Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Adevărata Biserică a lui Dumnezeu cunoaşte numai o singură temelie şi anume, cea a apostolilor şi proorocilor, la care piatra din capul unghiului este însuşi Isus Hristos (1 Cor. 3:10-15; Ef. 2 ş.a.).
Ea rămâne zidită pentru totdeauna pe aceasta şi astfel în Cuvântul Scripturii, după modelul dat la început: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.“ (Fap. 2:42).
Dumnezeirea a fost întotdeauna o provocare pentru teologi. De ce se ceartă ei despre Dumnezeu, eu nu pricep; şi de ce există atâtea păreri despre El, este cu totul de neînţeles.
Pentru marea majoritate a oamenilor din cadrul creştinismului, învăţătura tradiţională despre „trinitate“ este ceva »de la sine înţeles«, ba chiar mai mult: cine nu o recunoaşte, bineînţeles, nu este recunoscut. Pentru iudei, dimpotrivă, aşa ceva este inacceptabil, căci ei pot crede numai ceea ce a spus Dumnezeu şi proorocii Lui.
Pentru ei, monoteismul strict, credinţa în Unul, Singurul Dumnezeu, în afara Căruia şi lângă care nu mai există altul, este prima şi cea mai înaltă poruncă pe care nu are voie s-o calce nici unul dintre ei.
Invăţătura despre »mai-multe-persoane în dumnezeire« este o încălcare grosolană a primei porunci adresată lor ieşită din gura lui Dumnezeu. Pentru musulmani, gândul că Dumnezeu, pe care ei Îl numesc Allah, ar avea un fiu în ceruri, reprezintă cea mai înjositoare hulă care există pe pământ. Cea mai importantă mărturie de credinţă din islam sună astfel: „Nu există nici un Dumnezeu în afară de Allah!“
. Dar dacă aceasta exprimă faptul că Dumnezeul Cel Veşnic a dat naştere unei a doua şi a treia persoane ale dumnezeirii şi cei trei sunt una în toate, atunci ar trebui să cercetăm şi să întrebăm mai întâi: „Unde scrie aşa ceva în Biblie?“ Acestei întrebări trebuie să i se răspundă cu: „Nicăieri!“ Apoi vrem să vedem cum, prin cine şi când s-a ajuns la modul acesta de gândire şi la interpretarea aceasta nebiblică. Scrierile pe această temă abundă în »absurdităţi« pe care nu le putem prezenta pe fiecare în parte. Ne este foarte clar că noţiunile şi denumirile nebiblice nu pot avea un conţinut biblic.
Iar când cineva se ocupă în mod critic de această temă, poate desigur, să întrebe dacă reprezentanţii învăţăturii trinitare au, de fapt, vreo imagine despre »un Dumnezeu în trei persoane«.
Permiteţi-ne să mai cităm câteva lucrări istorice care se ocupă de această temă. Acestea vor ajuta pe fiecare să reflecteze puţin şi poate îi va scoate pe mulţi din siguranţa de sine. În lucrarea istorică The paganism in our Christianity, este scrisă o afirmaţie demnă de amintit: »Această noţiune ›trinitate‹ îşi are originea numai în păgânism.«
În Encyclopaedia of Religion este scris: »Teologii de astăzi sunt de acord că învăţătura trinitară nu este de găsit în Biblia ebraică.« Mai departe găsim mărturia: »Teologii sunt de aceeaşi părere şi anume, că nici Noul Testament nu conţine o învăţătură clară despre trinitate.«
În New Encyclopaedia Britannica se face observaţia: »Nici cuvântul ›trinitate‹ şi nici învăţătura despre aceasta nu este de găsit în Noul Testament.«
În Encyclopaedia of Religion and Ethics este scris: »La început, credinţa creştină nu a fost trinitară. … Nu a fost aşa nici în timpul apostolilor şi nici în perioada următoare lor, după cum rezultă din Noul Testament şi din alte scrieri ale creştinilor de la început.«
În Encyclopaedia Americana găsim această exprimare plină de miez: »Învăţătura trinitară a sec. al-IV-lea nu oglindeşte corect învăţătura primilor creştini despre natura lui Dumnezeu; dimpotrivă, ea a deviat de la această învăţătură.«
Istoricul Will Durand a făcut următoarea observaţie: »Creştinismul nu a distrus păgânismul, ci l-a preluat în sine. … Închipuirile despre o trinitate divină provin de la egipteni.«
În cartea The Symbolism of Hindhu Gods and Rituals, se spune despre o trinitate a hinduşilor care a existat cu multe secole înainte de Hristos: »Unul dintre dumnezeii trinităţii este Shiva; el este distrugătorul. Ceilalţi doi dumnezei sunt Brahma, creatorul şi Vishnu, susţinătorul.«
New Schaff-Herzog Encyclopaedia of Religious Knowledge confirmă: »Învăţătura logos şi trinitară a fost formulată de părinţii greci ai bisericii, care … au fost influenţaţi, direct sau indirect, de filozofia platonică.«
Ce mărturie puternică din diferite surse! Fie ca aceste mărturii limpezi să-l aducă pe fiecare cititor să reflecteze.
_________________
Ca pana la urma tind sa cred ca aici se va ajunge. Ma insel? 
