Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
Scrisoare catre fiul meu (de Cristian Tudor Popescu)
„Aveti o ziarista de c...t, ar trebui sa o dati afara. Va dati seama ca nu a fost singura ce stia de aceasta intamplare cu subiectele, altii au preferat sa fie domni si doamne si sa inchida ochii si sa nu distruga viata la zeci de mii de tineri” (Paul Daniel) „Sunteti romanca? Ati distrus mii de suflete azi...
Rusine sa va fie!!!” (Andreea) „Doamna Melania, sa nu va mire dak o sa va intalniti cu un elev si acesta o sa va scuipe in fata” (un elev revoltat) „Esti o catea care vrea rau tuturor elevilor” (Laura) „Fa, dak te prind pe strada sa moara familia mea de nu te omor cu mana mea” (Cata) „Mai mult rau a-ti (sic!) facut! Rusine!” (Adina).
Sunt doar cateva din postarile pe site-ul Gandul aparute in urma actiunii jurnalistei Melania Vergu de deconspirare a ceea ce o gramada de oameni, elevi, profesori si parinti, stiau foarte bine: ca subiectele de la bac sunt de vanzare pe strada. Multi dintre cei care o blesteama pe ziarista si striga ca trebuie „aranjata” (i se dau adresa si nr. de telefon pe net) sunt elevi.
Ieri la Colegiul National Tudor Vianu, liceeni, mandria tarii, au aruncat cu o sticla de suc dupa un alt reporter al Gandului, l-au huiduit si i-au strigat: „Si daca aveam subiectele la romana, ce?”
Crescute in cultul hotiei, minciunii si tupeului, avandu-i ca ideal pe Gigi Becali, pentru ca „e smecher si are bani”, si pe Monica Gabor, pentru ca „e misto si are bani”, aceste mici brute in devenire vor sa-si faca intrarea in viata printr-un furt netulburat. Si considera asta „normal”, iar cel care rupe hora spagii trebuie batut crunt.
Traim in tara luptei anticoruptie, in care cica poporul vrea dreptate si pedepsirea vinovatilor.
Iata insa ca mii dintre vlastarele zisului popor se simt in balta coruptiei ca porcul la zaduf: niste profi au vandut subiectele, castiga si ei un ban, noi le-am platit cu banii jos, asa scapam si noi de rahatul asta de bac, nu ne mai freaca babacii ridichea, toata lumea, multumita, deci, care-i problema?
Problema... Nimeni n-a scris pe site ce s-ar fi intamplat cu celelalte mii de elevi, cei care n-au cumparat subiectele si voiau sa concureze cinstit, cu fortele lor, daca potlogaria n-ar fi fost dezvaluita. Nimeni n-a descris ce e acum in sufletul lor. Problema...
Ce vor ajunge mai tarziu elevii care invata acum, ca o incununare a patru ani de liceu, ca in viata nu conteaza limba romana, matematica, istoria sau geografia, nu conteaza sa-l poti deosebi pe Ion de Titu Herdelea, desi vrei sa te numesti roman si tanar intelectual, important e sa stii cum sa furi startul fara sa fii prins?
Tot acest scandal nu ar fi fost posibil daca actul de coruptie nu ar fi fost infaptuit de unul sau mai multi adulti, oameni ai scolii, cu functii de maxima raspundere in sistemul educational.
Daca in cazul ziaristului de la Adevarul, care a intrat in posesia testelor nationale, s-au probat indolenta si insecuritatea din Ministerul Educatiei, in cazul de fata rezulta ceva si mai grav: coruptia de grad zero din Educatie.
In mod firesc, te gandesti la cei cativa profesori de la SNEE care fac subiectele de examen ca la niste supremi pazitori ai blazonului meseriei de dascal, ca la zei-gardieni ai focului sacru, aflati mai presus de orice tentatie si banuiala. Si, cand colo, e vorba de niste tarabagii care vand la negru onoarea scolii romanesti, cata o mai fi...
Cu justificata mandrie si vie satisfactie, elevii pot sa spuna: „Scoala ne-a invatat sa trisam!”
Toti acesti elevi de scoala noua aveau un an la Revolutie. Ei nu mai au treaba cu comunismul, sunt produsul pur al Tranzitiei noastre, parinti si profesori, catre sinele nostru putred. Noi am construit aceasta Romanie in care ne silim copiii sa traiasca.
Scriu toate astea si pentru fiul meu care tocmai a dat bacul la limba si literatura romana. Incerc sa-i spun ca tatal lui n-a obtinut niciodata nimic altfel decat prin munca grea, ca poti sa falsifici un examen, doua, noua, dar nu faci decat sa amani examenul ultim, pe care-l dai cu viata, care te poate tranti de nu te vezi, cu tot cu copiute, spagi sau pile.
Ca, spre deosebire de comunism, unde puteai sa pregatesti masa cainilor vegetarieni prin vreo functie calduta, ca „baiatul lui tata”, acum macar atata s-a schimbat: mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa demonstrezi ca esti bun la ceva, ca stii sa faci ceva bine. Altfel, toate diplomele obtinute cu 500.000 lei bucata sunt bune de taiat in loc de frunze la caini.
In spatele vorbelor pandeste insa un gand: oare, daca ma va asculta, desi are mainile, picioarele si creierul tefere, fiul meu nu va deveni un handicapat, un pierzator in lumea vremurilor ce vin, pe care eu nu o mai inteleg?
Gandul, Cristian Tudor Popescu, 05 iul 2006
