[Sarah N....]

Dam dovada de rezistenta la schimbare, schimbarea e ceva ce ne nelinisteste?

[seal_it_forever]

Eu nu opun rezistenta , dimpotriva chiar imi doresc sa schimb cate ceva ...insa intampin rezistenta ...

[CavalerulJedi]

sarah n., la Jul 10 2006, 07:20 PM, a spus:

Dam dovada de rezistenta la schimbare, schimbarea e ceva ce ne nelinisteste?

Schimbarea e automata... se intampla fie ca vrem fie ca nu vrem... singurele persoane care nu se schimba se gasesc la cimitir.
Ideea e sa alegi sa te schimbi in bine... odata ce ai constientizat ca daca incerci voluntar sa te schimbi in bine... scad exponential shansele de a te schimba in rau... poti incepe linistita schimbarea... da, ai sa intampini rezistenta, dar lucrul acesta este normal, absolut normal, fara rezistenta nu poti creste.
Rezistenta este ca greutatea unei haltere... te ajuta sa-ti dezvolti muschii... daca nu ar fi greutatea... daca haltera aia ar fi ca un fulg... nu ai putea sa te dezvolti...
Asadar trebuie sa lupti impotriva rezistentei...

Aceasta postare a fost editata de Cavaleru' Jedi: 11 July 2006 - 11:51 AM

[Fobosan]

Depinde de schimbare. E normal sa te temi de o schimbare negativa. Eu insa ma tem si de cele pozitive pentru ca sunt obisnuita cu o anumita rutina si anumite ritualuri care imi dau o anumita siguranta. Ma complac in unele situatii.

Schimbarea in sine presupune mutarea unui om dintr-un anumit tipar si plasarea persoanei in altul. Optimistii sunt cei care se pot debarasa de tiparul initial extrem de usor fara sa isi faca griji in legatura cu felul in care urmatorul li se va potrivi. Eu insa, desi cunosc schimbarile si ma astept la ele, si desi nu sunt negative, am o oarecare retinere din cauza temei ca noul tipar nu se va potrivi, nu se va mula dupa forma mea. Asa ca in anumite cazuri prefer sa raman in mediul pe care il cunosc asa negativ cum il stiu. Important e ca il stiu.

[thalia71]

Schimbarea este uneori benefica!
Asta s-a intamplat in cazul meu, desi nu credeam asta...
Se intampla acum cativa ani , incepusem tratamentul cu Prozac si incepusem sa ma simt mai bine!
Intr-o seara a venit sotzul acasa cu o veste buna, zicea el!
Gata, ne mutam la Bucuresti!
Eu cad am auzit, mi-a picat tavanul in cap?! Cum sa plec eu din casa mea, cu atatea probleme pe cap, cum sa imi parasesc eu locul de munca (lucram in provincie si asta mi se parea sfarsitul lumii) samd
I-am spus ca il sustin in tot ceea ce face, accept sa faca naveta sau sa vina numai la sfarsit de saptamana, dar eu nu ma mut!
E aici, al meu sotz e naibii de bun strateg ca a facut ca lucrurile sa se schimbe in asa fel incat sa imi doresc si eu plecarea, n-are sens sa intru in amanunte!
Un singur lucru vreau sa precizez ca a cumparat un ap in Bucuresti si mi l-a pasat mie sa ma ocup de decorarea lui.
Nimic nu mi se parea mai frumos !
L-am decorat dupa bunul meu plac si evident incadrandu-ma in bugetul prestabilit si m-am indragostit de noua locuinta!
Era altfel, totul nou, curat, ma duceam des la Bucuresti si eram noi doi!
Incet, incet am inceput sa ma gandesc mai des ca ar trebui sa ma duc langa sotzul meu, ca eu ar trebui sa il astept seara acasa si nu sa manance la nu-sh ce terasa sau te miri ce pe acasa.
Si uite-asa mi-am dat demisia de la locul de munca.
Panicoasa cum sunt, am lans in ulima zi de munca, eram de-a dreptul disperata ca nu imi voi gasi de munca, dar nu a fost nici pe departe asa, mi-am gasit foarte repede si cu salariu dublu fata de cel care il aveam in provincie.
Dupa ceva vreme, am realizat ca faceam mult peste sarcinile mele si mi-am gasit si altceva mai bun!
Acolo m-am simtit fericita, implinita ca om si apreciata pentru ceea ce fac mult in coparatie cu locul de munca initial, unde faceam o munca de rutina!
Mi-a schimbat total viata acea schimbare pe care initial nu mi-am dorit-o!
D'asta zic, schimbarea este uneori mai mult decat benefica!
Numai bine!