Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
El a reuşit să influenţeze prima pereche şi s-o facă să se îndoiască de ceea ce zisese Dumnezeu: să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului şi să nu încalce porunca sfântă a lui Dumnezeu, încălcare care aducea pedeapsa cu moartea. El le-a promis că ochii lor vor fi deschişi şi că ei vor fi ca Dumnezeu. Duşmanul le-a spus: “Cu siguranţă că nu veţi muri”.
Era exact opusul a ceea ce spusese Dumnezeu. La început Satan a adus întreaga lume animală sub stăpânirea lui, luând chipul şarpelui, apoi el a făcut-o pe Eva să se supună influenţei lui. El a pus Cuvântul lui Dumnezeu sub semnul întrebării şi a transformat porunca:
“Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină”, exact în opusul ei “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină” (comparaţi Genesa 2:16 cu Genesa 3:1).
Deformarea unui singur Cuvânt a fost suficientă pentru a cauza moartea. Duşmanul întotdeauna vorbeşte despre subiecte biblice, dar niciodată nu rămâne la Adevărul original, el nu neagă Cuvântul, el îl răsuceşte şi astfel îi dă un sens diferit faţă de cel original. El atrage chiar şi pe credincioşi în discuţii fără de sfârşit care subminează credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu.
Nu era vorba despre mâncarea unui fruct; aici ni se prezintă cum au început de fapt lucrurile. Era vorba despre pofta ochilor, care chiar şi astăzi duce la pofta trupească. El nu numai că a atras-o pe Eva într-o discuţie, el a amăgit-o, şi aceasta s-a întâmplat înainte să aibă loc înmulţirea naturală, aşa cum Domnul a intenţionat să fie când a spus: “Creşteţi şi înmulţiţi-vă…”.
Se ştie la ce ne referim dacă vorbim de o femeie amăgită. Toată lumea este conştientă de implicaţiile frazei: “El a căzut în păcat.” Scriptura spune: “Dacă un om înşeală pe o fată nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti zestrea şi o va lua de nevastă“ (Exod 22:16).
După ce şarpele a amăgit-o pe Eva, ea s-a dat lui Adam, care nu o cunoscuse până atunci în acest fel. Şarpele şi-a lăsat în urmă sămânţa, adică urmaşi. Cain a fost rodul lui natural, iar Abel a fost rodul natural al lui Adam. După cele întâmplate în capitolul 3, citim capitolul 4:1-2: “Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a rămas însărcinată, şi a născut pe Cain, şi a zis: “Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!” A mai născut şi pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar”.
Doi fii total diferiţi au fost născuţi. Ultima parte a capitolului 3 şi prima parte a capitolului 4 trebuie citite împreună. Împărţirea în versete şi capitole nu au existat în manuscrisele originale. Ne este greu să înţelegem ceea ce s-a întâmplat în aceiaşi zi, înainte ca Domnul să vină să-i viziteze în răcoarea serii. Apoi, ei s-au ascuns şi Dumnezeu a chemat: “Adame, unde eşti?”, după ce ei îşi făcuseră şorţuri din frunze de smochin pentru a-şi acoperi ruşinea.
Dumnezeu S-a referit direct la ceea ce se întâmplase, prin aplicarea pedepsei la locul potrivit, fapt care este valabil şi astăzi. El i-a spus Evei: “Cu durere vei naşte copii”. Nici o femeie nu a dat naştere unui copil după ce a mâncat un fruct, nici măcar prima femeie. Nu fără temei a dat Dumnezeu porunca Lui strictă în Legea Lui:
“Să nu te culci cu o vită, ca să te pângăreşti cu ea. Femeia să nu se apropie de vită, ca să curvească cu ea. Este o mare mişelie” (Levitic 18:23). El chiar a spus: “Blestemat să fie cel care se va culca cu o vită oarecare! Şi tot poporul să răspundă: “Amin” (Deuteronom 27:21).
