 79 | 11.607 |
|
Eutanasia
Sunteti de acord,sau nu? -de ce? |
Arcangelo | 136 | 16.092 |
|
Care sunt lucrurile pentru care v-ar parea rau ca veti muri? | Nemo! | 55 | 5.616 |
|
Chestionar:
teme combinate |
ciuboda | 705 | 73.734 |
|
|
anca943 | 32 | 5.432 |
Contact
Facebook
Twitter
RSS












