Probleme in relatia parinte-fiica

[sunshine_22 0]

Buna! Problema mea este ca ma intaleg foarte rau cu parintii.Stau si ma gandesc...ma uit in urma si incerc sa-mi caut greselile dar nu gasesc greseli asa de mari din partea mea care sa rezulte la asa o atitudine din partea parintilor. Nici nu stiu cu ce sa incep ca sa stiti despre ce e vorba. Acum 2 saptamani si ceva m-am certat cu parintii. Incercam sa povestesc ceva cu tata si nu am reusit pt ca nu prea pot sa comunic cu parintii.nu ca nu pot. ei nu au timp de mine.nu au timp sa ma asculte.si atunci..in acea seara m-am suparat si le-am spus ca daca nu stau sa ma asculte nu o sa le mai povestesc niciodata nimic. si s-au suparat pt ca "i-am amentat".si apoi, cate nu mi-am auzit. ca nu ii respect, ca sunt nerecunoscatoare, ca nu trebuia sa ma dea la facultate (am locuit si in State si am dat la facultate in Romania si figurez ca student strain, deci parintii imi platesc facutlatea) Mama mi-a spus ca sa uit ca imi e mama.imi vine sa plang cand imi amintesc. imi iubesc foarte mult parintii, si e foarte dureros sa iti auzi mama spunand asa ceva mai ales ca nu am facut o greseala asa de mare incat sa merit sa mi se spuna asa ceva.Tot timpul le-am facut pe plac, m-am schimbat ca sa le fiu lor pe plac, ca sa fie bine.abea acum realizez ca mai mult rau am facut incercand sa le fac lor pe plac tot timpul pentru ca nici eu nu am facut ceea ce simteam si nici parintii nu sunt multumiti. dupa cateva zile parintii au plecat(ei locuiesc in alt judet) si cum trecuse aproapte o saptamana fara sa vorbesc cu ei, i-am sunat eu si am vorbit cu tata. s-a bucurat ca am sunat si a spus ca vroiau sa vada cand o sa sun. dupa vreo 2 zile au venit la Cluj pt ca au avut ceva treburi si iar s-au suparat pe mine.fiind in sesiune si avand examen peste o zi am stat in camera sa invat.cealalta zi aud usa de la intrare cum se inchide si bunicul (locuiesc cu bunicul) le-a spus parintilor drum bun! atunci am realizat ca pleaca.am fugit repede si le-am spus.voi plecati si nici macar nu imi spuneti? tata a spus ca de ce sa imi spuna daca eu nu m-am dus sa vorbesc cu ei.am izbucnit in plans,i-am spus ca am examen peste 2 ore si am de invatat dar nu i-a pasat.s-a intors sa plece si eu i-am spus.bine duceti-va s-ar putea sa nu mai fiu acasa cand va intoarceti. si au plecat. am uitat sa va zic , cu o zi inainte au plecat in oras si l-am pupat pe tata si pe mama nu am intentionat sa o pup pt ca stiam ca o sa "comenteze" ceva. dar tata m-a impins de la spate si mama a spus ca nu poate ca are mar in mana. am dat sa ma retrag dar tata m-a impins in continuare si atunci mama a spus...nu stiu daca meriti.iar am izbucnit in plans.nu stiu de ce e asa de rece cu mine.

Nu mai stiu ce sa fac. a trecut o saptamana si 3 zile de cand nu am vorbit cu parintii.acum nu o sa-i mai sun eu pt ca nu are rost si nu cred ca ajuta la nimic.pt ca nici data trecuta nu a ajutat. de ageaba am eu initiativa daca ei nu vor sa ne impacam.nu stiu ce sa mai zic.am un examen foarte greu luni, imi e foarte greu sa ma concentrez sa invat oricat as incerca.tot la parinti ma gandesc.daca ii sun sa imi cer iertare..sa las eu de la mine..mi-e teama ca o sa spuna ceva si nu o sa imi acepte scuzele si o sa imi fac mai mult rau decat bine pt ca atunci chiar nu o sa mai pot invata.ma tot uit la telefon..poate m-au sunat si nu am auzit telefonul.

Ce sfaturi imi dati? e un lucru pe care nu-l intaleg...de fapt mai multe...pe tata l-am cunoscut la 13 ani.parintii s-au casatorit atunci si apoi am plecat in State.am stat cativa ani acolo si apoi am venit aici la facultate.13 ani nu am vb cu tata.iar acum de cand sunt la facultate ii vizitam o data pe an. tata nu-si da seama ca atatia ani am stat departe si nu am vorbit si nici macar acum cand e aproape de mine nu are timp.mama spune cum nu vorbiti? nu mergeti la cumparaturi impreuna? imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp...daca am o problema trebuie sa astept pana plecam undeva impreuna sa pot sa-i povestesc, si la urma urmei cand ai o problema nu poti sa astepti, ai nevoie atunci pe loc sa-ti descarci sufletul.nu? oricum probleme personale nu le prea pot povesti parintilor pentru ca atunci cand ne certam isi amintesc tot ce le-am povestit si imi "scot ochiii" si ma compara cu colegele mele sau cu cei din anturajul meu.la un moment dat au cunoscut o colega de-a mea de facultate si au spus ca e foarte respectuasa. si au spus...ea e respectuasa, nu ca tine.nu vreau sa ma laud, dar daca eu nu sunt respectuoasa atunci nu stiu ce sa mai zic....

 

As mai avea atatea de povestit...poate mai tarziu...sper sa intalegeti ceva din ce am scris mai sus.

[The Unknown 15042]

Vad ca esti matura si inveti la o facultate din Cluj, felicitari si sa termini cu bine, sa te intorci in State sa-ti faci o cariera si o viata. Tu sa cauti mereu sa ai un contact cu parintii chiar daca ei au comentariile respective, poate nu de rautate spun, doar ca nu stie altfel ce sa spuna. Nu se poate rupe firul cu parintii ca nu se stie cand este nevoie de ajutor reciproc. Vorbeste-le frumos si respectuos ca pana acum si nu prea asculta ce mai spun pe lateral. E mai bine si pentru tine. Concentreaza pe viitorul tau. Ei au trait in comunism intr-o romanie complicata si tu ai crescut in State, e o mare diferenta de perceperea fenomenelor.

 

N-am timp de mai multe acum, insa fi foarte fericita ca le mai ai in viata parintii si pretuieste acest lucru.

 

Te imbratisez!

[sunshine_22 0]

Vad ca esti matura si inveti la o facultate din Cluj, felicitari si sa termini cu bine, sa te intorci in State sa-ti faci o cariera si o viata. Tu sa cauti mereu sa ai un contact cu parintii chiar daca ei au comentariile respective, poate nu de rautate spun, doar ca nu stie altfel ce sa spuna. Nu se poate rupe firul cu parintii ca nu se stie cand este nevoie de ajutor reciproc. Vorbeste-le frumos si respectuos ca pana acum si nu prea asculta ce mai spun pe lateral. E mai bine si pentru tine. Concentreaza pe viitorul tau. Ei au trait in comunism intr-o romanie complicata si tu ai crescut in State, e o mare diferenta de perceperea fenomenelor.

 

N-am timp de mai multe acum, insa fi foarte fericita ca le mai ai in viata parintii si pretuieste acest lucru.

 

Te imbratisez!

 

 

:salut: Iti multumesc pentru raspuns! :good:

Da, poate nu din rautate vorbesc parintii asa cu mine. Dar eu fiind o fire mai sensibila pana acum luam in serios toate jignirile sau glumele lor (le place foarte mult sa faca glume pe seama mea).Hai sa iti dau un exemplu...parinti cred ca ar trebui sa port mai mult fusta asa ca intr-o zi aud o gluma de genu': lasa ca ii raman fustele copiilor ei....dar daca o sa aibe baiat?...pai mai stii poate o fie homosexual si atunci o sa i le poarte el. Sincer acum mie asta nu mi se pare gluma. sau poate nu stiu eu la gluma... :crazy: Hai ca daca ar face mai rar cate o gluma dinasta seaca poate ca nu as lua-o in serios.dar cand auzi zilnic astfel de glume...oare le mai poti considera glume?

Ma doare cand ei vorbesc asa despre "viitoarea mea familie" ..copil homosexual...barbat care o sa ma bata..etc. Am ajuns sa plang foarte mult si din orice si chestia asta trebuie sa se opreasca. va trebui sa fac ce ai spus tu Olga...sa nu mai ascult ce spun pe lateral. Mama se uita la telenovela asta romaneasca si mi-a spus ca mi-am gresit cariera...trebuia sa dau la drama, la actorie ca si tipul ala din film. Nu-si dau seama ca din cauza lor plang.

Eu nu am crescut in State, am facut doar liceul acolo. Tot timpul imi spun ca lor nu le-au oferit parintii atatea cate imi ofera ei mie. Ca bunicilor mei nu le-a pasat de ei. Si dupa toate astea eu tot nu ii respect. Eu zic ca ii respect foarte mult desi ei se poarta asa cum se poarta cu mine. Mama spune ca nu o ajut la bucatarie. O ajut si eu cat pot. Sunt la Medicina, am foarte mult de invatat. La bucatarie cand o ajut, nimic nu e bine, daca pun cutitul mai la stanga de ce nu l-am pus mai la dreapta si chestii de genul asta. E foarte stressant sa lucrez cu ea. Incerc ca vorbesc cu ea sa ii explic...spune ca o judec.tata nu se baga sa-mi tina apararea atunci cand am dreptate.poate daca ar interveni tata atunci mama ar realiza ca nu are dreptate si ar trebui sa mai lase de la ea. Cum locuiesc cu bunicul si nu aude asa de bine trebuie sa vorbesc mai tare cu el si poate ca m-am obisnuit sa vorbesc mai tare putin, dar poate ca si de la mama m-am obisnuit pt ca ea vorbeste tare de tot. De foarte multe ori imi spune mama ca zbier la ea, ceea ce nu e adevarat..e una sa vorbesti putin mai tare si alta e sa zbieri.

Nu stiu cum sa vorbesc cu mama sa o fac sa intaleaga toate lucrurile astea, pentru ca majoritatea certurilor pleaca de la ea. Am incercat sa ii explic frumos, dar se pare ca nu intalege, dupa cum am mai spus...spune ca o judec.

La mine in camera mama schimba tot si imi face curat fara sa ii cer eu ajutorul, i-am spus ca nu imi place ca nu mai gasesc nimic dupa aceia, pt ca schimba locul lucrurilor. Mi-a pus o papusa mare de-a mea de cand eram mica, i-am spus ca nu imi place sa am asa ceva in camera pt ca eu aici invat si cand vad asa ceva si tot felul de mascarici pusi in camera de ea imi distrage atentia. s-a suparat super tare pt ca a muncit din greu sa-mi ia acea papusa cand eram mica. Mai mult ca sigur mama are niste sechele din tinerete si interpreteaza gresit ce ii spun. Poate ca si faptul ca m-a nascut la 17 ani ar fi un motiv.

La noi in familie, cand e o sarbatoare in loc sa ne bucuram si sa ne intalegem bine atunci parca ne certam si mai tare. Acum de Sf. Paste, ne-am ocupat amandoua de mancare,printre alte lucruri eu am facut sarmanele.scandal mare...ca le-am facut prea mici si ii e rusine sa le serveasca. si era la 10 cm de mine, doar a vazut cum le-am facut.si cred ca am si intrebat-o daca sunt ok ca marime.

Apoi mama spune ca mi s-a urcat la cap facultatea, ca ma cred prea desteapta. Habar nu am de unde ii vin ideile astea.

As vrea sa ne intalegem bine...nu stiu ce sa mai fac.se pare ca oricat as incerca nu reusesc.dar poate nu fac ceea ce trebuie. Parintii mei isi gasesc tot timpul de lucru prin casa si cand nu am de invatat ii ajut. dar daca eu vreau sa ies la un suc nu pot pentru ca cica nu vreau sa ii ajut. nu stiu cum sa le explic ca am 22 de ani si vreau si eu sa mai ies. nu pot tot timpul sa stau in casa sa invat sau sa ii ajut pe ei.pentru ca ei de lucru isi gasesc tot timpul. cand am prieten spun ca eu pe el il vad mai bine si il cred mai mult decat ce zic ei.

cand ei erau in state..inainte sa se mute si ei in RO... mi-am lasat parul lung..numai asta imi auzeam ca nu ma vad cum arat cu parul lung, ca nu imi sta bine.atata mi-au spus chestia asta ca pana la urma m-am tuns scurt. cu hainele iarasi.hainele cumparate de mine cat timp eu nu au stat cu mine nu le plac. si chiar nu stiu de ce pt ca nu sunt haine rupte, petecite, cu fundul pana la genunchi. au inceput sa imi cupere ei haine, costume. pantaloni de pe vremea lui bunica, costume in care inot.lor li se pare ca imi vin foarte foarte bine. dar nu ma simt deloc bine in hainele astea care nu imi sunt nici pe masura si mai arata si cum arata. cand iesim toti undeva daca nu ma imbrac cum vor ei spun: cu noi nu vi asa ...si daca nu ma schimb cum vor ei iese scandal mare de tot. ma tot gandesc lor nu le e rusine sa iasa cu mine imbracata asa?

ma simt ca o marioneta.m-am schimbat dupa cum au vrut ei numai ca sa fie bine sa se intalegem dar vad ca in zadar. nici nu ma mai simt bine in pielea mea.

Imi tot scot ochii ca platesc atatia bani pe facultate...nu stiu de ce fac asta.pentru ca chiar ma tin de facultate. fiind nascuta in romania puteam sa dau si eu admiterea la facultate pe parcursul facultatii ca sa intru la fara taxa , dar parintii nu m-au lasat. daca vroiam sa lucrez vara in State nu ma lasau ca spuneau ca n-am nevoie de bani.

acum chiar m-am suparat si mi-am luat inima in dinti.trebuie sa ma accepte asa cum sunt.nu o sa ma mai schimb dupa cum vor ei. nu o sa le mai fac pe plac numai ca sa nu ne certam.pentru ca si daca le fac pe plac si daca nu le fac tot ne certam.macar sa imi fie si mie bine. sa fac ceea ce simt eu . sa nu ma mai simt o marioneta manevrata de parinti. dar as vrea si sa ne intalegem bine. trebuie sa fie o solutie. numai ca se pare ca nu am gasit-o...

 

Te imbratisez si eu.

O zi placuta in continuare, Sunshine :crazy:

[Miss Bitch 343]

Draga mea Sunshine, din cate observi, sunt foarte multi tineri care au probleme cu parintii.

Sa stii ca daca faci ca ei, nu ai nicio satisfactie. Te inteleg, te sustin, clar, ai o varsta, nu mai esti un copil mic care sa nu iasa din cuvantul lor.

Uneori, cand vad asemenea parinti, imi vine sa ma dau cu capul de pereti si ma intreb oare de ce nu exista mai multi parinti ca ai mei, care sa isi inteleaga copiii, sa-i respecte, sa le dea libertate, sa fie prieteni cu copiii lor. :salut:

Nu stiu daca am sa gasesc rapsunsul la intrebarea asta, dar un lucru e cert: daca faci in continuare ca ei, apoi nu ai sa mai poti scapa de ei. Iesi si distreaza-te, cumpara-ti hainele pe care le vrei, care iti plac, dar mai intai de toate spune-le ca nu mai esti un copil, ci o persoana majora capabila sa decida singura pentru ea insasi.

Si daca nu inteleg, ignora-i. Dar nu mai face ca ei.

Cand vezi ca au chef de cearta, fa-te ca nu auzi. Nu le raspunde, gaseste-ti de lucru, spune ca ai de invatat si lasa-i sa vorbeasca singuri. In cele din urma, vor ceda.

Numa bine. :crazy:

[stea de mare 1]

Da, are mare dreptate Heidy, acelasi lucru vroiam sa te sfatuiesc si eu.Am avut si eu aceeasi situatie cu parintii mei:mama , autoritara si incapatinata, iar tata, la fel de autoritar , dar un pic mai uman , el nu m-a terorizat , insa nici nu s-a bagat prea mult intre mine si mama. Ce iti pot spune eu din ceea ce am inteles din mesajul tau este ca parintii tai au o mare frustrare in legatura cu tine, ei nu te mai vad ca pe copilul lor iubit , ci ca pe un fel de "povara"-citez"ptr tine ne-am sacrificat".

Hmmmmm, dar pentru cine sa te sacrifici daca nu pentru copilul tau, mai ales ca nu au fost linga tine cind aveai mai mare nevoie de ei :crazy: ???

 

Nu vreau sa pun paie pe foc, as vrea sa aud ca ti s-au rezolvat problemele si ca te intelegi perfect cu ei, tu pari un copil cuminte si bun, dar nu cred ca ei se vor schimba vreodata , ci mai degraba tu trebuie sa "rupi cordonul ombilical" care inca te face sa depinzi de ei sufleteste, si sa iti traiesti din plin tineretea , care se duce cit ai clipi si lasa numai amaraciune si remuscari in urma daca nu te trezesti la timp....

 

Iti scriu cu lacrimi in ochi, nu as fi crezut sa intilnesc o alta pesoana care sa treaca prin ce am trecut si eu cu vreo 15 ani in urma...Ceea ce iti pot spune sigur este ca tu vei fi o mama model care te vei feri cit poti de tare sa nu repeti greselile parintilor tai :salut:

 

Iti doresc multa pace in suflet si te astept cu noutati.Cu simpatie Bebecita

[sunshine_22 0]

:P Va multumesc foarte mult pentru mesaje. Nici nu stiti cat de mult ma ajuta sfaturile si vorbele voastre :P Luni, dupa examen, o sa ii sun :crazy: sa imi cer scuze fata de ei...asa de aparente...dar o sa imi schimb comportamentul. o sa devin EU. o sa va urmez sfaturile. O sa rup :good: "cordonul" :doh: Ce e rau e ca depind financiar de ei pana termin facultatea mai am un an de facultate si as vrea sa fac si rezidentiatul...:crazy: si faza e ca daca le trece prin cap sa nu-mi mai plateasca facultatea eu nu am de unde sa fac rost de atatia bani chiar daca as lucra.ar fi in stare sa se "foloseasca" de chestia asta.

 

Va multumesc mult mult pt sfaturi :salut: , o sa va tin la curent :cheer: !

Va pup.pa pa

[stea de mare 1]

Sunshine, draga mea, daca ar face lucrul asta nu s-ar mai numi parinti, ar fi criminal din partea lor sa iti "taie aripile" , poarta-te frumos,dar nu iti neglija viata , traieste, pentru ca anii tai nu se vor mai intoarce niciodata, iar cind ei vor intelege ca au gresit ...va fi prea tirziu!

Sa speram ca este doar o criza , o toana de-a lor si ca este trecatoare.Oricum lupta asta pe care o duci tu cu ei acum iti va folosi , chiar si in viitoarea ta cariera de medic, ii vei intelege mai bine pe cei din jurul tau si chiar pe tine insati.In viata totul se invata , chiar si "meseria de parinte"!Si sa nu uiti ca ei au lipsit de la multe lectii de parinte nefiind linga tine, tu trebuie sa ii inveti sa te iubeasca , iubindu-i si sa te respecte respectindu-i :crazy: Eu iti tin pumnii strinsi la examen si sa ai parte numai de zile senine :salut:

[Miss Bitch 343]

Hmm, Bebecita, nu prea cred ca este numai o toana. :salut:

Toanele sunt temporare, insa situatia ei dureaza de mult timp. Ceea ce exclude termenul toana.

 

Sincer, eu zic sa fi exact cum iti doresti, sa iesi, sa te distrezi, sa faci ceea ce iti doresti.

 

Nu te "ingropa" inainte sa ai realmente nevoie de asta. Esti inca tanara!

 

Cum a spus si Bebecita, viata trece pe langa tine intr-o clipa, daca nu o iei de maneca si nu profiti de ea, va profita cu siguranta ea de tine...Si asta ar fi extrem de trist. :crazy:

S-ar putea sa ai mare dreptate si drept consecinta pentru "razvratirea" ta, s-ar putea sa iti taie banii pentru facultate, ceea ce iar nu ar fi bine..

 

Ce este de facut? Ei bine, zi ca ei si fa ca tine. :crazy:

 

Un an de zile s-ar putea sa mearga. Si sa nu ai probleme cu ei. Cand termini cu facultatea, poti sa explodezi si sa nu-ti mai pese.

 

Numa bine. :good:

[stea de mare 1]

Ah era sa uit, vezi ca genul asta de parinti s-ar putea sa vrea sa te dirijeze si mai tirziu, asa ca ai grija sa stai bine pe picioarele tale, dupa terminarea facultatii.Ti-o spun eu, din proprie experienta :salut:

Nu mai plinge si nu mai suferi in zadar , concentreaza-te pe studii si vor veni curind si recompensele.Ei iti platesc doar facultatea.

Un an trece repede, asa cum a zis si Heidy(mie mi-a scapat amanuntul, dar apoi am recitit mesajele tale),asta nu mai e doar o toana , este felul lor de-a fi....nu ii poti schimba tu si nimeni, niciodata.Este revoltator cum unii fac copii ca sa ii chinuie,i-ai ca atare si lasa-i in plata Domnului!Pupici.

[sunshine_22 0]

Hello! Nici nu stiu cum sa va multumesc ;) , sunteti niste dragute :jester:

Va doresc o zi minunata! :yahoo: O sa va scriu luni sa va dau detalii despre cum a decurs discutia telefonica :lol: