Contact
Facebook
Twitter
RSS
Acest topic e inchis
John Galsworthy
umanismul a promovat inca din sec. al 14-lea, ideea increderii in valoara omului si a perfectionarii sale, a militat pentru dezvoltarea libera a omului sub toate aspectele.
nici o societate nu poate fi cu adevarat libera fara o separare completa intre biserica si stat...dupa cum nici un individ nu poate fi cu adevarat liber atunci cand i se neaga dreptul la libertatea religiei, sau – atunci cand o doreste – la libertate fata de religie.
umanismul a reprezentat cu siguranta motorul societatii umane pe ansamblul ei, din care s-au nascut curente noi, precum renascentismul, iluminismul , umanismul stiintific, etc.
intrebarile la care umanismul si stiinta nu pot raspunde inca, sunt: ce este omul, cine l-a creat, etc...
aici, Biserica isi poate intari relativ pozitia prin Scriptura , pornind de la idee Genezei, ca omul este creatia unui Dumnezeu.
sigur, raspunsul dat d Scriptura se dovedeste a fi unul foarte fragil, cu atat mai mult cu cat "geneza" propiu-zisa privitoare la Om, pare a fi o copie palida a genezei sumeriene.
nu de putine ori umanismul a intrat in conflic direct cu biserica , tocmai datorita faptului ca se situeaza la polul opus privitor la divinitate, punand omul pe primul loc in ierarhia universului.
exista umanisti atei, care de cele mai multe ori, prin respectul pe care il acorda semenilor sai, se situeaza deasupra unui asa-zis om "religios" de conjuncura, iar din punctul asta de vedere merita toata considratia noastra.
sigur, poate exista si un tip de umanism spiritual , spre care as fi mai inclinat ca structura mentala..., eu intelegand prin acesta - recunoasterea omului mai presus de orice, insa si o acceptare prin "simturi" a unui "ceva" subtil , dincolo de puterea noastra de intelegere limitata.
Aceasta postare a fost editata de Ravl: 04 July 2006 - 12:45 AM
