[Pixelut]

Desi pare ciudat, in vremea crestinismului timpuriu nu prea se lucra cu carti. Asta dintr-un motiv foarte simplu: 99,999,9% din populatie nu stia sa citeasca. A scrie o carte era o metoda total improprie. Legenda lui Enoh a circulat pe cale orala. Ce garantie avem ca varianta scrisa respecta varianta originala? Nici una. Ca sa nu mai vorbim ca varianta originala - orala fiind - s-a cam pierdut. Nu exista nici o dovada ca Iuda a citat dintr-un izvor scris. Poate ca circulau doar fragmente, pe care varianta scrisa le-a sudat dupa bunul plac.

Eu unul n-as fi acceptat o asemenea scriere. E spectaculoasa, misterioasa, e cool din multe puncte de vedere, dar nu cred ca are legatura cu crestinismul. A circulat - e drept - dar avea rolul pe care astazi il au acele carticele dubioase gen 'Visul Maicii Domnului' sau alte bazaconii destinate mediilor rurale, unde plictiseala e mai mare. Faptul ca Iuda o aminteste nu inseamna ca o si valideaza.

Aceasta postare a fost editata de Pixelut: 10 August 2006 - 03:37 AM

[BigDefender]

Cartea lui Enoh

Aceasta carte a fost scrisa si compilata în primele secole înainte de Hristos. Ea contine o serie de carti care se refera la începuturile istoriei, la natura timpului, a demonilor si a îngerilor.

Cartea lui Enoh si interpretarea pe care ea o da Genezei a influentat gândirea crestina de la început. Este citata ca Scriptura în Epistola lui Barnaba (4:3;16:5), Origen (Principiile Începatoare 4:1:35) si Tertullian (Despre idolatrie 4,15). Commodian (secolul 3) o foloseste si el (Commodian 3). Sf. Irineu include interpretarea data de ea Potopului în lucrarea sa ‘Dovada învataturii apostolice’ (si în Împotriva ereziilor 4:16:2). Iustin Martirul (100-165) o foloseste în acelasi fel în apologia sa (2 Apol. 5) si Clement Alexandrinul în lucrarea sa Diverse (Diverse 5:1). Tertullian afirma ca ea a fost scrisa de Enoh si încredintata lui Noe. El o considera Scriptura, protejata prin puterea Duhului Sfânt (Îmbracamintea femeilor 3). Manuscrise aramaice ale cartii lui Enoh s-au gasit si în Manuscrisele de la Marea Moarta si se pare ca era foarte pretuita de esenieni (Allegro, 128-9, 134).

Acest mare respect al crestinilor de la început pentru cartea lui Enoh nu ar trebui sa ne surprinda, dat fiind ca ea este deja parte a Bibliei! Una din profetiile lui Enoh este citata cuvânt cu cuvânt în Noul Testament:

“Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia, zicând: Iata, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Lui, ca sa faca judecata împotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au facut faradelege, si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosi, netematori de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui." (Iuda 14,15)

Aici nu conteaza asa de mult ce spune sau nu spune Iuda despre inspiratia cartii lui Enoh. Dupa cum am vazut, Noul Testament nu face astfel de calificari cu privire la nici o carte. Iuda foloseste acest citat din Enoh ca argument suprem. Se vede de aici ca în comunitatea în care el scria, aceasta carte era pastrata si respectata. Fara aceste elemente argumentarea lui este irelevanta.

Imaginile din Enoh apar si printre imaginile apocaliptice ale Apocalipsei. Evangheliile folosesc un termen din aceasta carte, “Fiul Omului”. Cu toate ca Enoh si-a pierdut importanta în secolul al patrulea, Biserica Ortodoxa Etiopiana o pastreaza în canonul ei (Vezi Barr, 41-50 cu privire la implicatiile folosirii lui Enoh de catre Iuda si în scrierile pseudo-epigrafe).

Acestea sunt trei din multele carti pe care Biserica crestina le-a citit, folosit si circulat. Argumentul canonicitatii lor, bazat pe o citire empirica a Noului Testament si a Parintilor timpurii este mai puternic decât în cazul altor carti din canonul folosit astazi.

De exemplu, desi 2 Petru se pare a fi citat în Pastorul lui Herma (Sim 8:11:1), nu mai apare citat pâna la Origen, la începutul secolului trei. Dupa Origen, 2 Petru, ca si Iuda, Apocalipsa si 2 si 3 Ioan au fost adeseori mentionate ca “îndoielnice” si plasate în aceeasi categorie cu alte carti ca Barnaba si Pastorul. Daca Biserica timpurie se îndoia cu privire la aceste carti, atunci de ce nu a urmat sfatul lui McDowell de a se debarasa de ele?

[Haruka]

Recomand aceasta carte celor cu pasiuni de Astronomie si Angelogie !

[Mortus_x]

nu era mai simplu, spre a purta o discutie civlizata, sa fi atasat versiunea electronica a cartii? altfel discutiile se poarta in van.

"daca vrei sa joci sah, ei bine, trebuie sa stii sa joci sah. nu trantesti cu pumnul in masa si rastorni piesele adversarului."

[BigDefender]

Mortus_x, la Nov 8 2006, 05:39 PM, a spus:

nu era mai simplu, spre a purta o discutie civlizata, sa fi atasat versiunea electronica a cartii? altfel discutiile se poarta in van.

"daca vrei sa joci sah, ei bine, trebuie sa stii sa joci sah. nu trantesti cu pumnul in masa si rastorni piesele adversarului."

Rugati-o pe Haruka, daca o are in format electronic sa o posteze!

[Haruka]

Seara buna !

Haruka e saraca in materiale electronice, ea nu poseda asa ceva si nici nu stie sa va indice niste site-uri.. Haruka are "Cartea lui Enoh" in lb.ro. de la Editura Herald 2006 din stuful si lemnul tarii.


Asa cum am mai zis cartea e bogata in informatii ce tin mai mult sau mai putin de astronomie. Citind cartea am intalnit cateva erezii, blasfemii, rataciri etc. Am sa redau cateva din micile erezii:

Cap 18:2 Si am vazut piatra unghiulara a pamantului, am vazut cele patru vanturi care tin [pamantul si] taria cerului
3 <Si am vazut cum vanturile rotesc bolta cereasca>, si isi au salasul intre cer si pamant:<ele sunt stalpii cerului>.
4.Am vazut vanturile cerului care pun in miscare pe orbitele lor soarele si stelele.

Cap 36:1. De acolo am pornit catre miazazi, la marginile pamantului, si am vazut acolo trei porti deschise ale cerului, si de acolo soseste roua, ploaia, +si vantul+.
3.Prin aceste porti mai mici trec stelele cerului si strabat drumul ce le-a fost harazit spre apus.

Cap 60:14.Caci tunetul are +locuri de odihna+ce ii sunt harazite cata vreme asteapta rasunetul; iar tunetul si fulgerul sunt nedespartite, merg laolalta prin duh si nu se despart.

Cap 72 (despre Soare):5.Carul cu care urca este condus de vant, si soarele coboara din cer si se intoarce pe la miazanoapte pt a ajunge la rasarit, si este calauzit in asa fel incat ajunge la poarta potrivita si stralucese pe fata cerului.
37.El rasare si apune si nu se micsoreaza,nu are odihna, ci alearga zi si noapte si lumina sa este de 7 ori mai stralucitoare decat cea a lunii;dar marimea lor este egala.
Cap 73 (despre Luna): 2.Circumferinta ei este asemeni circumferintei cerului, carul in care merge este condus de vant si kumina ii este data cu masura (precisa).

Blasfemii mai sunt, nu intentionez a le reda pe toate ci sa intreb cum se poate ca acest individ Enoh sa fi primit secrete cutremurator de mari (dupa spusele lui ce reies din cartulie) si sa gafeze totusi uneori intr-un mare hal ? Ori erau informatii "furnizate" de divinitati ori dormea in patul lui?!
Am priceput eu ca mica carticica a scris o dupa ceva anisori de la revelatii da' totusi....inteleg ca el era ferm convins de spusele din carte (de, moda timpurilor) si nu-l acuz pt micile-marile scapari, dar ce facem cu cartile de acest fel, aplicam si luam de bun partial din informatiile relatate in ele sau le ardem si producem material pt alte carti ne-erezioase?

[cv4ro]

Imi pare rau pt toti cei care au crezut ca aceasta "carte a lui Enoh" avea sa aduca ceva "in plus" fata de ceea ce era pana acum in Biblie. Ea a fost si ramane un document care nu poarta amprenta Autorului Scripturii. Motivele: sunt evidente chiar de la inceputul cartii. Haruka a adus deja unele de ordin stiintific.

Totusi, cel mai bun mod de a stabili canonicitatea unei carti biblice nu o constituie nici daca ea a fost sau nu mentionata in cataloagele timpurii, nici daca a fost sau nu acceptata de crestinatatea de dupa primul secol, nici daca este confirmata de "inaltul criticism".

Cea mai buna metoda pentru a sti daca o care este o parte a Cuvantului inspirat al lui Dumnezeu este aceea de a vedea daca este in armonie cu celelalte carti, daca nu este in dezacord cu tema centrala a Bibliei si cu principiile divine, daca nu il dezonoreaza pe Dumnezeu prin ideile continute, daca nu ataca bunul simt si logica, chiar daca unele informatii trebuie intelese in sens simbolic.

[Raffael Aedrius]

În literatura angelologică, cu toate că există o mulţime de cărţi, două opere se detaşează prin forţa divină pe care o emană: Dialoguri cu Îngerul de Gita Mallasz şi Cartea lui Enoh. Ambele scrieri sunt „periculoase” şi bulversante pentru cei dogmatici, care pretind că sunt preocupaţi de spiritualitate. Pentru că ambele arată clar că se poate dialoga direct cu Dumnezeu şi cu Îngerii, fără vreun intermediar, fie el preot sau rabin. Din acest motiv, cele două cărţi sunt în mod deliberat „uitate” sau cenzurate, căci autorităţile religioase nu agreează textele care oferă o mare libertate celor care le citesc.

Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moartă este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif de către autorităţile bisericeşti. În urma unor îndelungate controverse, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta a fost „cartea de căpătâi” a lui Iisus şi că El o ştia pe de rost, ceea ce explică numărul mare de pasaje din Cartea lui Enoh citate în Evanghelii.

Teologii experţi în Sfânta Scriptură au afirmat timp de sute de ani, în decursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, că textele lui Enoh au fost scrise cu cel puţin 100 de ani şi cu cel mult 300 de ani după moartea lui Iisus. A existat o întreagă dispută asupra subiectului anteriorităţii Cărţii lui Enoh faţă de Evanghelii.
Însă descoperirea manuscriselor din cea de-a patra cavernă de la Qumran a permis stabilirea în mod ştiinţific a faptului că textele lui Enoh disponibile la ora actuală sunt anterioare cu cel puţin 200 de ani naşterii lui Iisus.

enoh02.jpg Una din implicaţiile majore ale acestei descoperiri este faptul că astfel se dovedeşte că Iisus era un foarte bun cunoscător al Cărţii lui Enoh, că aceasta era de fapt cartea Lui preferată, dacă ţinem cont de numărul frazelor „enohiene” care se regăsesc în rostirile Sale, aşa cum sunt ele relatate în Evanghelii. Mai mult, scrierile lui Enoh propulsează cititorul într-o nouă şi fascinantă dimensiune, cea a lumilor astrale. Ele conţin toate revelaţiile pe care ni le-au adus cercetările realizate în ultimii douăzeci de ani de către dr. Raymond Moody, dr. Elisabeth Kübler-Ross şi dr. Melvin Morse asupra fenomenului EGVM – experienţe la graniţele dintre viaţă şi moarte. De asemenea, revelaţiile cuprinse în Cartea lui Enoh sunt întru totul la unison, până în cele mai mici detalii, cu descoperirile lui Robert Monroe referitoare la experienţele extracorporale (ieşirile din corpul fizic în decursul dedublării astrale) – de pildă, fenomenul retrăririi in extenso a vieţii de până în acel moment (faptul de a-ţi revedea întreaga viaţa „defilând” prin faţa ochilor).


continuare pe: cartea lui enoh


Am deschis acest topic pentru ca trebuia sa vorbim odata si odata despre aceasta carte la fel de misterioasa ca si celebrele manuscrise de la Qumran. De ce trebuia sa apara aceasta carte? Enoh a fost intruparea lui Metatron, ingerul cu cel mai inalt rang din univers? Ce scop avea aceasta carte si de ce nu a fost trecuta in Biblie?

[Cristinick]

Topic combinat.

[Raffael Aedrius]

asa arata alfabetul in care limba este scrisa aceasta carte absolut uimitoare si care da fiori.