[Ben Ami]

Indraznesc sa-mi "regrupez" povestirile intr-un spatiu pe care mi-la doresc nepoluat de intentii "curioase". Va multumesc pentru bunavointa cu care imi permiteti acest lucru si raman dator cu tot ceea ce pot crea pentru dumneavoastra.

[Ben Ami]

[b][size=18]Eternitate
by Ben Ami

Cine mai ºtie când, pe un promontoriu al minciunii, Lapida – sclava rãteãcirilor putea fantasma milioane de creduli, ºi reuºea saã deranjeze cu pricinile sale cerebrale gerontocraþia mass-mediei din frumosul Olimp, adicã exact acolo unde se pun la cale trãdeãrile lumii moderne.
Privind-o prin ochii marelui preot al vãzduhului puteai zice cã-i cea mai fericitã creaturã din lume, cã viaþa nu-i numai urã, ori batjocurã, cã nisipul aproape sticlos de atâta cãldurã de fapt îi rãcoreºte nu-i peârjoleºte teãlpile.
Înconjuratã de noianul de gânduri ce nu-i deãdeau pace, cu pruncul bine protejat de boarea de vânt uscat la pieptul ei generos, peãrea mulþumitã.
Apa bolborosea în fântâni din cauza secetei. Fiinþele Domnului îºi fulgurau veºmintele într-o trecere câte mai nevãzutã de mânia zeului arºiþei. Destul de des, câte o umbrã de rãcoare îºi încerca puterile cu vreo spinare de cãlaãtor, înfiorând pielea uscatã, ori reuºind saã aducã mulþumire pruncului abia nãscut ºi oprindu-i plânsetul, ori mulþumindu-i ochii înroºiþi de plâns ºi de pofta laptelui matern, niciodatã ostoitã peânã la capãte.
Un phoenix mãiastru saãgeteazã vãzduhul înspre perechea sa uitatã pe o coamã de munte. Impasibilã la bucuria sclavei, pasãrea abia dacã fãcu o clipã de umbrã. Trãia zborul la intensitatea la care ar fi putut aºtepta o veºnicie ca ceva saã se întâmple, ºi altceva sa-o trezeascã din amorþirea amintirilor perechii sale, alãturi de care nu mai fusese demult.
- Pasãre sfântã, o întrebare frumoasã, îndrãzneºte Lapida alergând cinci paºi în urma phoenixului. Aerul se încinge dintr-o datã în jurul buzelor mamei, saânii tresaltã ºi dor, copilul scânceºte prin somn oprind femeia din mers, întorcându-i atenþia degrabã la el.
Mãiastra-i acum departe.
Lapida scoate un saân nefiresc de alb ºi laãptos dintre veºminte, îla pune-ntre buzele copilului ºi stoarce uºor. Picãturi de nectar înmoaie buzele mici, ochiºorii se strâng de plãcere. Abia apoi.
De departe aude, zãreºte ºi vede cum trece o cãmilã purtând un Erou cu fruntea-nroºitã de soarele gol. Pruncul surâde, sclava acoperã saânul ºi zâmbeºte amar în urma trecerii lui, observând apropierea Caravanei Amãgirilor. Ghiceºte cã-i ea dupã zarva iscatã. Au alãmuri strãlucitoare, ºi tamburine ºi coarne de argint care þipã muzici bizare, ºi strigãtori, ºi saltimbaci, ºi clovni au cu ei. Femeia se teme ºi pruncul deschide ochi, mânuþele-i se agitã. Ar vrea saã se ascundã sclava, dar unde?
Saltimbancul agitã un clopoþel ºi strecoarã o monedã în turbanul copilului. Clovnul nãscut în eprubetã lasã potirul cu agheazmã la picioarele Lapidei. Omul-tigru e mai gãlaãgios ºi trezeºte copilul sclavei când strecoarã în veºmintele lui o furculiþã de aur furatã din palatul lui Genedis Han. Ghicitoarea se pune în genunchi ºi-i saãrutã gleznele umflate de mers, fãcând scãpat un inel de platinã laângã potirul clovnului. Ea râde ºi se îndepãrteazã. Lapida ofteazã. Pruncul se uºureazã în somn pe poalele ei prãfuite. Soarele îºi ia rolul în serios ºi usucã udul pruncului. E din nou ca înainte.
Acum sclava ºtie cã ea e sortita, darurile LOR sunt lucruri de adio. Odatã luase parte la jocuri de societate, fusese vie ºi plinã de nuri pentru golanii aristrocraþi. Doritã ºi adulatã de bãtrânii conducãtori ai Olimpului. Cuvintele lor clãdeau visele tuturor, întâlnirile deãdeau speranþã, poveºtile treceau din mânã în mânã. Familia ºi pruncii însemnau tot ceea ce era mai de preþ. Acum, în loc de gânduri bune, doar lucruri ºi bani, ºi cuvinte împrãºtiate-n mulþime, ºi urã, ºi rãutate, ºi interese meschine uitate pe papirusuri scumpe între gãºti de experþi.
peânã când daruri false, cuvinte mincinoase ºi glorii furate de la zei? peânã când… grãi în faþa pruncului adormit rãzboinica mamã.
Femeia începu saã cânte încetiºor ºi aerul prinse a vibra în jurul ei. Vocea sa cristalinã strãbãtea pustiul ºi aduna forþa particulelor de nisip, ordonându-le, creând ceva nemaivãzut peânã atunci. Spaþiul se contorsionã parcã într-un ultim spasm gigantic. Saltimbancului îi fugi nisipul de sub picioare ºi cãzu. Cãmilele se prãbuºirã. Clovnul îºi fãcu cruce ºi ghicitoarea scuipã în saân. ªtia cã începuse.
Cântecul se transformã în vuiet, un val enorm de nisip izbi porþile Olimpului. Spulberându-le. Plebea urlã de fricã. Pe strãzi doar panicã ºi teroare purã. Menestrelii imperiali se sinuciserã. Familia imperialã înnebunise. Apoi totul se stinse de la sine, ºi vremurile devenirã iarãºi ceea ce fuseserã odatã. Însã, pruncul murise de spaimã, iar mama sa de sforþare.
Îndepãrtându-se, Eroul ºi Phoenixul gândesc, în aceeaºi clipã, cã ºi oamenii au momentele lor de glorie, pentru cã zeii ºi sclavii, în Eternitate, coincid.

[Ben Ami]

[b][size=18]de(o)ar ZEI!
by Ben Ami

„Tu iartã...
Lasã-la saã curgã în mine ºi scaldã...
Scaldã-mi tot trupul în violetul sentimentelor tale,
Cu roºii scântei, pe buze aprinde-mi dulcea Culoare,
Strânge-te în juru-mi... cu albastra-þi Luminã
Ca Sufletul meu în adâncul Zeiþei saã vinã!”
Ela1

În clipa în care m-am trezit am inceput sa inteleg. Fãrã pic de logicã, de raþiune. ªtiam pur ºi simplu. I se putea întâmpla oricui. Mi se întâmplase mie.
peãrea ceva neverosimil. Nu conteneam saã mã întreb… de ce tocmai eu? Înainte fusesem ca oricare altul. Normal, fãrã doar ºi poate. De atunci însã, trecuserã câteva ore bune ºi nu încetam saã mã minunez aflând noi ºi noi lucruri. Lumea prinsese culoare, peãrea alta. Eu eram altul. Aveam impresia cã cineva o fãcuse dinadins. Ca saã mã deruteze, saã profite de tainele sufletului meu.
Parcã nefiind îndeajuns de straniu, îmi mai veneau ºi tot felul de gânduri ciudate. Toatã copilãria mea fusese aruncatã undeva, departe, într-o ladã de gunoi. Dar, oare, avusesem o copilãrie? Nu mã pomenisem dintr-odatã matur? Îmi era fricã.
Nu era bine saã fii matur. Asta am aflat-o de la EI. De la ZEI.
Stãteam ascuns în realul acela imens bântuit de viziuni înºelãtoare ºi le ascultam vocile. Le interpretam iluziile. În felul meu… Nu trebuia neapãrat saã cred cã visez, dar aº fi preferat saã fi fost aºa. Multe zgomote se zvârcoleau prin preajmã, iar EI – ca un fãcut – vorbeau numai prostii. Cel puþin atunci, eu aºa credeam!
Erau doi ZEI maturi. ZEIÞA Pepsica – îmi aducea aminte de cineva, dar nu eram prea sigur, fiindcã nu erau amintirile mele – ºi ZEUL Cocacol.
ZEIÞA era o frumoasã… Mi-ar fi plãcut saã împãrtãºim iluzii. saã-i miros de aproape parfumul violet care mã înnebunise încã din prima clipã. saã-i fac puþinã curte.
Lumea LOR m-a atras uºor. Am alunecat pe luciul unui real împodobit cu simboluri magice. Erau atâte de diferiti, gândirea lor era atâte de complicatã! Era de parcã cu asta îmi imaginasem din totdeauna cã voi avea de-a face. Oriunde m-aº fi dus ºi orice aº fi fãcut întâlneam glasurile LOR. Simþeam tot. Când am fost chemat la împãrtãºirea întru organic am avut impresia cã iluzia sa-a frânt. Dar era doar o peãrere. Continuam saã le înregistrez – fãrã saã depun nici cel mai mic efort – toate dialogurile… Chiar ºi iluziile.
Cred cã abia atunci a început saã mi se facã cu adevãrat albastru. Când mi-am dat seama cã, deºi sperasem – în adâncul sufletului – saã fie un vis urâte, realitatea se transforma într-o deziluzie. Mã invadase o ceaþã albã, lipicioasã, prin care-mi era imposibil saã mã orientez. Cuvintele o strãbãteau ºi continuau saã-mi râcâie intimitatea cu gheruþele lor mici de gheaþã… Reuºeau saã mã înspãimânte.
Dupã ce m-am împãrtãºit întru organic, m-am izolat din nou de grup. Remarcaserã apatia mea, lipsa de zel.
Nu i-am contrazis când m-au etichetat ca rezidual. Aveau dreptate mai mult decâte îºi puteau închipui. Numai cã uneori nu-i mai puteam suporta, nu le mai rãbdam senzaþiile de culoare putredã… Toatã viaþa ºi-o petreceau imaginând viziuni, pe care le descompuneau, mai apoi, în doar câteva adieri fãrã de importanþã. Jocuri pervertite de imagini hipnagogice. Aiureli hrãnitoare de iluzii. Suflete minuscule…
Mi-am închipuit cã – dupã tot ce fãcusem pentru grup cu o zi mai înainte – meritam puþinã intimitate. Dar, oare ce fãcusem cu o zi mai înainte?
Amintirile mi se teârau prin fisurile sufletului. Mã smulgeau din arborele neamului meu neºtiutor, din trunchiul comun al grupului. Îmi îngreunau starea – presupunând cã mai aveam vreuna - care-mi împãca temerile apãrute pe marginea abisului… unde-mi pierdusem cumpãtul.
Mã simþeam teribil de singur, de refuzat.... Deºi nu ºtiam de ce, de cãtre cine sau în ce fel. Vroiam saã pun ordine în senzaþiile care-mi tot peãtrundeau în minte. Aveam disperatã nevoie de o stare de dragoste. Doream saã fiu ajutat, înþeles, tratat cu respect. Chiar ºi cu teamã. Ori asta era ceva cu totul nou pentru mine.
*
Nu toate ideile LOR erau inteligibile. Unele nu aveau nici mãcar o micã adiere de aºa ceva. Nu reuºeau saã-mi comunice nimic din care saã pot înnebuni. Continuam saã absorb senzaþiile, pregãtindu-mã pentru clipa când le-aº fi putut integra într-o structurã oarecare. Lipsea însã dorinþa. Nu ºtiu de ce încã n-o invitase nimeni.
*
Nicãieri în real nu se face corelaþia între masa corpului (orice ar însemna acest termen) ºi coeficientul de inteligenþã. Sunt stupefiat. Am dedus cã radioul este un aparat de mãsurã al unei realitãþi inventate?
Religia lor se numeºte Looca. Am înþeles cã, uneori, se închinã prea mult la idoli, aceasta fiind ºi cauza unor stãri penibile. O sectã foarte puternicã, cu enorm de mulþi adepþi, care se ghidau dupa principiul “Descurcate prin orice mijloace!” aveau sloganul: “Doar ZEI!”. Unul dintre simpatizanþii acestei adevãrate filozofii este ºi ZEUL Cocacol. N-am înþeles de ce, fiindcã nu zâmbeºte niciodatã, ori ãsta a rãmas (de mult timp) semnul LOR distinctiv… Aºa am auzit la radio.
ªi la EI, ca ºi la noi dealtfel, religia rãmâne baza de la care porneºti atunci când încerci saã coagulezi o imagine de ansamblu. Diferenþa este cã la noi idolii sunt întotdeauna întorºi în primordial, pe când la EI sunt ZEI lideri politici. Am rãmas nedumerit, cu mintea însemnatã de stupoare! Se ghideazã dupã orice altceva în afarã de inteligenþã. Chiar orice altceva!
*
E tare ciudat cã-i mai numesc ZEI. Este ca o boalã care atacã mintea suprasaturatã de iluzii.
Îmi amintesc senzaþiile dragului meu peãrinte: “- Þepos mic, lumea noastrã (întotdeauna se înfierbânta când amintea asta) e fãcutã cum nu se poate mai bine (însã eu nu-i deãdeam dreptate). Va veni ºi ziua când noi vom conduce destinele marelui real, ziua când ZEII (aproape ºoptea) se vor prãbuºi sub deãrâmãturile propriei religii (însã eu nu înþelegeam). Vor fi striviþi precum grupurile care nu peãstreazã fãrâma de nebunie!”. Aºa-mi adia, era un înþelept! Fãrã de numãr erau cei care-i cereau adierea nebuniei. Într-o mulþime de iluzii se înfierbântau cu toþii. Nu ºtiu saã fii refuzat pe cineva. Nu simþea albastru, era un supravieþuitor. “Direct responsabil pentru destinul grupului saãu”, incantau cu toþi. “Un mare înþelept!”, intonaserã, peânã la întoarcerea sa în primordial, responsabilii grupurilor din volburile învecinate.
*
Azi, în timp ce concepeam o stare de dragoste cu frumoasa grupului din volbura teânãrã, iluziile îmi fugeau la ZEIÞA Pepsica.
La început mã amuzau imaginile care mi se suprapuneau peste starea de dragoste. Apoi mi sa-a fãcut ruºine, iar durerea aceea întunecatã sa-a împrãºtiat prin toatã fãrâma mea de nebunie.
Când îmi dezmierdam partenera închipuiam buclele ZEIÞEI cãzând peste umerii rotunzi ºi parfumul violet învelindu-mi patima din suflet cu o crustã subþire, de gheaþã roºie.
Trebuie saã mã abþin. saã nu care cumva saã afle ºi ceilalþi ce cred despre EA. M-ar putea considera rezidual pentru conducerea grupului, ori al ritualului de împãrtãºire a cunoaºterii întru organic. saã mã evite ºi chiar saã mã izgoneascã în volburile necunoscute ale marelui real…
Tot ce înseamnã destin – iar termenul n-are sens fãrã apropierea lui de viitor – este considerat bizar (noþiune preluatã inconºtient tot de la ZEI) ºi poþi saã-þi structurezi singur taine pentru jocurile halucinante ale grupului. Nimeni nu te poate ajuta saã stãpeâneºti acel strop de adiere primordialã, de nebunie.
Tainele adierii de supravieþuire sunt sfinte! Când mã voi apropia de marginea existenþei reale, voi permite iluziilor saã adie liber. Dincolo de limitele tuturor volburilor… sa-ar putea ca abia atunci saã pot inversa iluzii… Deºi n-ar mai însemna mare lucru!
Nu aºa se rãsuceºte realul. Nimeni nu-þi rãscoleºte iluziile ca saã-þi înþeleagã adierile. Oricâte de peãtruns ai fi de esenþa supravieþuirii ZEILOR.
Adevãrul iluziilor ºi al senzaþiilor, al tuturor imaginilor hipnagogice trebuie impus sub ameninþarea întoarcerii premature în primordial. Eventual, în cel al ZEILOR… adicã, niciunde! Cum aº putea ieºi la suprafaþa propriei mele realitãþi îmbâcsite de taine mincinoase ºi iluzii stupide? O, dulce blasfemie!
Îmi pun întrebãri la care rãspund singur. Nimic nu-mi ajunge, nu mã-nnebuneºte…
*
sa-a fãcut noapte! ZEII pot face luminã sau întuneric,…însã nu vãde în întuneric. De aceea au închipuit jocul cu întrerupãtorul… cel mai stupid joc pe care la-au putut imagina. Uneori mã mint cã le sunt superior, doar pentru cã nu fac distincþia netã între luminã ºi întuneric. Ca EI…
Conducãtorul grupului din volbura teânãrã m-ar evita dacã m-ar simþi imaginandu-mi asta. Este un fanatic al iluziilor. Senzaþia pe care o adie, ori de câte ori faci imprudenþa saã nu-la eviþi, este culoare putredã... Descompunere organicã… “Dacã te poate trimite în primordial, chiar ºi în mod inconºtient, îþi poate fi ºi ZEU!” adie descompusul ãla. Mi se pare o inepþie. Asta nu este filozofie. Orice þepos mic poate concentra, apoi respinge în real, o senzaþie cu mult mai elaboratã. Mai inteligentã. Îmi doresc saã-i dezvãlui amãnunte ale unei întâlniri cu ZEIÞA, saã-i adii…”Azi am mângâiat-o pe Pepsica! Cum de n-am trecut pragul realului în timp ce imaginam o stare de dragoste?”… Bietul descompus, ar putea turba înainte de a-i termina iluzia… Jocul nefiresc nervilor la-am aflat de la EA, îla adia obsesiv imediat ce ZEUL Cocacol dispãrea în marele real… “Poate saã turbeze maicã-ta!”, adia frumoasa, ºi-am zis cã-i joc. Simþeam cum creºte nebunia-n mine. Oare se hotãrâse saã-mi deschidã calea spre înþelegerea sfintelor taine?
*
peânã astãzi, ZEUL mi sa-a peãrut a fi un organic responsabil pentru micul saãu grup. Chiar dacã nu zâmbeºte (ca idolul LUI) gândurile, care altã datã îmi trezeau iluzii strãine de real, îi defineau cu precizie profilul moral (cum spun EI). ªtiam cã este gelos ºi afemeiat - atuurile unui responsabil chiar ºi în lumea mea – dar nu credeam cã poate agresa organicul frumoasei Pepsica. I-a zis…”Uite, ai grijã de palma asta!”, dupã care a lovit-o.
Multe ore au trecut de atunci, dar ZEIÞA tot mai are lacrimi în ochi.
saã fie tot un joc sau prãbuºirea de care-mi transmisese dragul meu peãrinte?
M-am strãduit saã-i adii iluzii violete, saã-i alin acea stare întunecatã. N-am reuºit! Pentru prima datã în viaþã am înþeles neputinþa – senzaþie albastrã înecându-mi mintea într-un ocean primordial. Pentru mult timp… nu voi mai putea închipui o stare de dragoste cu frumoasa din volbura teânãrã.
*
Au trecut trei zile de când tot încerc saã comunic cu EA. Este telepatie, abia am aflat. Sunt multe cuvinte (ciudatã noþiune) care încep cu tele-… Le aflu de la radio.
Nu bãnuisem cã supravieþuiesc cu greu. Cã peste tot - în marele real – sunt rãzboaie, foamete ºi boli. Cã mor cu milioanele… Am avut iluzii reziduale când am înþeles câte de mulþi sunt. Mã înºelasem în fiecare zi a existenþei mele. Învãþãturile înþelepþilor nebuni erau incomplete. Adierile altor grupuri nu conþineau niciodatã atâtea informaþii. De când am înþeles asta… nu trece o zi fãrã saã-mi îmbogãþesc iluziile despre marele real.
*
Nebunia-mi întrece orice îºi mai poate închipui vreunul din neamul meu. Istoria ZEILOR se întinde pe o perioadã de timp incomparabil mai micã decâte a istoriei noastre. Înseamnã cã sunt veniþi din realul unui alt primordial (al unei alte planete, cum spun ei). Cum altfel poate fi, dacã-ºi refuleazã iluziile miºcãtoare în filme, dacã le înregistreazã în cãrþi.
Poate cã-sa tot jocuri, însã volburile închipuite de ei sunt altfel ºi alte ZEITÃÞI le stãpeânesc…
*
Astãzi am consolidat trunchiul grupului devenind conducãtor, însã nu a fost aºa cum îmi imaginam altãdatã. N-au þinut cont de una dintre tainele sfinte – frumoasa din volbura teânãrã nu sa-a alãturat încã grupului. ªi-au închipuit cã mã evitã, iar eu nu le-am adiat cã lucrurile stau, de fapt, exact invers!
Peste un timp, profitând de noua situaþie, m-am apucat, cu infinitã grijã pentru detalii, saã le închipui tot ceea ce cunoºteam despre ZEI. teãcerea care sa-a laãsat la ultima adiere a împãrtãºirii cunoaºterii întru organic a fost începutul arborelui de glorie al neamului meu. Cel mai nebun înþelept din istoria întregului primordial tocmai le deschisese calea cãtre stele. Volburile tuturor primordialelor aºteptau stãpeânirea noilor ZEI… Dar tot nu eram împãcat!
Mi-am peãrãsit grupul neobservat de nimeni. Frumoasa mea Pepsica îmi stãpeânea senzaþiile roºii, dorinþele violete toate. Vroiam saã-i comunic cuvinte. saã-mi manifest nebunia. saã-i explic cum radioul o minte, saã-i adii cã nuclearii, cei mai nebuni ZEI lideri politici sunt… în primejdie…
Blasfemie, tainã sfântã a primordialului!
*
O iubeam. Cu o noapte în urmã îi saãrutasem violetele pieptului. Adiasem cuvinte poezii, violete ºi roºii. laãsasem iluziile albastre saã-mi sfredeleascã sufletul de trãdeãtor. Pentru o clipã spãrsesem lanþurile primordialului ºi mã amãgisem cu libertatea organicului EI. O mirosisem, îi învelisem coapsele cu rãsuflãrile mele peãtimaºe.
Acum mã grãbeam sa-o întâlnesc. saã lupt împotriva celui ce-mi tortura frumoasa.
Mi-am ales momentul cu grijã. EI mâncau în teãcere, fiecare la un capãte al mesei, fiecare cu iluziile-gânduri bine ascunse între aºchii de suflet.
Atunci EL mi-a aruncat o privire. M-ar fi ignorat ca ºi peânã atunci… dacã nu i-aº fi închipuit o iluzie adusã din primordial. Bietul Cocacol… Nu ºi-a dat seama. Când a fãcut-o atentã la apariþia mea, Pepsica a început saã þipe.
Ridicându-mã de la masã… am saãrit în faþa EI ºi, inversând iluzia, am rãsucit realul pe cealaltã faþã!
Satisfãcut pentru prima oarã cu adevãrat, m-am rotit înspre Pepsica ºi am cuprins-o în braþe.
Câte de roºie era!…
Am vrut sa-o saãrut, dar, pentru o clipã, am ezitat. Aveam atâtea saã-i spun ºi totuºi… strãlucirea din ochii ei… mi-a adus aminte - mai întâi - de frumoasa peãrãsitã în volbura teânãrã.

[Ben Ami]

[b][size=18]Trinidad
by Ben Ami

- Ce spuneai cã sa-a întâmplat cu atilanienii? la-am întrebat pe Primo imediat ce capsula sa-a etanºeizat în spatele meu. Iar acesta, întorcându-se ºi ignorând mesajele de pe ecran mã privi cu ocelii saãi din câteva mii de puncte de vedere. Colosule! Uitasem cum aratã o cascã hialinã.
- Ce fel de întrebare e asta? mã întrebã, scoþând oribilitatea de cascã de pe faþã. „Creierele-insectate” nu erau preferaþii italanienilor.
- Tu ai transmis, nu erai de veghe?
- Aha, peãru Primo cã-nþelege. Cea mai mediatizatã ºtire de la Marea Destindere încoace.
- ªi Altceva? N-am bãtut tot drumul asta pentru un „aha”, cei de la ferma de creiere…
- Formata de creiere, mã întrerupse el brusc. În ochii obosiþi îngrijorarea saãpase crevase saângerii. M-am înfiorat.
- Cum vrei tu, dar te avertizez! Ferma e preocupatã de orice informaþie strategicã. Câþi eram imediat dupã Destindere, 323? Fiecare naþiune cu propriile resurse, fiecare dezvoltând - alternativ - un alt viitor. Câþi am rãmas, 52?
- 51! îngãimã Primo, privindu-mã þintã. Din vina cui? Colosul a dat, cine a luat? Spune-mi tu!
- Trinidad,… cel mai bun câºtigã, mai multe nu ºtiu.
- Câºtigã! zise el, cu privirea pierdutã în ecranul suprasaturat de imagini. Cu ce au greºit boliviarii, havelienii, ioanizii, ºi atâþia alþii, iar acum atilanienii? Întrebarea lui conta. În mai puþin de douã sute de ani Trinidad ajunse cea mai hulitã „progresiune” implementatã de cãtre ancestrali în genele umanitãþii. Acelaºi spaþiu, mai multe realitãþi. Destindere, Colos ºi Altceva, împreunã formând Trinidad.
- La fiecare accident Altceva a fost de vinã. „Pater Colossus!” Acelaºi pretext fanatico-religios, presiuni inimaginabile asupra Porþilor ce mediazã informaþiile între realitãþi, pretexte de intervenþie. Eºecuri.
- Da!, peãrea cã zâmbeºte pentru prima oarã Primo. Însã ºi de aceastã datã Porþile au împiedicat Invazia. Câte de puþin au înþeles! adãugã el, înainte saã-ºi monteze hialina pe faþã. Câte de puþin a evoluat umanitatea în toþi anii ãºtia … i se auzi vocea modificatã de cascã.
Famigliile din Italania ºtiau cã scopul Fermei papale este preîntâmpinarea unui Altceva. „Creierele-insectate” colectau informaþii, Ferma le utiliza în experimente cu implicaþii niciodatã dezvãluite. „Supravieþuim ºi doar asta conteazã”, voi anunþa famigliile, convins fiind de extincþia atilanienilor.
I-am cerut lui Primo ultimele date. Nu-i revelase nimeni adevãrata sa origine, inserþia genelor „receptive” în genomul saãu permisiv… Timp de trei minute la-am privit în teãcere, însã el fãcuse infarct imediat dupã al doilea. Previzibil.
Deºi ºtiam ce aveam saã vãde, i-am scos casca hialinã ºi mi-am montat-o. Muzicalitatea ºi versurile straniei Gloomy Sunday au încercat saã erodeze fundamentul meu ereditar. Un Altceva instantaneu. Însã eu nu eram Primo, nu purtam genele unui anume Rezsô Seress, nu eram sinucigaº.
Ideile Fermei papale sunt pur ºi simplu perfecte.
Urmeazã romanistanii… Însã, asta mai teârziu. Deocamdatã nu-mi pot scoate din minte rictusul lui Primo. ªi muzica aceea…

„it is autumn and the leaves are falling, all love has died on earth
the wind is weeping with sorrowful tears, my heart will never hope for a new spring again
my tears and my sorrows are all in vain, people are heartless, greedy and wiccaed
love has died!
the world has come to its end, hope has ceased to have meaning
cities are being wiped out, srapnel is macaing music
meadows are coloured red with human blood
there are dead people on the streets everywhere, I will say another quiet prayer
people are sinners, lord, they macae mistacaes...
the world has ended!”

[Ben Ami]

[b][size=18]ÎNGER NOROIOS
by Ben Ami

Mi-e FRICA!
În acea zi ceata verzuie se ridica asa cum facea din totdeauna. Lingand bordurile trotuarelor, cladirile adormite si cainii vagabonzi. O zi ca oricare alta desi, intr-un mod discret, diferita. Aveam impresia ca realitatea fusese fracturata, ca lucrurile obisnuite incepusera sa se imparta clar: in bune sau rele, in mari sau mici, ori in albe si negre. Cineva parca ascunsese toate celelalte nuante din lume. De fapt, le furase si fugise cu ele in timp ce noi…dormeam.
Nimeni nu mai stia care era ADEVARUL! Nimeni nu se intreba: "De ce asa si nu altfel!"
Si atunci, desi, "intr-un fel" faceau parte de multa vreme din realitate, au aparut EI!
Dintre noi! De peste tot!
Cel care imi retinuse atentia statea cocosat deasupra unei guri de canal incalzindu-si trupul plapand in duhoarea calaie ce urca din adancuri. Din cand in cand ducea la gura o punga mica. In care am presupus ca avea Lac de Aur.
Malnutrit, cu maini scheletice in interiorul carora venele treceau asa, intr-o doara - simple speculatii anatomice - creatura masura lumea din jurul sau cu privirea incarcerata intr-un alt fel de univers, ce "pasea" pe langa al nostru, dar in sens invers.
Condamnat la o conditie ingrata - pe care nu si-o alesese singur - astepta sa treaca dintr-un tren expres in celalalt. Trebuia doar sa intuiasca momentul in care ele se apropiau suficient, permitand piulitei de la capatul unei bare de protectie sa strabata distanta ce separa cele doua linii de cale ferata.
Piulita era el.
Sincer sa fiu batranelul era diferit de ceilalti. Desi nu se deosebea cu nimic. O poza reusita, decupata dintr-un dictionar de specii disparute - candva reale si doar atunci impunand…reguli.
Pe mine ma interesau…realitatea virtuala, teoria jocurilor si muzica lui Verdi. Pe el doar Lacul de Aur din ziua in care avusese ghinionul sa-o i-a de la capat. Ghinionul unui cobai de lux.
La aproape saizeci de ani stia tot. Traise tot! El chiar era un cobai. Si daca una dintre nenumitele civilizatii ale evului mediu industrial facuse experiente pe asemenea fiinte si fusese impinsa de istorie in hrubele de unde, mai demult, se tarase afara, actualii cobai de lux se judecau intre ei. Dupa legile betonului, ale promiscuitatii si ale Lacului de Aur.
Zicala-de-fier ne aminteste ca "Unui razboi atomic i-ar supravietui numai sobolanii si libarcile!"
Eronat!
Supravietuitorii unei conflagratii nucleare n-ar fi decat acesti incredibili ingeri noroiosi. Fiindca o merita…Ei suportand povara indiferentei fiecaruia dintre noi. Si fiind ultimii copii ai SIDEI - zeita sifilitica sub zambetul careia am uitat sa mai iubim.
Îmi vine greu sa explic de ce, dupa numai cateva zile, cand la-am revazut, parea cu cel putin zece ani mai tanar. Un matur imbatranit inainte de vreme, caruia nu-i stiam nici macar numele…Daca la-as fi intrebat, ar fi putut sa-mi spuna o marca de bere. In fiecare zi putea avea un alt nume. Aici libertatea lui ingloba libertatile catorva sute dintre noi.
Aproape o saptamana mai tarziu aveam sa aflu ca un tanar fusese violat de trei Latra in gangul de la piata Golana. Printre coloane. Printre degetele batrane ale unei cladiri in care locuiau garzile de corp ale Toneidesunci. Intelectuali fini, orbeti prin definitie.
Desi nimeni nu vazuse nimic, aflasem ca despre EL sopteau Noptile. Care povesteau cum Albastrii nu impiedicasera haita de Latra sa-si concretizeze instinctele de pradatori. Aici, in chiar centrul celui mai industrializat Mega din sud-estul Centralei Euro. Neocortexul genetimagilor.
Soaptele Noptilor cantasera despre neogheizerul paralizant pe care il pulverizasera in fata, si despre box-ul electro ce rupea coastele nefericitului. Una cate una. Refrenul murmura "Intim-i-dareee...Intim-i-dareee..."
Ar mai fi putut ingaima ceva? EL doar se ruga…Pentru ei.
Stia ca sunt infectati.."cu spuma de ciuma". Vedea guri ce dezveleau dinti cariati, nasuri refuland muci grosi, verzui. Plagi supurande. Ghicea puroiul galbui cum se aduna intre degetele picioarelor. Degete paroase…protejate…putrezind inainte sa fie spalate vreodata.
Cu toate acestea, EL tacuse.
"Tacand, supravietuise."
la-am recunoscut cu greu in pustiul de zece ani care tremura pe langa Babajefuita, in coltul Antropomorfiei, unde batrana cersea Cumparatorilor eternul golut, uitat in buzunarul de la spate.
Nici macar atunci n-am indraznit sa-la intreb daca exista vreo legatura intre…regresia sa biologico-pneumatica si toate miasmele realitatii pe care... parca - le adsorbea.
Si, cum totul parea cel putin bizar, din acel moment, timp de doua zile, la-am urmarit de la distanta, fara a-mi face simtita prezenta. Sau doar crezand asta.
Miasmele sapasera in carnea copilului situsuri ciudate, concave. Foamea ramasese aceeasi distinsa doamna, ce dilua solutia lumii in care EL isi cara, pe umerii mici, destinul de…catalizator. Lacul de aur ii servea drept cofactor. Dar unul esential, pentru ca-la consuma de parca ar fi vrut sa epuizeze stocurile Mega-ului.
A doua zi, in piata Golana, un Tarandemere la-a surprins pe cand incerca sa muste dintr-o fructa mare, rosie, zemoasa. Unui copil obisnuit i-ar fi ajuns pentru masa de pranz. Mere-ul insa, a vazut caramiziu in fata ochilor si a aruncat cu o greutate dupa EL…"Ti-ai dracu da antropomorfi, nu va mai starpeste Albastrii!", a strigat in urma lui, desi parea multumit ca pustiul se indeparta schiopatand.
Mere-ul ii fracturase tibia piciorului stang, dar Cumparatorii nu stiau. Zambeau ingaduitor in spatele fugii lui sincopate, bucurandu-se ca mai exista cineva care poate face…"putina dreptate in lumea taxelor astora aberante" cum bodoganea un mos privindu-si marsupiala aproape goala.
Copilul starnise admiratia catorva Cumparatori striviti de viata grea si de salariile ridicole.
"Stia cineva cu ce pret le facuse EL o bucurie?", inganau Noptile. Poate ca nici nu-i interesa. Asa cum nici la generalele din urma cu sase anotimpuri nu-i preocupase prea mult Delirul De Trei Ori al celui ce se zbatuse inutil sa-i faca sa inteleaga ca Tonadesunci "previzibilul castigator...le inmormantaaaaa dorintele sub cadavre de iluzii”.
Pentru ei nu sa-a schimbat nimic.
In spatele Acelui depozit de reziduuri, pe un teren viran de la marginea Mega-ului, copilul se opri. Dura o clipa. Apoi intra printr-o gaura. Inauntru. Unde ramase doar cinci minute. Cand iesi afara, figura parca ii lumina drumul. Catre groapa in care se lasa sa alunece. Ii era frig, il durea piciorul lovit, dar era groapa lui. Apucand o bucata de carton cretat o puse deasupra capului…"Incepuse sa ploua marunt peste sufletul unei omeniri bolnave", soptea Noaptea.
Ramasesem la o oarecare distanta si-mi inchipuiam cum ploaia rece si unsuroasa se culcusea pe langa coastele lui rupte de efort - invelindu-i-le cu o pelicula fina.… Bucatile de pamant - cu forme neregulate - care insemnau marginea gropii, se topeau si alunecau incet inspre locul unde isi gasise EL adapostul provizoriu. Al cine-mai-stie-catelea adapost dintr-o viata mult prea neinsemnata.
Imi propusesem sa nu intervin, deci n-am facut altcumva, pana spre dimineata, decat sa-i ascult tipetele - ce strapungeau intunericul - si urletele sinistre ale cainilor, care cautau cate ceva de mancare printre resturile putrezite in preajma gropilor.
Luminile ce scaldau cartierele din apropiere imi desluseau povesti banale - pe care deja le stiam. Acolo, in jurul stralucirilor, se gasea tot ceea ce ingerii noroiosi nu aveau. Tot ce le lipsea in intunericul umed adapostiti fiind de Albastrii, ori de Latra.
Micile creaturi mai norocoase visau cuvintele cantecelor de a doua zi; meseria lor ingrata, furisata printre zabrelele unei realitati indopate cu legile unor Tonedesunci, ale celor ce se lafaiau inapoia unor privilegii pe care si le oferisera singuri…"In stare sa interzica pana si atractia gravitationala, daca le-ar fi stat la indemana", sopteau Noptile.
Inainte sa se lumineze tipetele copilului au incetat. La fel si urletul cainilor. "Pentru noaptea urmatoare vor fi mai multe gropi disponibile".
Dupa ce valatucii verzui - incarcati cu duhori - se ridicara din pamantul fetid, copilul iesi din groapa. "Inc-o dimineata!",…fusese de acord Noaptea, iar pustiul desprinse zdreanta ce-i acoperise tibia lovita. Parca nici lui nu-i venea sa creada ce vede!... Pe mine insa, nu ma mai mira nimic. Eram doar curios sa aflu cum reusise sa fure adidasii de care tocmai se descalta. Devenisera prea mari, il incomodau, asa ca ii arunca.
Vazandu-la ce face nu m-am putut abtine sa nu rad. Fusese o descarcare nervoasa, dupa o noapte rece in care am avut impresia ca majoritatea cosmarelor lumii se inghesuisera in cimitirul de gropi - pe care n-ar fi trebuit sa-la descopar niciodata. "Locul unde se stabileste echilibrul caini-îngeri pentru ziua urmatoare", am gandit cu voce tare. Si, pentru o clipa, am crezut ca m-a auzit. Fiindca si-a indreptat privirea spre locul unde ma chinuiam, chipurile, sa innod sireturile pantofilor.
Apoi sa-a indepartat, incepand sa alerge spre Mega. Cu pasii mici si usori ai unui pusti de numai cinci ani.
Era ajunul Anului Nova si, peste cateva ore, primul anotimp avea sa fie recreat in mod artificial - singurul mod oficial.
Nu-la scapasem din ochi nici o clipa. Mergea pe trotuarul de vizavi cascand gura la ghirlandele de becuri atarnate de stalpii ceramici din piata Golana.
Cu pumnii mici indesati in buzunarele pantalonilor, tarsiindu-si picioarele printre Cumparatorii grabiti, il simteam minunandu-se. Ajunsese in preajma imensului Par din fata Antropomorfiei.
Cerul incarcat cu nori de ninsoare apasa atmosfera - exagerand un pic stralucirile miilor de spini, de dari si de Mos Chitrosi care atarnau de ramurile subtiri. Beteala din lemn de trandafir furase atentia copilului ce admira feeria spectacolului.
Pomul era atat de inalt incat pustiul se dadea din ce in ce mai in spate incercand sa zareasca varful pe care trona un mic golem rosiatic. Ajunsese la marginea bordurii si se oprise. Atunci, in chiar acel moment nenorocit, o masinarie bionica de culoare gri se apropiase turbata, franase si oprise la randul ei, peste randul ei. Insa, si peste locul de unde copilul admira constructul genetimagilor; aruncandu-la pe treptele de piatra pe care pustiul nu indraznise sa le urce.
Doi Albastrii aparuti de nicaieri constatau deja faptele. Cum zarira copilul rasfirat nefiresc pe mormanul de zapada scuipara scarbiti intr-o parte…
"Ce cautai acolo, ba, nenorocitule?", la-a intrebat unul dintre ei - lovindu-la cu varful cizmei in tampla.
"Nimic!", ingaima, pierit de spaima, copilul. Firisoare subtiri de sange se prelingeau de pe tampla sparta si se adunau in gropitele obrajilor. Spaima, pentru ca nu se mai putea misca.
"Pa cine minti tu, antropomorfule?", se mai rasti Albastrul inainte sa plece. Nu uitase sa-i ofere pustiului un sut care-i dizloca acestuia clavicula stanga... Darul lui de Mos Chitros.
M-am apropiat de micul inger noroios si la-am privit. Nu plangea! Nici macar un scancet nu se auzea.
"Sa nu dai si matale in mine, nene-chel!", m-a rugat, fara sa miste buzele, atunci cand m-am lasat pe vine, langa EL.
la-am lasat sa ma priveasca un timp, neluand in seama Jignirea! Dar asteptand, la randul meu, disparitia Cumparatorilor.
"Peste doua minute pragul dintre lumi se va deschide", mi-a explicat, in timp ce eu ma gandeam la cele doua trenuri express care, vreodata, puteau opri in aceeasi statie. Cumparatorii disparusera.
"Azi este ziua ta!", am gandit atunci cand am cuibarit mainile copilului de trei ani in palmele mele. Fulgii de nea incepusera sa cada din cerul de deasupra noastra, topindu-se pe o fata mica si luminoasa. M-a mirat culoarea lor alba.
"De undeee vin?", m-au intrebat licuricii din ochii lui. N-am stiut ce sa le raspund. "N-ai stiut niciodata!", sopteau Noptile... care n-aveau sa dispara vreodata.
Uimit de tacerea mea, pruncul a privit pentru ultima oara lumea intre degetele careia fusese strivit. Incepand sa straluceasca, si-a intins membranele translucide in gerul care-mi patrunsese oasele. Luindu-si zborul catre Taramul fulgilor de nea.
M-am uitat dupa EL pana cand lacrimile mi-au inchis pleoapele. Nici eu nu mai suportam realitatea milioanelor de Cumparatori, a miilor de Albastri.…

De aceea, preaonorat cititor, te conjur sa privesti cat mai repede intr-o oglinda. Dar sa privesti bine, incercand sa faci abstractie de contururile obiectelor zarite in spatele figurii dumitale. Priveste atent si, daca nu esti sigur, trece-ti mana prin par! Te implor, trece-ti mana prin par! Intalnesti vreo... nepotrivire? Si daca tot te amuzi, explica-mi (cu prima ocazie!) cum de nu sunt altceva decat un nene-chel? Unde mi-au disparut… coarnele?

[Ben Ami]

[b][size=18]Frãmântãrile unui artist
by Ben Ami

Nebunul de mine! La început am crezut cã voi încasa niºte bani, cã munca de figurant nu înseamnã… în interesul comunitãþii. Abia dupã aceea, când am primit douã telefoane de felicitare de la primii mei fani, am zis cã nu-i chiar atâte de rãu saã fi celebru. ªi m-am consolat cu ideea cã toþi marii artiºti trebuie saã treacã prin propriul purgatoriu ca saã ajungã acolo unde îºi doresc. Însã, ciudat era cã eu, deocamdatã, nu ºtiam unde vroiam saã ajung, ce anume îmi doream saã devin. Nu aveam o mentalitate de star, obiºnuinþe bizare, gusturi atâte de rafinate încâte saã sfideze – mãcar pentru o clipã – limitele între care îmi exprimam dorinþele. Mi se peãrea cã absolut toþi cei din jurul meu, inclusiv cainetomotorii, ºtiu mult mai bine decâte mine… cine sunt, ce simt, ºi de ce mã exprim aºa cum o fac.
Talentul meu artistic nu era pus la îndoialã decâte de cel mai dur critic pe care îla ºtiam – cel pe care îla salutam zi de zi privindu-la cum se bãrbiereºte în oglinda din baia mea. Da, da, ºi mai cred cã nu am pretenþii justificate atunci când mã îndoiesc de echilibrul meu psihic! Ce-i drept oglinda rãmâne un bun mijloc de aþi verifica mimica, de a controla trãirile personajului pe care îla interpretezi. Cu timpul te obiºnuieºti saã exersezi zilnic câteva ore bune. Textele le poate memora ºi un preºcolar, însã felul cum le spui, he-he, mulþi sunt de acord cã acesta este doar talent pur, cã trebuie saã te naºti, saã þi se transmitã cumva, evident… ereditar, empatia spontanã, instantanee, pentru rolul (sau rolurile) pe care, altfel, nu ai avea cum saã le faci… nemuritoare (cum spun psihoregizorii).
Chiar dacã joc în filme ieftine bazate pe o tehnologie inovativã (însã, neinvazivã), profilul de viitor star pe care cainetomotorii mi la-au dezvãluit cu câteva nopþi mai înainte îmi asigurã un anumit tip de liniºte sufleteascã, mã pregãteºte pentru urmãtorul serial, în care voi da – cu siguranþã – tot ce-i mai bun din mine.
Evident, gloria ºi recunoaºterea ei, ce decurg din aceastã poziþie, se vor manifesta de la sine, totul este ca nanoamplificatorii saã respecte stadiile de veghe-somn naturale, saã nu intervinã asupra chimismului meu celular. A fost greu doar peânã când am înþeles bazele teoretice ale procesului imaginativ desfãºurat la nivelul ariilor corticale. Apoi am depãºit uºor procesul de reconstrucþie neuronalã perifericã, ºi am zãbovit ceva mai mult peânã am desluºit structurile de rezonanþã ale circuitelor inductoare, configuraþiile sistemelor moleculare donor-acceptor ºi teoria punþilor.
Mã gândesc cã viitoarele avantaje materiale se vor face remarcate abia când îmi voi însuºi mãcar termenii de bazã ai managementului sintezelor de neurotransmiþãtori. Psihoregizorii cred cã a reuºi saã modulezi in vivo funcþionarea genelor care sintetizeazã dopamina ºi serotonina este echivalent cu a deveni propriul Dumnezeu. Eu cred cã e cam mult spus, ºi gânduri de genul acesta mã extenueazã imediat cum mi se înfiripã în minte. Mai bine mã pregãtesc saã adorm, doamne-fereºte de o insomnie, ce actor îºi doreºte saã chiuleascã de la muncã? Mai ales atunci când i se spune clar cã va deveni o vedetã.
Trebuie saã adorm repede, poate cã peânã mâine dimineaþã voi afla ºi cum pot semna un contract mai bãnos, cine sunt mahãrii cu care trebuie saã discut, care sunt condiþiile impuse de studiouri pentru a putea face ore suplimentare, ºi toate celelalte amãnunte care organizeazã viaþa unei viitoare vedete. sa-ar putea saã dorm chiar peânã spre prânz pentru cã tare aº vrea saã-mi explice un cainetomotor cine sunt fanii care îmi telefoneazã în fiecare dimineaþã, câte costã un abonament la reþea ºi cum aº putea cãpeãta ºi eu înregistrãrile.
Oare sunt prea curios?

[Ben Ami]

[b][size=18]ANUMIS ÎMPOTRIVA GÂNDIRII
by Ben Ami

Concentrându-se, ridicã aerostatul de pe pontonul lustruit de apele lacului Gibs. Prietenia celor douã proprietãþi ale triadei sale luase sfârºit. Spaþiul strâmt al cabinei balonului fusese invadat de automatismele lui de navigator, care-i stãpeâneau muºchii ºi nervii ºi cartilajele. Gândurile însã, îi tulburau sufletul. Se îngrãmãdeau la porþile înþelesurilor, blocându-le, incapacitându-le.
„De ce acum?”, întrebarea obsesivã îla descãrca de energia necesarã clasificãrii informaþiilor. De care, dealtfel, n-ar fi avut nevoie niciodatã. „Cei Vechi au sosit!”, îi transmiseserã preoþii Stelei, iar el ghicise toatã durerea ascunsã în formularea lor laconicã.
„Blestemaþii!”, gândi în timp ce apucã douã bucãþi de lemn, pe care le azvârli în arzãtor. Apoi trase uºor de manetã ºi înãlaþã balonul peste peâlcul arborilor de caoanta, ce încingeau - ca un brâu - micul lac Gibs. ªi, pentru cã nu se înãlaþase îndeajuns, scârþâiturile pe care le auzi le puse pe seama nacelei care deranjase, pentru o clipã, coroana vreunui copac.
Cei trei copiii ai triadei sale se hârjoneau ºi chiþãiau nestingheriþi în compartimentul rezervat mãrfurilor. Însã lui Loan îi pierise zâmbetul, ce se întindea, în alte împrejurãri, pe faþa sa creolã, atunci când sunetele acestea familiare îi însoþeau zilele ºi, de multe ori, chiar ºi nopþile. Viaþa sa simplã ºi frumoasã de peânã atunci. Atunci când cei Vechi sosiserã!
Cele opt secole care-i despãrþeau de Ultimul Rãzboi erau peãstrate în amintirea fiecãrei pietre cioplite, a tuturor organismelor vii, a celor mai importante Legi Drepte. Au avut nevoie de aproape o sutã de ani, pentru a coagula rãmãºiþele unui Sachel bântuit de monstruozitãþi ce-ºi ziceau oameni. Supravieþuiserã cu puþinele resurse ascunse de munþi ºi de peºteri, în pustiul unei planete bântuite de provocãri mortale. Epoca saãlbãticiunilor pregãtite saã ucidã alte saãlbãticiuni apusese odatã cu epuizarea timpului genetic al acestora. Natura fãcuse pasul înapoi, ori poate doar reglase un echilibru, însã ciclurile reproducãtoare se comportaserã ca adevãrate entitãþi - cu voinþã proprie. Fiind urmãrit de ghinion, biohazardul aflase noi cãi de exprimare. peãrãsind viul, parcã nicicând îndeajuns de distractiv. "O rasã nouã, subtilã!", concluzionã Loan, bucuros cã asaltul gândurilor se mai potolise, permiþând mâinilor sale saã rãspundã ferm comenzilor necesare zborului.
Arzãtorul balonului nu deãdea semne de obosealã, ceea ce-la determinã pe dhan saã suplimenteze încãrcãtura de lemn. Balonul se mai înãlaþã cu câþiva metrii, iar linia orizontului se îndepãrtã îndeajuns câte saã dezvãluie ºirurile nesfârºite de parcele cultivate - grupate în jurul fântânilor de sacrificiu.
ªi cuibul saãu avea o fântânã de sacrificiu, iar Loan o împãrþea bucuros cu Fania ºi Girth, încã dinaintea naºterii lui Jahne, primul lor copil. Urmaserã Locagi, apoi Frea, astfel încâte de ºase ani reuºiserã saã formeze hexul, condiþia esenþialã a dobândirii actualelor proprietãþi ale cuibului.
peânã la fântâna triadei sale mai avea de strãbãtut o cale de aproximativ jumãtate de ceas. Cerul senin ºi strãlucirea celor doi sori, Marele ºi Micul Bhurdha, extrãgeau esenþele liniilor clãdirilor, ce se succedau cu repeziciune ºi regularitate undeva, cincizeci de metri dedesubtul nacelei.
"Atâte de diferit ºi de frumos!", gândi dhanul, comparând amintirea reproducerilor vechiului peãmânt - peãstrate în bibliotecile preoþilor Stelei - cu ceea ce, acum, putea fi cuprins cu privirea. "Am peãrãsit-o cu mai bine de douã milenii în urmã", îºi aminti el. "Ne-au izgonit ºi acum au venit dupã noi!" Pumnul drept strânse cu putere maneta responsabilã cu orientarea lateralã a aparatului. Incantaþia blestemului îi ardea amintirea din copilãrie, când fusese obligat saã reþinã noþiuni ºi date ce-i provocau coºmaruri. Încã de la opt ani ºtia cã terranii erau prizonierii propriei fiziologii, a chimiei unui organism ce dicta reguli de convieþuire în societate, sau momente pentru declanºarea unor rãzboaie de acaparare a vreunei… Gândul saãu peãrãsi limitele imaginarului.
Actualii sachelieni erau foºtii terrani, rasa controlatã de enzime ºi hormoni, ale cãror simple mecanisme de supravieþuire îi împingeau saã facã dragoste, ori saã ucidã. Fugiserã departe de rãsuflarea greoaie a unor prea puþin ghicite limite - cum bine spunea o mantra pentru copii. Mecanismelor le atribuiserã, mai demult, cuvântul ºtiinþã. "Auzi, ºtiinþã!", ºi Loan pufni aºa cum fãcuse ºi atunci, la doar nouã ani, când preotul Stelei, observându-la, îla pedepsise cu alte ºi alte incantaþii blestemate. Pe care le repetase peânã îºi pierduse cunoºtinþa.
Umerii dhanului se cutremurarã sub impactul aducerilor aminte..."Cum le vom explica acestor Vechi, cã vrem saã fim laãsaþi în pace?"..."Ai îmbãtrânit ºi ai început saã-þi faci griji atunci când nu este cazul!", îi spusese, cu numai douã zile în urmã, Fania. ªi iatã cum soarta îi deãdea lui dreptate!
Girth îi þinuse atunci partea Faniei, ºi amândoi îla atenþionaserã, mai în glumã mai în serios, cã-la vor sacrifica fântânii dacã nu va înceta saã cobeascã. Nu îi înþeleseserã temerile. Avusese rãbdare saã le explice, saã-i atenþioneze cã Jahne a crescut într-atâte încâte saã priveascã în acel fel dupã goni. Flatat, dar ºi autosuficient, Girth - ca goni al propriei triade - replicase violent: "Ai uitat cã nimic nu-i imposibil la precocitatea organismului nostru!".
Însã nu era vorba de precocitate, ci de altceva, la care nici reala Fania ºi nici Girth nu se gândiserã. Pentru cã nu-ºi pierduserã niciodatã cunoºtinþa încercând saã înveþe, saã înþeleagã ºi saã controleze forþe ºi putinþe ascunse în biochimia ºi ereditatea propriului organism.
"Sachel, Sachel, Sachel nerdu...Gata!", îºi impuse Loan autocontrolul asupra celei mai cumplite incantaþii biotice pe care ºi-o amintea. "Nu-i timpul...EI!", îºi precizã, ºoptind: "Mare-Mare Bhurdha, dar Locagi...ºi Frea? Voi apuca saã-i vãde la cuibul lor?"
Aerul despicat de nacela aparatului destupã unul dintre orificiile de siguranþã, al cãrui dop îla aruncã la picioarele dhanului. Un fir subþire de vânt începu saã ºuiere prin cabinã, strecurându-se printre pletele lui Loan, îndepãrtându-i-le de umeri.
Stânjenit de imixtiunea naturii în intimitatea sa, Loan se aplecã ºi-ºi poziþionã anumisul în dreptul deschizãturii rotunde. Fuiorul de vânt încetã saã mai rãscoleascã atmosfera dinãuntrul nacelei, iar dhanul recepþionã noile informaþii transmise din Templul Stelei. Alura corpului era favorabilã oxigenãrii suplimentare a creierului, însã ar fi contrariat, fãrã doar ºi poate, pe oricare dintre terrani. "Cei Vechi vor fi surprinºi!", chicoti Loan, atent la mesajul transmis de departe ºi declanºând mecanismele biochimice necesare decriptãrii acestuia.
Nava terranã coborâse în plin centrul Lempesului, aproape de Templul Stelei. Loan fusese chemat de urgenþã întrucâte mai era încã, pentru doi ani, ºeful securitãþii locale; aºa încâte nu avu încotro ºi corectã cu grijã traiectoria balonului. Mai greu era saã pregãteascã un rezumat al istoriei bimilenare scurse de la sosirea pe Sachel a celei de-a treia nave Godarth. Cea care-i adusese pe ultimii reprezentanþi ai celor ce astãzi îºi ziceau sachelieni.
Deºi n-a înþeles de ce tocmai el, dhanul fusese nãpeãdit de imagini ºi sunete strãine, declanºate de piedica cuvântului nerdu. ªi realizã cã nu tocmai întâmplãtor începuse, mai devreme, cruda incantaþie bioticã.
"Doar în prezenþa celor mai reprezentativi sachelieni!" exprimaserã cererea de întâlnire cei Vechi. "ªi chiar aºa va fi!", zâmbi cinic Loan gândindu-se cã trebuia saã se grãbeascã pentru a-i laãsa pe cei mici la Casa Securitãþii. Fania îla luase pe Girth de pe plantaþie ºi-ºi aºteptau împreunã odraslele, pe care aveau saã le însoþeascã la fântâna de sacrificiu a cuibului. Era procedura standard ºi primul lucru pe care îla învãþau atunci când primeau, din partea preoþilor Stelei, un asemenea loc de rugãciune. În cazul unui pericol iminent întregul cuib trebuia adunat în preajma propriei fântâni. Inima lui Loan se strânse la gândul cã tocmai de la un asemenea moment în viaþa cuibului saãu era nevoit saã lipseascã.
Discursul era aproape gata însã, recapitulându-la, dhanul se cutremurã îngrozit ºi uitã saã mai respire. Structura enormã a navei sosite de pe Terra impurifica linia orizontului. Realizase cã fiinþe asemãnãtoare lui existaserã ºi pe Terra "Mã rog, cel puþin la nivel informaþional, dacã nu ºi structural! De fapt protofiinþe. Mare-Mare Bhurdha!...", se mirã Loan în faþa importanþei descoperirii. Fuseserã consideraþi paria, îºi aduse el aminte. Constrânºi permanent saã-ºi ascundã sentimentele vizavi de ceilalþi terrani, uneori numiþi hermafrodiþi, alteori simple accidente genetice. "Problema noastrã este cã nici mãcar nu ne-am gândit la armele pe care ei deja le posedã. Problema lor este, fãrã nici o îndoialã, asemãnãtoare cu a noastrã!"
Figura dhanului exprima durere. κi închipuise cã-i va fi uºor saã explice terranilor noþiunea de hex sachelian, iar acum îºi deãdea seama cã avea nevoie de tact ºi multã, foarte multã rãbdare. Va trebui saã ocoleascã amãnuntele - ciudãþenia unei asemenea legãturi sentimentale - insistând însã asupra celor strict biologice. "Ei nu trebuie saã afle niciodatã la ce poate fi folosit anumisul!", ºi impunându-ºi aceastã hotãrâre declanºã - în mod voit - secvenþa metabolicã a celui de-al treilea mecanism de protecþie.
"Hexul sachelian este totuna cu familia terranã!", îºi zise în sinea sa dhanul. peãrea un început bun pentru discurs, dar nu aflase ºi câte de departe era realitatea terranã. Pentru cã ºi cei Vechi aveau motivele lor saã dea buzna pe Sachel.
În timpul manevrelor de coborâre, Loan se dedicã exclusiv respectãrii condiþiilor impuse de vântul de miazãnoapte, ce se încãpeãþâna saã-ºi impunã regulile. Calm, dar ºi sigur pe sine, legã frânghia la stâlpul principal, destinat exclusiv andocãrii aerostatului primitiv al triadei sale. Apoi saãri pe dalele de piatrã neagrã ºi desigilã uºa compartimentului destinat mãrfurilor. Cu strigãte de bucurie, copiii se aruncaserã, pe rând, în braþele sale. Aproape rupându-i-le. Golul sufletesc de mai devreme se umplu instantaneu. Ba chiar deãdu pe dinafarã, atunci când micul Locagi îºi apropie capul ºi-la întrebã ºoptit, la ureche: "Voi fi laãsat vreodatã saã-mi folosesc anumisul?"
Ochii lui Loan se umezirã uºor, iar micuþul Locagi, privindu-i, îºi primi rãspunsul. Apoi saãri ºi el pe dalele de piatrã, luând-o la fugã în urmãrirea surorii sale mai mici, care o zbughise mai devreme în Casa Securitãþii ºi atârna acum de gâtul Faniei.
Jahne rãmãsese la câþiva metri de Loan, privindu-ºi sandalele, neîndrãznind saã se apropie. Observându-i ºovãiala, dhanul fãcu trei paºi înspre fiica sa, ºi-i ridicã bãrbia cu vârful unui deget, adâncindu-ºi privirea în doi ochi de culoare albastrã. Simþi furnicãturi deasupra anumisului ºi buruienile otrãvitoare ale grijilor îi nãpeãdirã mintea. Aºa se întâmpla de fiecare datã când o atingea. De multe ori, dupã asemenea momente, se întreba dacã ei, sachelienii, mai aparþineau speciei umane ºi prin altceva decâte prin aspectul exterior.
"O saã vedem extrasachelieni, nu-i aºa?" îla întrebase frumoasa realã-în-devenire. Ce-ar fi putut Loan saã-i rãspundã? În fond, dhanii, erau apreciaþi pentru tactul de care deãdeau dovadã în educaþia copiilor, iar o micã realã nu putea fi minþitã. ªi nici împiedicatã saã fie curioasã ºi saã formuleze întrebãri imposibile. Ca cea care-la zgudui pe Loan câteva clipe mai teârziu.
"Sunt frumoºi ºi puternici?"..."Însã foarte periculoºi!", îºi reveni Loan, pe un ton care nu-i permise copilei saã continue cu întrebãrile..."Mic ºi Mare Bhurdha, parcã nu mai vorbim aceeaºi limbã." ªi, deºi sonda terranilor oferise informaþii amãnunþite în privinþa limbajului ce urma saã fie folosit în timpul Întâlnirii, ultima întrebare a lui Jahne saãpase în sufletul dhanului culcuºul pentru o duzinã de idei schiloade. "De unde saã ºtiu eu Jahne toate astea?", iar umerii i se aplecarã sub o greutate imaginarã, deºi perfect imaginabilã.
*
De cum peãtrunse în incinta saãlii de cuarþ a Templului Stelei, privirea lui Loan zãbovi, în primul rând, asupra coloºilor terrani. "Mic-Mic Bhurdha, i-au laãsat saã intre în sala celor nouã milioane de nume!", se mirã el, amintindu-ºi cã la baza tuturor coloanelor, ce susþineau bolta saãlii, se gãseau intrãri secrete în tot atâtea camere, unde erau peãstrate documentele personale ale tuturor sachelienilor ce trãiserã, în ultimele ºapte secole, pe întreaga planetã.
Aproximativ treizeci dintre "cei mai reprezentativi..." hotãrâserã saã întâlneascã grupul terranilor. Afarã se înserase ºi aerul înmiresmat de imperialul-nopþii intra prin ferestrele înalte, acum doar puþin întredeschise, însã îndeajuns pentru a crea o ambianþã plãcutã oaspeþilor. Oricâte de nepoftiþi erau aceºtia.
Loan îla remarcã pe înþeleptul Tahedu, Marele de Sachel, cum gesticula - aprins la faþã - în dreptul celui Dintâi preot al Stelei; explicându-i acestuia importanþa momentului pentru imensul salt tehnologic pe care-la putea face civilizaþia sachelianã - odatã ce barbarii erau convinºi saã dezvãluie din secretele monstruoasei lor nave.
La rândul saãu, conducãtorul Templului îºi exprima îngrijorarea cu privire la limbajul cel mai potrivit pentru o asemenea abordare a problemei..."Limba veche a suferit, fãrã doar ºi poate, importante schimbãri...", însã onorabilul îºi întrerupse comentariul atunci când unul dintre strãini - parcã auzindu-la - depusese pe masa principalã a saãlii o duzinã de aparate minuscule care, agãþate de fire aproape invizibile, atârnau la gâtul terranilor.
Deºi întrerupte pe moment de gestul strãinului, conversaþiile continuarã în ºoaptã, exact peânã când ultimul dintre sachelieni apucã saã-ºi prindã aparatul de reverul hainei de ceremonie.
În tot acest timp dhanul Loan remarcã umerii fantastic de largi ai terranilor ºi pieptul bombat de pectoralii ascunºi sub hainele negre ºi strâmte "piei de animale, cu siguranþã!". Aveau feþe cu trãsaãturi parcã cioplite în piatrã, mandibule puternice ºi braþe clãdite pentru a rupe oasele urºilor Rex, cele mai puternice animale cu ºase membre, care însufleþeau poveºtile vânãtorilor.
"Ancestrali, puternici, superiori?", se întrebã Loan, apoi îºi activã cel de-al doilea mecanism metabolic de apãrare, derulând silenþios secvenþa de iniþiere. Chiar acolo, în faþa lor!
Însã începutul de zâmbet îi îngheþã în intenþie atunci când toþi cei ºapte Vechi se ridicarã, brusc, în picioare. Cuvintele nerostite se prinserã cu ghearele de gâtlejurile continuate cu guri, ce refuzau saã se închidã. Strãinii aveau ochi verzi, fosforescenþi, ºi atâte de mobili încâte deãdeau fiecãrui sachelian senzaþia cã este urmãrit ºi vânat încã de mic copil.
La scurt timp dupã aceea, când unul dintre terrani sparse vraja începând saã râdeã, majoritatea bãºtinaºilor sa-au scuzat - ce-i drept, pe rând - lipsind din salã pentru câteva momente. Fãrã îndoialã, îºi simþiserã nervii peârliþi ºi adâncul fiinþei râcâit peânã la afânare. Impresionanta demonstraþie de forþã reuºise saã fie selectivã în privinþa musculaturii netede a celor mai bãtrâni dintre sachelieni. Ciudatul blocaj, pe starea de repaus, neafectând decâte partea inferioarã a corpului acestora.
Acelaºi strãin, ce peãrea a fi liderul grupului, îºi scoase de pe degetul inelar al mâini stângi unul dintre multele inele, ce-i împodobeau pumnul, laãsaându-la apoi pe marginea de sus a spãtarului jilþului saãu. O muzicã divinã inundã încãperea ºi starea de spirit a ocupanþilor saãlii de cuarþ se schimbã ca prin minune. Beethoven era primul ºi, practic, singurul punct comun - real - ce conecta douã civilizaþii care, prin aleºii lor, începuserã saã... se mintã. "Ca ºi cum cele patru amãrâte de baze azotate, care ne reprezintã, nu pot fi þinute laolaltã altfel decâte cu ajutorul acestui ligand minune", concluzionã Loan, dupã care-ºi deãdu seama - de fapt, mai mult simþi - cã valoarea de adevãr a unei asemenea afirmaþii putea concura cu succes una dintre Legile Drepte. În creierul saãu ameþit de lichidul gãlbui ingurgitat - oferit mai devreme de terrani - se strecurase un fel de incantaþie bioticã. Total necunoscutã. I se fãcu fricã ºi, concentrându-se, alungã din minte gândul blasfemic.
Întâlnirea se transformase într-o petrecere selectã, cu muzicã bunã ºi bãuturã prea bunã, dupã cum remarcase onorabilul Tahedu. Atâte terranii câte ºi sachelienii peãreau extrem de curioºi saã afle ce anume se întâmplase în rãstimpul celor douã milenii de absenþã a comunicãrii, pe fiecare dintre planete. O curiozitate îndelung exersatã!
Loan încercã saã închege o conversaþie cu cel ce peãrea a fi ºeful lor. Salutul acestuia aproape cã-i smulsese dhanului mâna din încheieturã "Are cea mai asprã palmã posibilã!", gândise, buimãcit de durere, în timp ce monumentul de carne terranã îi lansase invitaþia la dialog: "De ce sunteþi atâte de deosebiþi unii de ceilalþi?"
Aflat încã sub influenþa straniului gând blasfemic, dhanul ridicã privirea înspre cel ce-ºi rostise nedumerirea. "Hexul sachelian este rãspunsul întregii tale întrebãri", primi drept rãspuns terranul. "Suntem tot atâte de deosebiþi între noi pe câte suntem de voi, ori voi între voi", adãugã, însã mult prea criptic, Loan.
Sprânceana dreaptã a colosului - care se înãlaþase uºor - ºi gura sa uºor întredeschisã, îla determinase saã adauge: "Cuibul, sau triada, cum cu drag o numim noi, cuprinde o realã, un goni ºi un dhan; hexul nefiind altceva decâte o triadã întregitã de odraslele sale."..."Aha!", îºi deãdu cu peãrerea terranul. "Adicã, dupã câte înþeleg eu, familia are o parte masculinã, una femininã ºi, ca bonus, un amant sau amantã legalã, nu?", iar zâmbetul saãu larg dezvãlui privirii curioase a bãºtinaºului un ºir dublu de dinþi laþi ºi perfect aliniaþi.
Dhanul îºi þuguie buzele, cãutând dezorientat un rãspuns - nu neapãrat decent câte inteligibil. "Dhanii sunt foarte importanþi pentru noi, fãrã ei o triadã nu poate fi completã, iar cuibul nu poate procrea, nu-ºi poate manifesta nici mãcar potenþialul creator. De fapt, este ºi împotriva uneia dintre Legile Drepte!", adãugã, rãsuflând uºurat la gândul cã cel Vechi lua în râsa cel mai important concept social.
Terranul însã, peãrea cã nu poate înþelege toate acestea, iar ochii saãi fosforescenþi începurã dansul acela nebunesc. Pe care Loan reuºea deja saã-la suporte. Deºi extremitãþile sale peãreau cuprinse de o rigiditate dureroasã, reuºi saã ridice mâna stângã în faþã, cu degetele închipuind un coº, abãteând pentru o clipã privirea glaciarã a terranului.
"Marele Rãzboi, încheiat cu mai bine de opt secole în urmã, a împânzit viul, biosul, cu mutaþii ce n-au mai putut fi stãpeânite", spuse Loan, completând în gând "Ce minciunã!"..."Evei i sa-a atrofiat uterul", ºi spunând aceasta laãsaã privirea în peãmânt. "Nici Adam nu sa-a descurcat prea bine. Aºa-numiþii spermatozoizi pierzându-ºi, din cauze încã inexplicabile, atâte mobilitatea câte ºi o parte a bagajului genetic."
peãrea cã minusculele aparate nu reuºeau saã-ºi facã treaba. Terranul îºi încruciºã braþele ºi-ºi laãsaã greutatea corpului pe un picior, strãduindu-se vizibil saã înþeleagã traducerea acestor fraze. Zgomotul de fond era în continuare asigurat de celelalte discuþii iscate în marea salã de cuarþ. Erau multe de spus.
Când terranul ridicã din sprâncene, Loan ºtiu cã trebuia saã continue. "Astfel sa-au petrecut lucrurile. ªi atâte era de prolix comportamentul sexual al primilor oameni noi încâte, la un moment dat, peste tot pe Sachel, rasa umanã ºi-a descoperit trinitatea. Eva a devenit realã, Adam a devenit goni, iar locul liber, condiþia formãrii cuibului ºi a dezvoltãrii hexului, a fost preluat de cãtre dhan." ªi spunând acestea Loan înãlaþã privirea laãsatã mai devreme în podea, o roti de jur-împrejurul saãu, apoi, ridicând din umeri, îºi fixã interlocutorul cu cea mai calmã expresie pe care era capabil sa-o afiºeze, ºi adãugã: "Eu sunt un asemenea dhan!"
"Aha!", reuºi saã spunã colosul. "Aha!", îºi deãdu cu peãrerea un moment mai teârziu. "peãi, bine, bine, ºi atunci cum vã descurcaþi?"
Dhanul era deja convins cã aparatul terranului nu traducea perfect ceea ce spusese el puþin mai înainte. Aerul din jurul celor doi fu mânat de curentul iscat de deschiderea imenselor uºi ce deãdeau înspre grãdina Templului. Cea interzisã majoritãþii bãºtinaºilor.
Loan îºi luã inima-n dinþi ºi începu discursul - deloc romantic - despre împerecherea la sachelieni. Varianta prescurtatã. Încerca saã peãstreze, pe câte posibil, linia stabilitã împreunã cu Tahedu ºi cu Dintâiul preot al Stelei cu puþin timp înaintea Întâlnirii. Era greu.
Fãrã îndoialã, subiectul discuþiei peãstra atenþia terranului la limitele cele mai înalte, însã îla epuiza pe dhan. Întrucâte acesta era nevoit saã spunã nu numai ceea ce vroia terranul saã audã, ci, mai ales, ceea ce trebuia saã înþeleagã. Loan se întrebuinþa la maxim.
"Ei bine, realele produc ovule în timpul fiecãrui act sexual reuºit, eliminându-le la sfârºitul acestuia. Gonii nu rateazã momentul ºi preiau ovulul - cu organul lor specializat în acest sens - pe care, mai apoi, îla... introduc înãuntrul dhanilor. E simplu!", aproape ºopti dhanul. "ªi?", nu-ºi ascunse curiozitatea terranul. "Pe urmã, dacã dhanul se aflã într-o perioadã favorabilã, iar sentimentele induse de realã sunt decriptate, la nivelul psihicului, ca impulsuri de însãmânþare, acesta va înlesni fatima (orgasmul traduse aparatul terranului) iar dhanul va contopi ovulul cu aºa-numitul spermatozoid eliberat de goni. Unicul spermatozoid!", precizã Loan.
"peãi... foarte interesant! Dar cine creºte fãtul, dhanul?" "Dhanul!", fu de acord sachelianul. "Atunci când cãmãruþa zigotului rezultat începe saã se dezvolte în peântecul saãu." "Câte de complicat poate fi!", zise cel Vechi în timp ce se trãgea de barba tunsã scurt.
Terranul însã peãrea circumspect. ªi avea ºi de ce, întrucâte Loan simplificase atâte de tare expunerea încâte, peânã la urmã, ieºise o minciunã ordinarã. "Mare-Mare Bhurdha, la-am fãcut saã creadã toate astea?", se întrebã în gând, contând însã pe ineficienþa traducãtorului miniaturizat.
"Complicat, dar eficient!", deãdu din cap strãinul, convins mai mult de însufleþirea lui Loan, decâte de logica bizarului mecanism de împerechere pe care-la propusese acesta.
Dhanul riscã totul pe o singurã carte ºi întrebã la rândul saãu: "Voi cum faceþi?", iar mai teârziu când, în liniºtea cuibului saãu, rememorã filmul discuþiei, se înfiorã ºi tare se mai tulburã când îºi aduse perfect aminte discursul "de cristal" al terranului.
"La noi a fost mai greu. O molimã scãpatã dintr-un laborator a eradicat, în numai o lunã, toatã populaþia de sex feminin a rasei umane. De patru secole ne reproducem, deºi este impropriu spus, prin clonare." Surpriza revelaþiei îla aiuri de cap pe Loan. κi aminti ce anume îla frapase când îi zãrise în prima clipã. Ar fi vrut saã-la întrebe dacã-ºi modificaserã deja întregul sistem genetic. Însã discursul colosului peãrea o lecþie învãþatã pe dinafarã.
"Era un virus atâte de specializat în ceea ce fãcea încâte ne-a luat prin surprindere ºi ne-a laãsat aºa. N-ar avea nici un sens saã-þi explic noile mecanisme ale ereditãþii cu care ne batem capul de atâte timp. Cert este cã am congelat cadavrele consoartelor ºi le-am studiat aproape treizeci de ani dupã aceea. Adicã peânã când magicianul geneticii moleculare, profesorul Straube, de la Universitatea Caltech, a fost descoperit, de cãtre asistenþii saãi, în interiorul unui biohazard - pradã câtorva sute de culturi de microorganisme dintre cele mai diverse, care-la invadaserã din tot atâtea vase de culturã deschise în jurul saãu. Mare mizerie! Scrisoarea laãsatã, prin care îºi explicase gestul, reprezenta rodul tuturor experienþelor efectuate de-a lungul întregii sale vieþi. Triplul câºtigãtor al premiului Nobel descoperise, cu aproape patruzeci de ani în urmã, pe când era doar un biet asistent universitar, un complex multienzimatic prezent exclusiv în organismul femelei umane. În mod normal, odatã dezvãluite toate secretele acestuia, a încetat susþinerea financiarã a proiectului, întrucâte nu se întrevedeau aplicaþii practice. O mostrã însã fusese peãstratã, poate chiar uitatã de viitorul profesor, într-o incintã frigorificã. Un lucru inutil dealtfel, deoarece era perfect posibilã sintetizarea complexului pornind numai de la componentele sale primare. Timp de zece ani fiola a aºteptat cuminte în acel aparat o mânã care sa-o mute mãcar într-un alt loc. Aºa o personificase profesorul Straube în scrisoarea sa. Ce-i drept, în tot acest timp, alãturi de fiola respectivã, poposiserã nenumãrate alte flacoane - cu cele mai bizare dintre microorganismele întrebuinþate în ulterioarele proiecte. Se pare cã plasticul unora dintre fiole nu a corespuns criteriilor de calitate, pentru cã, de-a lungul acelor ani, au fost schimbate nu mai puþin decâte ºase seturi de fiole. Bineînþeles, de fiecare datã scandalurile iscate au fost aplanate uºor, întrucâte nu avusese loc nici mãcar un singur incident. Milioane de fiole au fost aruncate la topit, însã nu ºi cea care conþinea complexul multienzimatic Straube. Porii minusculi ai fiolei permiseserã unei banale tulpini de virus, rãmasã neindentificatã, saã peãtrundã înãuntru. Probabil cã, vreodatã, cãldura unei mâini umane înlesnise prima reacþie dintre cele douã substraturi. ªi sigur cã, altãdatã, un fascicol de raze gama, ori poate de altã naturã, simplificase ecuaþia viului din acel spaþiu strâmt. Cert este cã tot profesorul fusese cel care, descoperind fiola peãstratã ca prin minune, îi desfãcuse dopul. Posedând o memorie prodigioasã realizase cã produsul saãu virase de la alb la roz-pal ºi, resemnându-se, aruncase fiola în primul coº întâlnit în cale. Însã incredibilul virus fusese rãspândit în atmosfera laboratorului. Porþile de intrare în organismele umane femele tocmai rãmãseserã fãrã cifru... Cum se înmulþea acest cãlaãreþ al apocalipsei, de ce degrada complexul multienzimatic Straube ºi care era rolul ultimului în interiorul jumãteãþii plãpeânde a rasei umane, rãmãseserã doar... întrebãri. Profesorul dorise saã zguduie lumea ºtiinþificã cu o concluzie care a reuºit, dealtfel, saã întoarcã civilizaþia noastrã cu circa douã sute de ani în trecut... Decisese saã întrerupã cercetãrile asupra naturii genetice a fenomenului de îmbãtrânire a rasei umane. Ba, mai mult, saã distrugã toate evidenþele cercetãrilor efectuate în ultimele patrusprezece secole. Motivase cã... nu se întrevãde aplicaþii practice!"
Pentru prima datã Loan observã cum terranul îºi lasã privirea în jos. Maxilarele îi zvâcnirã ºi o venã imensã i se zbãtu pe teâmpla dreaptã. peãrea cã pierduse din înãlaþime ºi forþã. Umerii i se miºcarã amplu, iar colosul inspirase adânc ºi lacom aerul parfumat de imperialul-nopþii. "Fiinþele rãmase în viaþã au jurat rãzbunare curiozitãþii umane!", adãugase cel Vechi. Iar dhanul Loan începu saã nu mai fie atâte de sigur pe el denumindu-la terran. Oricum, micul aparat de tradus nu funcþiona prea bine ºi asta era vestea cea mai bunã.
"Suntem homosexuali!", recunoscu gigantul zâmbind la lumina laãuntricã a unor gânduri pe care sachelianul nu reuºise saã le deceleze. "sa-a muncit mult la perfecþionarea capacitãþilor intelectuale ºi fizice, iar acum suntem din nou întregi ºi fericiþi!"
Cuvintele strãinului lovirã fruntea dhanului, spãrgându-i cutia cranianã ºi, înfingându-se în creier, continuarã saã ardã mocnit. Privirea nãteângã a bãºtinaºului se focalizã dincolo de gigant, încercând saã închege o lume imaginatã din genii nebune ce bântuiau structuri biologice de o forþã ieºitã din comun, al cãrui scop în viaþã era alterarea cu bunã ºtiinþã a ceea ce aici, pe Sachel, reprezenta cel mai perfecþionat mecanism natural de dobândire a cunoaºterii. Anumisul!
"Îmi pare rãu. Îmi pare rãu!", bolborosi sachelianul - cutremurat de groazã.
"Nu te neliniºti micuþule...", adãugã colosul laãsaându-ºi palmele pe umerii fragili ai dhanului ºi privindu-la în ochi. Interpretase greºit bâiguielile acestuia ºi se simþise dator saã facã anumite precizãri. "Adaptarea la mediul ostil al Terrei a fãcut din noi cea mai puternicã ºi mai inteligentã rasã din câte se cunosc. Fãrã îndoialã cã ºtim poziþiile în galaxie ale tuturor planetelor unde au ajuns navele Godharth; voi fiind doar cea mai apropiatã locaþie. ªi una dintre puþinele civilizaþii care nu sa-a autodistrus. Problema cea mai importantã, ºi care ne-a... mânat, pot spune, înspre voi este cã: nu putem supravieþui doar prin clonare. Am atins o limitã pe care n-am fi bãnuit-o în urmã cu patru secole. Suntem peste trei sute de indivizi clonaþi în aproximativ opt mii de entitãþi. De fiecare. Distincþi, însã mult prea asemãnãtori. Se pare cã încercând saã obþinem capacitãþi sporite pentru fiecare individ în parte, n-am fãcut altceva decâte saã omogenizãm rasa umanã. sa-o uniformizãm. Pericolul extincþiei a devenit vizibil cu ochiul liber. peânã ºi impulsurile sexuale sunt tot mai slabe pe zi ce trece. ªi, ca saã fiu explicit, nu ne mai putem iubi pe noi înºine. Ni sa-a fãcut lehamite! Avem nevoie de cineva diferit, aºa cum voi aveþi nevoie de... genele noastre. Nu ne puteþi refuza oferta! Uitã-te în jurul teãu micuþule, a rãmas o groazã de treabã nefãcutã pe planeta asta. Iar voi sunteþi atâte de primitivi, cã la început am crezut c-am dat doar peste idioþii ce-ºi exterminaserã, încã din negura timpului, toate geniile rasei lor." Exact aºa descrisese terranul halucinantul plan al Terrei.
Loan nu-la înþelesese pe moment pentru cã o senzaþie de leºin i se strecurase, ca un ºarpe, în coºul pieptului ºi-ºi simþea ochii arzând, incendiindu-i creierul suprasaturat de întrebãri nerostite. Simþea cã nu mai are aer. Trebuia saã facã ceva. Avea impresia cã licoarea deãruitã de cei Vechi conþine un compus afrodisiac, deoarece atinsese un prag anormal de excitaþie. Gigantul cu ochi fosforescenþi emana o cãldurã grea, animalã, care-i încinsese simþurile stârnindu-i un dor nebun de fãcut dragoste.
Împleticindu-se, ieºi afarã, în grãdina interzisã. κi deschise saãculeþul roxal pe care-la purta la gâte, pe sub roba viºinie, ºi înghiþise precipitat o pastilã calmantã din foi de todef. Îla peãrãsise pe terran, dar nu-ºi fãcu probleme pentru cã acesta îºi gãsise auditoriul în persoana lui Tahedu, Marele de Sachel. Explicându-i acestuia ceea ce Loan deja aflase.
Plimbându-se pe aleile grãdinii ºi încercând saã-ºi revinã dhanul observase cum doi dintre giganþi se aplecau ºi miroseau imperialul-nopþii, þinându-se de mânã ºi pipãindu-se pe furiº. Din când în când, neºtiindu-se spionaþi de priviri indiscrete îºi deãruiau unul altuia saãrutãri peãtimaºe. Greaþa ce-la cuprinse pe Loan îi provocã o crizã nervoasã, ºi nimic nu mai reuºi saã-la împiedice saã vomite violent - în dreptul unei tufe pipernicite de todef saãlbatic. "Douã fiinþe mãteãhãloase predispuse la a intra în rut, în lumea mea deosebitã ºi delicatã ºi... normalã!", apucã saã-ºi închege gândul înainte saã mai erupã odatã, din rãrunchi, scoþând afarã peânã ºi rãmãºiþele mesei de dimineaþã.
Aºa reuºi bãºtinaºul saã se facã remarcat de cãtre unul dintre monumentele de proteinã umanã care, aºteptându-la saã-ºi revinã, îla privi preþ de câteva minute, de la distanþa ce reuºea saã-i peãstreze intimitatea. Loan însã, prinsese cu coada ochiului momentul despãrþirii celor doi iubiþi ºi regretul întipãrit pe figura celui ce intrase înapoi în sala de cuarþ. Îla observase ºi pe cel care îla aºtepta respectuos saã-ºi ºteargã mâinile ºi care, apropiindu-se suficient, îi ºoptise: "E frumos noaptea la voi!".
Îndreptându-se de spate, dhanul îla atenþionã cã nu fusese întotdeauna aºa. Iar terranul, parcã nebãgâdu-la în seamã, continuase: "Florile astea albe sunt extrem de excitante pentru mine. Cred cã m-am laãsat prea mult în voia simþurilor!"
Contrariat ºi neºtiind dacã fusese o scuzã sau doar o simplã remarcã, sachelianul se mulþumi saã încuviinþeze printr-o uºoarã înclinare a capului. Gigantul din faþa lui peãrea cel mai superb reprezentant al rasei lor, dar Loan se strãdui saã nu se lase impresionat. Lucru la care nu-la ajuta vocea învãluitoare a strãinului ºi nici sunetele grave ºi masculine care îi încãrcau cuvintele cu magie.
"Fiinþã delicatã, ai fost înºtiinþatã de intenþiile noastre, nu-i aºa?" "Nu foarte bine. Mai mult bãnuiesc ce aveþi de gând...", ingãimã cu voce pieritã Loan. "ªi ce peãrere ai?", continuã colosul privind bãnuitor în jurul saãu. "Poþi fi de acord cu schimbul cinstit pe care-la propunem?"
Ce-ar fi putut dhanul saã-i rãspundã? Cã înþelegea dezechilibrul de forþe ºi era de acord doar asupra termenului de ultimatum, neagreându-la pe cel de pact? Dar asta doar în mintea sa. Fiindcã îi lipsea curajul unei confruntãri deschise. ªi pentru cã avea nevoie de timp ca saã poatã desluºi punctele slabe ale filozofiei sociale a terranilor.
"Vreþi saã veniþi cu toþii, aici?"
Strãinul peãruse sincer mirat. Apoi începuse saã râdeã. "Loan am înþeles cã te cheamã. Ei bine, Loan, nu vom face acest lucru. Cred cã vom ajunge la o altã înþelegere. Vezi tu, ne-am saãturat saã fim singuri pe lume. Da, da!", adãugase zãrind figura uluitã a bãºtinaºului. "Avem nevoie de o schimbare radicalã a tuturor regulilor, a comportamentului social. ªi nu în ultimul rând, a criteriilor pe baza cãrora suntem dispuºi saã oferim saãu saã primim afecþiune. Suntem ceea ce vezi tu acum doar pentru cã am considerat esenþial saã-i îndepãrtãm pe cei mai slabi, mai nevolnici. Timpul ne-a îngustat orizontul posibilitãþilor ascunse în genele noastre. Nici pe cele rãmase n-am reuºit saã le utilizãm - mãcar optim dacã nu maximal. Genofondul unei rase - dar asta am descoperit abia de curând - trebuie saã conþinã o multitudine de elemente redundante. Ca orice produs natural pe care-la rafinezi! Odatã ajuns în corp - deºi pare o teâmpenie - el îºi cautã vecinii pe care, parcã ar þine minte, i-a avut odatã. Acolo, de unde a fost extras. ªi, într-un fel, nenorocitul, se dezvoltã în tine! Elementele astea redundante par a fi cheia pe care noi am pierdut-o. De fapt, am aruncat-o, pentru cã n-am rãmas cu mai mult de doisprezece cromozomi!"
Având impresia cã strãpunge coaja sub care se aflã înþelesurile, dhanul formulã o altã întrebare. La fel de stupidã. "Vreþi saã ne folosiþi în experienþe?"
"Parcã n-ai înþelege!", replicase strãinul. "Vom lua cu noi, prin contract, câteva mii de femei ºi douã duzini ca tine."
"Câteva mii de reale?" exclamã Loan. "Bine, dar veþi condamna tot atâtea triade."
"Ei, ºi tu, nu exagera micuþule. Doar le descompletãm pentru o vreme! Peste, saã zicem, cinci ani de-ai voºtri, le aducem înapoi. Unde mai pui cã fiecãreia i se va oferi un recipient special, care va conþine mostre de spermã adevãratã, de la toþi indivizii ce populeazã peãmântul. Iar premiul cel mare va fi tandemul de nave interstelare, noi-nouþe, la cheie, prima clasã. Ei, ce zici? Te-a amuþit surpriza? Ofertã generoasã, cum numai Terra ºtie saã facã, mititelule!"
"Nu puteþi face asta!", îi scãpeã bãºtinaºului printre dinþii încleºtaþi de furie. Dar nu-ºi continuase ideea. Nu-i explicase terranului cum cele câteva mii de cuiburi rãmase fãrã reale se vor strânge, mai devreme sau mai teârziu, laângã fântânile de sacrificiu. Nu-i descrisese nici ritualul la sfârºitul cãruia atâte copiii, câte ºi goniul triadei, se vor azvârli - cu capul înainte - în întunericul laãcaºurilor de cult. Departe, la peste treizeci de metri adâncime. Nu-i spusese nici mãcar cã dhanii puteau rezista tentaþiei de a împlinii acea veche Lege Dreaptã.
"Isteria provocatã de toate miile acelea de anumisuri însingurate va rãspândi, în lumea largã, informaþii despre cine au fost fiinþele dragi sacrificate fântânii cuibului. Sachel va deveni un Bhurdha de sunete stridente ºi de imagini fãrã sens. Iar toate triadele vor înceta - pentru o vreme - saã mai schimbe informaþiile, atâte de vitale altãdatã!" La toate acestea se gândea dhanul în timp ce lacrimi de durere ºi neputinþã se rostogoleau pe faþa sa creolã. Þipetele înãbuºite îi fugãreau miliarde de celule prin vene, alarmând gena violenþei, trezind-o din amorþire, pentru o cursã care începuse ºi la care ea ratase startul.
Principalul mecanism de apãrare al organismului se declanºã cu intensitatea fenomenelor biologice primare, cu viteza lor inumanã de propagare. "Poate nu este prea teârziu saã se mai îndrepte ceva!", gândise atunci primul dhan rãscolit de furtuni celulare controlate.
Pentru un timp, colosul terran aºteptase un rãspuns. Acolo, în noaptea aceea seninã ºi crudã.
Dar cine saã il fi dat? Fiinþa plãpeândã ce sughiþa de plâns, cu capul prins între podurile palmelor?
Faþa imobilã a terranului se apropiase de dhan ºi ºoptise: "Câte eºti de frumos, delicatule!", apoi colosul se îndepãrtase, permiþându-i lui Loan saã vibreze singur, în aerul înmiresmat al nopþii. Ca dupã o fatimã ratatã!
*
Întâlnirea cu monumentele de carne ºi sosite de pe Terra declanºase în interiorul dhanului o serie de evenimente biologice, de a cãror importanþã sa-a þinut cont peânã ºi în ulterioara istorie modernã a rasei sacheliene. Foamea cumplitã a acestuia - manifestatã la întoarcerea în intimitatea propriului cuib - îngrijorase celelalte douã treimi ale triadei sale. Comentariile asupra prestaþiei sale sexuale din noaptea de dinaintea Marii Plecãri fuseserã descrise separat, într-o lucrare absolut încântãtoare, ce poate fi lecturatã de cãtre toþi cei interesaþi. Existã acolo pasaje întregi de poezii stranii, ce închipuie imagini în care zâmbetele copiilor sunt împletite absolut superb cu rãsaãriturile celor doi Bhurdha sfinþi, cu foºnetele tufelor de todef în bocetul vântului de miazãnoapte, cu licãririle valurilor în lumina stelelor.
Fania povestise cum goniul saãu o penetrase într-o clipã lungã câte eternitatea, în timp ce Loan le cânta despre visurile de iubire ale triadelor de îndrãgostiþi, despre jocurile din jurul focurilor de tabãrã. Despre lungile marºuri ale adolescenþei, în care culegeau planeta de monºtri ºi-ºi cunoºteau sufletul unul altuia. saãruturile fierbinþi ale dhanului îi înveliserã coapsele ºi pulpele ºi saânii mici. Fesele i se deschiseserã sub frãmântarea mâinilor goniului, iar dhanul Loan îla întâlnise pe Girth în interiorul ei primitor, pe care îla dezvãluise bucuroasã în întâmpinarea virilitãþii lor semeþe. Îmbãtatã de o fericire fãrã margini, frumoasa realã îºi ridicase trupul doar pentru a ºi-la coborâ imediat, plimbându-se de-a lungul tuturor celor ºase mii de vãi înverzite ºi de piscuri înzãpezite. Atâte Loan câte ºi Girth supravieþuiserã devastatoarei fatime finale.
Dar toate acestea sunt descrise mult mai bine în celebra lucrare la care sa-a fãcut referire mai devreme. Cu adevãrat importante rãmân însemnãrile privitoare la momentul de introspecþie al dhanului Loan, poziþionat temporal la sfârºitul acelui - magnific descris - act sexual. Simpla înregistrare a ideilor nãscute în mintea dhanului, bineînþeles ºi ca o consecinþã fireascã a descãtuºãrii mecanismelor biotice de apãrare ale acestuia, ne dezvãluie premisele care la-au determinat saã întreprindã viitoarele sale acþiuni.
Prin urmare, ºtim cã odatã întors la-a cuib îºi recunoscuse - în faþa Faniei ºi a lui Girth - vinovãþia inducerii în eroare a terranilor, atunci când deformase prezentarea ritualului de împerechere. Fusese, fãrã îndoialã, ideea lui, toþi ceilalþi sachelieni aprobându-i-o.
Avem referiri ºi la momentul de intimitate din viaþa hexului, când teânãrul Locagi îi asigurase cã va deveni preot al Stelei. Cei trei maturi se abþinuserã cu greu saã nu izbucneascã în râsa privind la mititelul bosumflat care îi dispreþuia pentru cã "se înrobiserã - cu propriul consimþãmânt - la giganþii ãia rãi..." ªi pentru ca triada saã-la înþeleagã mai bine, adãugase: "Ce fel de peãrinþi sunteþi voi dacã nu-mi mai puteþi asigura ºansa de folosire a anumisului?"
Deasemenea, dispunem de câteva imagini amintindu-la pe Frea, însã aºa cum îla vedea Girth..."era prea mic pentru a discerne întâmplãrile, trebuia ferit de duritatea peãrerilor lui Locagi. El mai vroia încã saã se joace, saã râdeã, saã-ºi strice jucãriile ºi saã-i decapiteze lui Jahne peãpuºile... Un mic goni pornit în aventurã spre propria peãdure populatã cu ursuleþi Rex...Cel mai pur dintre noi..."
În ceea ce o priveºte pe Jahne, lucrurile sunt un pic neclare, întrucâte informaþiile provin din mai multe surse, inclusiv - ca o curiozitate - de la Casa Securitãþii. Se pare cã mica realã aºteptase rãbdãtoare ca fraþii saãi mai mici saã adoarmã, apoi deãduse buzna în camera maturilor numai pentru a le comunica douã observaþii personale. Prima se referea la zidul ce înconjoarã grãdina Templului..."este prea uºor de escaladat!" Jahne poate fi iertatã, gândiserã maturii, înþelegându-se din priviri. Însã a doua observaþie laãsase triada incapabilã de vreun comentariu. Dezarticulatã. "Terranii sunt plini de mister..."
Iatã de ce, în însemnãrile lui Loan, apare consemnatã urmãtoarea idee:..."Mã tem c-o voi dezamãgi pe Jahne în douã rânduri. Întâi va fi geloasã pe mine când va afla cã voi pleca cu nava strãinã, ºi apoi..." Din peãcate, manuscrisul original se opreºte aici. Însã peste întâmplãrile ulterioare acestora nu planeazã foarte multe semne de întrebare. ªtim cã Loan se hotãrâse saã-ºi sacrifice triada, cãlaãtorind înspre Terra împreunã cu cele o mie de reale voluntare. Barbarii trebuiau izgoniþi în lumea lor primitivã.
Când le comunicase dorinþa sa, Fania ºi Girth izbucniserã în plâns. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Îi promiseserã cã-la vor aºtepta ºi, istoviþi de întâmplãrile de peste zi, adormiserã îmbrãþiºaþi.
Cu sufletul suspinând a moarte, dupã cum a rãmas scris în istorie, dhanul Loan îºi concentrase, la sfârºitul acelei nopþi, întreaga capacitate de transmitere de care era în stare. Toatã viaþa sa încãpuse într-un ultim mesaj de adio, un admirabil strigãte de deznãdejde adresat tuturor receptorilor de pe Sachel. Anumisul saãu pierduse pentru totdeauna funcþia informaþionalã. Dar fusese o consecinþã perfect justificatã de activarea mecanismului biotic de protejare a speciei.
Din fericire, ultimul saãu... zbor a fost decriptat, simultan, de cãtre dhanii aleºi (mult mai teârziu) saã facã parte din Forþa de Contact, actualul Serviciu de Pazã a Frontierei. Cele aproape douã decenii scurse de la Marea Plecare n-au reuºit saã acopere de uitare Manifestul pentru Sachel al dhanului cunoscut ºi astãzi sub numele de Loan cel Dintâi...: "Dacã voi avea ºansã, peste câþiva ani mã voi întoarce la cuibul meu, cu sentimentul împlinirii. Copiii vor fi de acum mari ºi vor înþelege cã m-am strãduit de acolo, din Locul Blestemat, saã le asigur o viaþã mai bunã. Niciodatã genele unor barbari nu vor impurifica moºtenirea geneticã ce o vom laãsa urmaºilor noºtri. Cu ajutorul tuturor umilinþelor lumii va fi plãtit preþul umanitãþii dinãuntrul fiinþei noastre. Declanºând cele trei mecanisme biotice sacre ºi aºteptând clipa maturizãrii propriilor simbionþi, vom atinge pragul necesar urmãtoarei faze de existenþã. Iar când ºi gena violenþei îºi va fi consumat rolul, Sachel va fi liberã sau nu va mai fi deloc! Dacã drumul de întoarcere nu se va opri în propria fântânã de sacrificiu, împlinind ritualul strãbun, uitaþi-ne! Promitem în schimb saã laãsaãm în urma noastrã... pustiul! Pentru cã doar firele de nisip ale timpului vor reuºi saã mãsoare grozãvia faptelor noastre. ªi doar Micul ºi Marele Bhurdha vor mai putea saã ne ierte, atunci când, obosind saã ne mai vegheze odraslele, vor înghiþi Sachelul ºi odatã cu el, amintirea unei rase... subtile!"
Manifestul pentru Sachel rãmâne, fãrã îndoialã, o promisiune cu valoare de simbol. Pentru cã terranii sa-au dovedit a fi o rasã îngrozitor de inteligentã. Odatã ajunºi pe Terra, dhanii însoþitori ai realelor au fost supuºi, fãrã nici o excepþie, unor experienþe înfiorãtoare. Viaþa lor sa-a scurs prin tuburile cu care au fost conectaþi la aparatele de citire a informaþiilor stocate în creier, ºi nu numai acolo. Gena violenþei n-a mai avut timp saã-i ajute. Tehnologia giganþilor cu ochi fosforescenþi întrecea chiar ºi visele rasei noastre.
Nu ºtim prea bine cum sa-a întâmplat! Cert este cã geniile alea biomecanoide ne-au aflat secretele. ªi, din fericire, toate secretele. Tehnologia lor nenorocitã le-a întrecut imaginaþia, i-a trãdat! Se pare cã, atunci când au decriptat informaþiile din Loan, au deschis, de fapt, dopul celei de a doua fiole!... ªi n-au dat peste vreun complex multienzimatic alterat, ci peste unul informaþional. Proaspãte. Perfect compatibil cu substratul lor genetic. Cu genele lor excepþionale.
N-am teânjit niciodatã ºi nici n-am avut curiozitatea saã ne închipuim chinurile pe care le-au suportat atunci când organismele lor perfecte au început saã... construiascã, într-o singurã generaþie, ºi în numai douã saãpentruãmâni, anumisuri.
Cert este cã dupã cinci ani de sclavie, noi tot nu învãþaserãm cum saã ridicãm de la sol cele douã nave fãcute cadou. Însã, dupã alþi ºapte ani, patru dintre realele noastre au reuºit saã aducã acasã ce-a de a treia navã terranã, iar ca material ºtiinþific, cele douãzeci ºi patru de compartimente frigorifice transparente - depuse în modernul institut de biologie construit la periferia Lempesului - în care odihnesc tot atâþia terrani. Ultimii terrani! Cei care au înnebunit la urmã. Când rezolvaserã problema structuralã a anumisului printr-o simplã operaþie esteticã.
Coloºii cedaserã doar în faþa nebuniei iscate de fluxul informaþional al acestuia. Pe care n-au reuºit saã-la controleze, oricâte sisteme sofisticate de bruiaj îºi montaserã în tot corpul.
N-am fost siguri cã Bãtrânele învãþaserã prea bine limba terranilor, dar au putut preda lecþii de pilotaj celor care activeazã astãzi în Serviciul de pazã al Frontierei ºi, din aceastã cauzã, povestirile lor au contat foarte mult atunci când sa-a dorit publicarea unei Istorii Blestemate.
Unii dintre noi se mai distreazã încã, stingând luminile saãlii unde aceºtia sunt expuºi. Însã, oricâte de liniºtiþi ar peãrea cã stau, cu ochii ãia ai lor fosforescenþi reuºesc saã strãpungã atâte întunericul câte ºi stratul gros al gheþii. ªi tot înspãimântãtori par.
Se poate spune orice despre terrani, dar noi credem cã se exagereazã atunci când se acrediteazã ideea cã au fost o rasã cu simþ artistic. Subtilitatea nu fãcea parte din arsenalul lor de capacitãþi, chiar dacã, încercând saã protejeze noul organ dobândit, ºi-au împodobit abdomenul cu aºa-numitul anumis împotriva gândirii. Traducerea Bãtrânelor lasã de dorit, în fond, saã avem iertare, nu era decâte…

[Ben Ami]

[b][size=18]Rãsplata
by Ben Ami

Mã întorc ºi lovesc. Pumnul zdrobeºte maxilarul adversarului meu, care cade, se rostogoleºte pe spate ºi zvâcneºte din membrele inferioare pentru o ultimã datã, leºinând. Rãsuflu din greu, dar cu uºurare, mai mult încercând decâte reuºind saã-mi recapãte stãpeânirea de sine. A fost greu, ba nu, a fost foarte greu! Parcã mai greu cu fiecare luptã, cu fiecare efort dozat – mereu un efort dozat – amintindu-mi de urmãtoarea confruntare, de fiecare datã mai aproape de ultima datã.
Genunchii îmi tremurã, o deârã de saânge mi se prelinge pe gâtul încã încordat, însã mai gãsesc resurse saã zâmbesc, saã le fac pe plac, saã le merit banii investiþi în mine, maºinãria care nu deã greº, cel mai puternic om. Ce ºtiu ei despre imposibilitatea mea de a urina, câþi dintre ei au nevoie de o luminã aprinsã de fiecare datã când încearcã saã adoarmã ºi monºtrii nemaipomeniþi îºi încep peânda, urmãrirea, goana. Cine a aflat valoarea pulsului cu care reuºesc în cele din urmã saã ies din coºmar? De ce le-ar peãsa?
Cu capul în palme, singur în imensul vestiar de lux pe care mi la-au pus la dispoziþie, insensibil la zarva de afarã reuºesc totuºi saã-mi simt antrenorul intrând. Cu coada ochiului i-am urmãrit paºii uºori ºi sprinteni pentru un om de etatea lui. Ce se va alege de mine când voi fi la fel de bãtrân? Cine mã va aºtepta la fel de naiv, de întrebãtor, de nerãbdãtor? Se opreºte într-un loc.
Ridic bãrbia din podea ºi-la privesc direct în ochi, aºteptându-i reproºurile, temerile pentru viitoarea confruntare, pregãtirea psihologicã a momentului când voi fi doar eu ºi adrenalina consumatã cu cumpãtare, doar eu ºi umorile corpului meu, adversarul nefiind decâte þinta finalã a tuturor traiectoriilor palmelor, pumnilor, coatelor, genunchilor ºi teãlpilor mele bine coordonate.
Privindu-la de la distanþa de cincisprezece paºi abia dupã câteva minute reuºesc saã ºoptesc…
- Ce tratament de recuperare trebuie saã urmez de data aceasta? Meloterapie? Ultrasunete? Diadinamice? Îla vãde cum deã din cap în semn cã nu. Împachetãri? Ionizãri negative? Masaj termic? Privirea sa nu laãsaã loc de interpretãri, creierul începe saã-mi lucreze febril. Crioterapie? Electrostimulare? Acupuncturã? Hidrocainetoterapie? încerc eu saã-mi amintesc panicat, în timp ce el începe saã zâmbeascã. De acolo, de departe, parcã din ce în ce mai departe.
Un calm nefiresc îmi cuprinde corpul, o descãrcare infernalã de adrenalinã mã ajutã saã strãbat - în mai puþin de o secundã - distanþa care ne separã. Abia apuc saã-i zãresc începutul de uimire pe faþa bãtrânã ºi zbârcitã de timp.
Când degetele mele îi cuprind gâtul, prin minte îmi trec: amfetaminã, propilhexedrinã, amfepramonã, stricninã, clorfenterminã, pipradol, efedrinã, mesocarb, metilfenidat, pentetrazol…
În timp ce faþa sa începe saã capete o culoare cianoticã, muºchii mei transpirã: bolasteron, metenolon, metiltestosteron, nandrolon, stanazolol, oxandrolon…
Când îmi ºopteºte ultimele cuvinte, îmi aduc aminte despre: anevrisme, scoliozã, microfisuri vertebrale, ectopie testicularã, miopatie, ptozã palpebralã, nefrocalcinozã, enurezis…

A ºtiut dintotdeauna cã asta urma saã se întâmple. Nu mai eram naiv, întrebãtor, ori nerãbdãtor. Handicapaþii nu ºtiu saã iubeascã! Eram cel pe care-la modelase dupã sufletul ºi ambiþiile sale. Îmi ºoptise clar rãsplata noastrã… “- Campionul lu’ tata!”

[Ben Ami]

[b][size=18]Probabilitatea fiBANarã
by Ben Ami

Pe o vreme mizerabilã în care peânã ºi câinele te-ar urî peânã la sfârºitul zilelor dacã la-ai scoate din casã, procesiunea Întunecãrii îºi aflã popasul binemeritat într-un oraº uitat de toþi zeii lumilor. În Godoma, locul de unde se bãnuie cã ar izvorî toate relele peãmântului, unde Fiara sa-a nãscut pentru prima datã, ºi unde odraslele ei revin odatã într-un mileniu, sfãtuindu-se ºi hotãrând locul viitoarelor pustiiri.
Pe dealurile unde zace oraºul, sub adãpostul fragil al corturilor de iutã, ori al cocioabelor arse peânã la cãrãmidã ºi semãnând cu grajdurile, fibanarii se strâng laolaltã sub cerul nemilos care revarsã asupra lor un potop de ape. Fibanari veseli sau înveseliþi de bãuturã ori de droguri, cu neveste saãnãtoase ºi plozi zdraveni dupã ei, cântând sau rãcnind îndemnuri mai deocheate cãtre adãposturile vecinilor, aproape ºi totuºi ascunºi de stropii mari ºi repezi ai ploii. Fluierele ºi ghitãrile lor îºi desfac sunetele melodioase în aerul care parcã stã, netransmiþând mai departe nici bucurie ºi nici speranþã. Copiii se ceartã din nimicuri, însã þipetelor lor ascuþite nu mai apucã saã se înalþe, saã rãzbatã prin zidul de ape, sfârºind în peãmântul întunecat ºi fetid care peãstreazã prin adâncuri mirosul acela pestilent, din cauza cãruia câþiva fibanari au coºmaruri chiar fãrã saã închidã pleoapele. Unii au adormit laãsaându-se - pentru prima datã în viaþã – peãtrunºi de vise dintre cele mai stranii, cu fantome ºi vampiri, cu decapitãri ºi arderi pe rug, cu multe dintre miturile lumii civilizate pe care o peãrãsiserã încã din clipa când se hotãrâserã saã plãteascã pentru aceastã neobiºnuitã excursie – cedând în faþa unei curiozitãþi legale ºi legiferate. Curiozitatea lor, ori a rudelor mai apropiate, a tuturor celor care anul acesta meritau saã cunoascã o parte din ceea ce lumea plãsmuise de-a lungul mileniilor.
În urmãtoarea dimineaþã plumburie ploaia sa-a mai domolit, însã razele celor doi sori n-au peãtruns norii ce strãjuie deasupra întregii regiuni – marcând-o pe vecie. Aburul greu care se înalþã din peãmântul Godomei urcã cu el în înalturi fantasmele nopþii ºi izul acela putrid, care a peãtruns deja în veºmintele ºi chiar în mintea pelerinilor.
Procesiunea Întunecãrii se urneºte din loc ºi intrã adânc în cartierele mãrginaºe ale oraºului tuturor coºmarurilor lumii. Încet, un vierme uriaº de ale cãrui urme în noroi se ocupã plozii fibanarilor, care se teãvãlesc ca niºte porcuºori, þipând ºi înjurând din toate puterile. Pentru cã aici au voie, de fapt, doar aici au voie. Câþiva dintre ei se gândesc cum saã violeze o teânãrã vãduvã pe care noaptea trecutã au observat-o plimbându-se goalã prin noapte. Vor sa-o violeze apoi sa-o ucidã. Le va fi greu, mintea femeii era deja una cu întunericul, dimineaþa o adusese înapoi, în cortul ei. Avea zgârieturi adânci pe saânii generoºi, pe coapsele pline. Un firiºor subþire de saânge era spãlat uºor de ploaia finã a începutului de zi. În ochii ei nu se putea citi nimic.
Procesiunea se opri în mijlocul oraºului peãrãsit, în piaþa sa centralã. Vremea se încãlzise, norii aflaþi la joasã altitudine creau un efect de serã, ce devenea, încetul cu încetul, greu suportabil. Aerul era de nerespirat.
O ºleahtã de fibanari adulþi, cu ochii înroºiþi de bãuturã ºi îmbrãcaþi în pantaloni scurþi pornirã la vânãtoare. Vroiau distracþie, plãtiserã, iar acum renunþaserã peânã ºi la cãutarea unui adãpost mai sigur pentru noaptea ce avea saã vinã. Cu asta se pot ocupa ºi femeile, rãscolind gunoaiele ºi ruinele aflate la tot pasul. „Cazare gratuitã” era specificat în pliantul pe care-la primiserã ºi fusese pe placul tuturor fibanarelor. Acum, abia aºteptau saã peãruie, saã zgârâie ºi saã muºte potenþialele concurente. Asta în cazul în care nu erau de ajuns mijloacele „convenþionale” de convingere. Fiecare avea câte ceva de fãcut. Excursia nu putea dura mai mult de douã zile ºi douã nopþi, ori, ce saã faci mai întâi?
Din loc în loc câte un câine mai jigãrit îºi laãtra dorinþa de a fi saãtul. Fibanarele îi goneau cu pietre. Echilibrul se rupea doar când o aruncare mai norocoasã frângea firul vieþii patrupedului. Atunci se pornea un adevãrat delir de urlete ºi viitoarea fripturã era adjudecatã de cãtre cea mai merituoasã femeie. Rar se isca o confruntare care saã se lase cu schilodiri pe viaþã. Însã ºi atunci triumfa tot una dintre frumoasele rasei ce stãpeânea planeta.
Bun, prin urmare asta cãutau? Cum saã-þi dai cu peãrerea asupra unor asemenea comportamente… primitive? De ce ai crede cã o astfel de civilizaþie, a forþei brute, i-ar putea caracteriza pe cei intraþi în Godoma?
Vezi tu, peãreau desprinºi de undeva ºi plasaþi într-un alt context, aproape peste noapte. Era de ajuns saã le priveºti miºcãrile pentru a realiza cã sunt fiinþe extrem de educate, a cãror sumã de cunoºtinþe despre lume ºi viaþã depãºea fiecare posibil moment individual de panicã. Nu veniserã aici cu rea intenþie, nu doreau rãul nimãnui… în mod special. Erau sofisticaþi, artiºti în marea lor majoritate, câþiva profesori, mai multe asistente sociale – înfrângându-ºi temerile într-o excursie, undeva… la marginea propriei civilizaþii. Într-un spaþiu pe care se hotãrâserã saã-la distrugã în nenumãrate feluri, dar care, nereuºindu-le, devenise un fel de loc de distracþie. Ce-i drept, care se întindea pe o ºeptime din suprafaþa Fibanei.
Mulþi aveau proteze neurale, îmbunãteãþiri genetice substanþiale, care îi fereau din calea furiei microorganismelor ce stãpeâneau ruinele. Provocarea era imensã. Liniºtiþi, corecþi, respectând legi ºi reguli pe care doar le putem bãnui, fibanarii construiserã o societate aproape utopicã inventând ºi testând majoritatea filozofiilor sociale, peânã când obþinuserã echilibrul de care acum se bucurau ca niºte copii nevinovaþi. Prin urmare, e greu saã depistãm, dintr-o singurã privire aruncatã asupra realitãþilor împãmântenite pe Fibana, acele mici discrepanþe, compromisuri, ori particularitãþi, care saã îi individualizeze în marea comunitate a omului – împrãºtiatã, cum ºtim, în galaxia ale cãrei secrete abia am început saã le înþelegem.
Urmãrindu-le aventurile reuºeai saã-þi dai seama cã sunt inteligenþi, educaþi ºi extravaganþi, chiar dacã aprobau o filozofie a binelui (am putea spune… cu îngãduinþã) cu disparitãþile ºi bizareriile ei particularizante – însã câte se poate de tipicã unei planete pe care rasa umanã o trateazã cu aceeaºi indiferenþã faþã de celelalte specii, pe care i-o cunoaºtem din propria noastrã istorie. Ne asemãnãm destul de mult, chiar dacã folosim cãi diferite de a ajunge la scopurile pe care ni le-am fixat de-a lungul timpurilor. Tehnologiile noastre sunt comparabile, cu un uºor avantaj de partea fibanarilor, ei soluþionând un pic mai „elegant” problemele ecologice, delimitând peãmânturile „blestemate” de cele „binecuvântate” ºi stabilind condiþii mai stricte de intervenþie în naturã a factorului uman.
De asemenea, nu ºtiu dacã arta lor a împrumutat din convingerile propriilor filozofii de viaþã, nu-mi pot da seama în ce mãsurã fericirea individualã se întemeiazã pe o înþelegere a spaþiului ºi timpului în care au evoluat concomitent (sau consecutiv) cu cei asemãnãtori structural. Ar fi putut trãi într-o lume în care microorganismele saã nu le fi dat atâta bãtaie de cap ca nouã, în care saã nu fi existat religii atâte de stranii încâte saã le fi cufundat lumea în secole de ignoranþã ºi fricã… Poate cã roata lor a fost inventatã mai devreme, iar apa de bãut a fost doar un moft – având în vedere puzderia de izvoare termale împrãºtiate pe întreaga planetã. ªi poate cã fibanarii n-au fost niciodatã nevoiþi saã poarte rãzboaie de independenþã, în care saã se elibereze de sub tirania celor care sintetizau mai mult testosteron, ori aveau consoarte de douã-trei ori mai prolifice.
Da, multe ar fi putut fi deosebirile dintre noi ºi ei, însã câte dintre acestea mai fac obiectul cercetãrilor în prezent? Bunele lor intenþii de vecinãtate nu pot fi suspicionate din moment ce ne-au permis saã ne bãgãm nasul peânã ºi în zonele protejate sau interzise. Godoma nu e doar testul lor de maturitate spiritualã, la rândul nostru suntem evaluaþi în funcþie de nivelul de înþelegere pe care îla manifestãm vizavi de acest „fenomen”. Oare peânã în ce punct putem stabili punþi de înþelegere la nivel individual?
Concluziile noastre trebuie saã conþinã referiri la libertatea lor de exprimare, la legile ce-o statueazã (ºi care sunt respectate peânã în cel mai mic amãnunt). Poate cã preþul plãtit pentru dobândirea acestei libertãþi a fost imens, ori poate cã supoziþiile noastre sunt lovite de nulitatea temerii cã i-am putea jigni, prezentându-le. N-am de unde saã ºtiu, deºi nu-mi pot ascunde mâhnirea în legãturã cu incertitudinile mele. Aº fi vrut saã-i cunosc mai bine. Dintre toþi „posibilii” noºtri prieteni EI par a fi cel mai aproape de organizarea socialã pe care ne-am dorit-o din totdeauna. Îmi pare rãu cã nu-mi pot da seama.
Nu înþeleg nici mãcar de ce au nevoie de procesiuni în care saã venereze Întunecarea – pentru cã la ei, ºi asta am aflat-o din întâmplare, religia nu a fost niciodatã în prim-plan. Educaþia ºtiinþificã este de departe singura mãsurã care ierarhizeazã un asemenea tip de societate. Sistemele de referinþã sunt câte se poate de explicite. Teste extrem de punctuale stabilesc Judecãtorii fiecãrui anotimp, ei fiind singurii capabili ºi îndrituiþi de a adopta mãsuri ce privesc întreaga populaþie a planetei. Litigiile se rezolvã printr-o simplã majoritate a peãrerilor cunoºtinþelor ºi prietenilor celor doi sau mai mulþi oponenþi. Provocãrile de orice fel sunt standardizate în documente banale, ale cãror înþelesuri sunt aplicate chiar ºi de cãtre copii. ªi tot aºa, practic fibanarii ãºtia sunt cam ciudaþi doar fiindcã absolut toate tipurile de interacþiuni posibile dintre douã persoane sunt mediate de un principiu vechi de cand lumea. Cel al echilibrului atins prin utilizarea celui mai mic consum de energie posibil. Un fel de regulã a butoiului – nu se poate saã n-aveþi habar – erau recipienþii aceia de diferite capacitãþi în care se peãstra lichidul obþinut prin fermentarea fructelor – lucru posibil doar peânã la nivelul celei mai scurte doage.
E încântãtor - ºi frustrant totodatã - saã constaþi cã o civilizaþie ca a lor a aflat secretele stãpeânirii unora dintre cele mai peãgubitoare (în istoria noastrã acceptatã) aspecte ale naturii umane. Însã Godoma, acest „iad” perfect conservat, rãmâne elementul de referinþã hotãrâtor al dezvoltãrii lor spirituale. Nu au trãit dintotdeauna în pace. Nu au reuºit „din prima încercare” saã elimine orice urmã de agresivitate, de violenþã, ori de urã.
Aºa cum noi avem parcuri de distracþie, sau spectacole de divertisment, EI au dezvoltat o laturã distinctã a conceptului de ecologie unitarã, la nivel planetar. O denumesc „ecologia minimei probabilitãþi”, deºi titulatura în sine nu pare saã surprindã complexitatea atitudinilor manifestate în Godoma de cãtre fericiþii fibanari ce-ºi permit o procesiune a Întunecãrii.
Se spune cã nu existã nici mãcar o singurã asistentã socialã care saã nu fi petrecut un asemenea sejur în „oraºul pustiirilor”. Practic, cele mai bune referinþe am înþeles cã le au femeile nemãritate care – odatã pe an – studiazã comportamentul uman descãtuºat de regulile ºi legile civilizaþiei. Aici, în Godoma, unde soarele nu rãsare niciodatã, unde spiritele cele mai rele îþi iau în primire sufletul încercând saã-la corupã, saã posede pentru o veºnic „ultimã datã” ceea ce, cândva, le-a aparþinut. Tot aici îþi poþi viola peânã ºi sora… fãrã ca cineva saã-þi reproºeze acest lucru vreodatã. De asemenea îþi poþi omorî tatãla, ori te poþi deda la cele mai cutremurãtoare – în lumea realã – acte de cruzime. Te poþi droga, mutila, umili ºi încerca saã atingi stãri care sunt descrise, extrem de amãnunþit, în cãrþile aflate în oricare dintre bibliotecile planetei. Nimeni nu te împiedicã saã încerci toate acestea, pentru cã nimeni nu-þi cere socotealã. Este consideratã a fi cea mai bunã metodã de aþi cunoaºte limitele, de a mãsura posibilitãþile fiecãrui fibanar de a deveni Judecãtor, ori de a rãmâne doar un martor al devenirii acestora.
Doar în oraºul blestemat poþi afla ceea ce nu vei putea pierde niciodatã – atâte timp câte descoperi distanþa care le desparte de natura ta umanã. Doar prostituându-se copilele îºi puteau descoperi limitele sensibilitãþii afective cu care-ºi vor înconjura odraslele. Doar în luptele cu vietãþi (da, cele în care singurele arme permise sunt animale, sau prunci de peânã-ntr-un an) fibanarii puteau înþelege legile care protejau biotopurile Fibanei, ori importanþa vieþii ºi necesitatea asigurãrii celor mai bune condiþii de dezvoltare intrauterinã a feotuºilor. Cãci DA, nici la ei nu se nãºteau doar genii. ªi EI erau la începuturile cercetãrilor de obþinere a unor copii cu ºanse maxime de dezvoltare bio-psiho-socialã. Iar „greºelile” trebuiau saã fie îndreptate cumva, ba chiar saã dobândeascã valoare de simbol, ºi saã peãteze mâinile peãrinþilor care încãlcaserã – în lumea realã, nu în Godoma – legile statului de drept. Nu erau cruzi, ci drepþi – afirmau EI – însã metodele de coerciþie, oricâte de neadecvate moralei noastre, scãdeau în fiecare an ºansa existenþei unor „deviaþii”. Erau riscuri acceptate, comportamente primare tolerate, excepþii utilizate în remedierea comportamentelor care se abãteau de la un echilibru îndelung cãutat de cãtre Judecãtorii tuturor peãmânturilor binecuvântate.
O datã la câteva anotimpuri, ce-i drept din ce în ce mai rar, ultima noapte a procesiunii Întunecãrii se încheia cu un autodafe impresionant. Puþini ºtiau cã victima unui asemenea gest nu cãzuse pradã puterilor malefice atribuite aprori locului, ci suferea de o boalã incurabilã. Cei mai mulþi vedeau o purificare, un exemplu demn de o rasã mândrã ale cãrei „lepãdeãturi” reuºeau saã gãseascã puterea de a se autocorecta într-un ultim ºi autoflagelant gest de apartenenþã la o civilizaþie superioarã. Civilizaþie care reuºise saã spargã zidul propriei condiþii biologice, exprimând cum nu se poate mai sugestiv dorinþa de a strãbate spaþiul ºi timpul (într-un mod pe care nu erau foarte departe de a-la descoperi).
În fond, mi-am dat seama cã fibanarii trãiesc aceeaºi angoasã cu a tuturor populaþiilor umane de pretutindeni. Numai cã noi, spre exemplu, nu cãutãm rãspunsul doar în transumanism. Desigur, nu înseamnã c-am fi mai buni, ori cã ei ne pot domina dintr-un anumit punct de vedere. Nu suntem decâte - cel mult – comparabili, ºi aceasta se întâmplã numai dacã umanitatea poate juca rolul unui sistem cuantificabil, în care pot fi cunoscute variabilele de intrare astfel încâte ieºirile saã conducã la un rezultat previzionat. ªi, de ce saã n-o spunem, dorit.
Godoma este cel mai bun exemplu al lor, este destul de greu saã nu sesizãm zâmbetul (poate un pic maliþios) cu care ne rãspund la întrebãri. Noi doar încercãm saã fim contrariaþi. Chiar aºa, ne vine destul de … greu saã trecem cu vederea statisticile care „pierd din vedere” cei patru (ori poate cinci) fibanari, ce dispar la fiecare excursie. EI par – de fiecare datã, din observaþiile noastre – mulþumiþi ºi împãcaþi cu ideea aceasta, însã înregistrãrile noastre nocturne (executate în infraroºu, deci urmãrind strict radiaþia termicã) dezvãluie vieþuitoare mari – de multe ori purtând în braþe forme mai mici – care, parcã, se preling pe laângã zidurile clãdirilor, îndepãrtându-se - în mod câte se poate de clar - de taberele pelerinilor. Formele roºietice de pe ecranele locatoarelor noastre nu par a zãbovi vreo clipã. Pe mãsurã ce noaptea se scurge, iar aburul putrid al zorilor îºi începe ascensiunea cãtre înaltul plumburiu al cerului, fugarii se pierd în adâncurile zonei blestemate, întorcând spatele minunatei civilizaþii fibanare. Nu se vor mai întoarce niciodatã. Fiecare dintre ei pare a cunoaºte foarte bine motivele acestei laºitãþi. Nouã nu ne rãmâne altceva de fãcut decâte saã ni le închipuim, chiar dacã (în timpul observaþiilor fãcute de-a lungul anilor) pe unul dintre zidurile coºcovite de timp descifrasem înþelesurile unei posibile probabilitãþi:
„…- Rãteãcitorule!..” (ameninþa ea, dupã care urmau câteva cuvinte de neînþeles) „… când îºi vor isprãvi mãrturisirea lor, fiara care se ridicã din Adânc va face rãzboi cu ei, îi va birui ºi-i va omorî…”

[Ben Ami]

[b][size=18]90,14 ºi ceaþã, apoi întuneric, iar acum TU
by Ben Ami

La caöln am alergat mai repede ca niciodatã. Pentru 2 ture în 99,57 secunde Georgia m-a fãcut nebun. Zicea cã osteocitele mele nu-sa pregãtite, cã-n timpul cursei imunitatea a atins acea ipoteticã valoare zero. Mânca cu polonicul, îþi dai ºi tu seama - vroia saã mã sperie. Avea doar o idee de dreptate. Transpiram informaþii codificate altfel – chiar aºa – era de-ajuns saã m-atingã vreunul ºi peânã seara muream de la vreo ciupercã de prin Mauritius. Îþi poþi închipui? De-acolo era Obocha. Da-mi numãrase „cuiele” babuinul, îi deãdusem un hectar saã-ºi fac-o casã. la-am devansat cu vreo 4 metri. Oasele mele fragile rezistaserã – fracturile de stres rãmãseserã o amintire urâteã. Boala trecuse ºi nimerisem în paradis…Chiar dacã pentru mine arãta ca un osuar.
Moscova a însemnat 1,2 milioane, 9 grade Celsius, caatia ca premiu ºi prima injecþie cu DermaBot. O, da! Nu ºtiai, nu? Începusem saã-mi cresc „carapacea” – ficatul se chinuise saã desfacã o moleculã nouã, inteligentã. Dupã o jumãtate de orã renunþase. Celulele epidermice se aranjau într-o configuraþie aerodinamicã. Ai ascultat Burzum? Incearcã Jesu Dod – ãsta-i ritmul… Doar celulele cu bastonaº au avut oarecare rezerve. Senzaþia de boia de ardei în ochi a persistat o saãpentruãmânã. Micii transformatori si-au luat rolul în serios. Ori de câte ori aveam ocazia intram într-o incintã antifonatã si urlam peânã îmi deãdeau lacrimile. Îþi aminteºti?... Cã doar ai fãcut prostia saã intri dupã mine. Douã ore þi-a curs saânge din urechi. Tu n-ai copilãrit laângã aeroport.
Era incredibil ce se întâmpla, mâncam o datã-n zi ºi fãceam antrenamente înspãimântãtoare. Simplul fapt cã-mi închipuiam ceea ce ar fi trebui saã fac era de ajuns. Cumva „mã simplificam” - din cele peste trei mii de tipuri de proteine aveam saã pierd zece la sutã. Tu mi-ai spus asta primul! Nu aldehide, nu oxalati, la revedere cianuri, adio cloruri…primul atlet „ecologic” – ultima gãselniþã, ai zis. ªi te-am crezut, dar te iert!
În sfârºit…Paris. 18 grade Celsius. Doi schwarzeneggeri americani, trei babuini, un chinez hiperactiv, francezul „obligatoriu” ºi eu. Evident, ºi Georgia. Era înnebunitã saã vadã turnul. Glumea. Zicea c-o saã aprindã un chibrit laângã noi saã vadã dacã sare stadionul în aer. Da’ ºi-a dat seama cã doar eu aº fi trãit. Mai nimic care venea din „exterior” nu m-ar fi putut ucide. Aveam „carapacea”. Orientarea spaþialã a celulelor epidermale încuraja „alunecarea”. Orice m-ar fi lovit ar fi ricoºat… Mai puþin sentimentele EI ºi gângureala caatiei.
Primii douã sute de metrii sa-au alergat în 22,4. Spectatorii încremeniserã. Un urlet venind din spate m-a fãcut atent la Obocha. Îla zãream cu coada ochiului. Credeam cã-i deja „declanºat”. Mi-am adus aminte cã nimeni n-avea habar unde se antrenase în ultimele patru luni. A fost momentul în care m-a acroºat schwarzennegerul acela pitic. Tricepsul mâini stângi a început saã-mi urle în coºul pieptului. Am icnit ºi urmãtorul pas a fost mai scurt. Câte pe-aici saã mã prãbuºesc. Am inspirat 240 de cubi în plus ºi am ajuns primul la trei sute de metri. 34, 46 ºi deja ne înºirasem pe turnantã. Chinezul îmi sufla în ceafã. Cred cã atunci i-a pleznit artera femuralã. Niciodatã nu ºtii la ce saã te aºtepþi de la gãlbiori. Nu mai râde cã dacã nu avea bunul simþ saã se prãbuºeascã pe iarbã acum nu mai arãtam atâte de chipeº. Da, ºtiu… Ce folos? Trebuia saã fii fost acolo. Te-a durut în cur!
Mai þii minte câte am trecut la patru sute? 46, 32? He!… rãmãsesem trei, restul îºi implorau plãmânii saã funcþioneze. Þi-am mai zis cã americanii n-au imaginaþie. Cu extract de timus ºi Epo nu se mai face treabã de mult. Puþeau ãia de ziceai cã-sa peºti. Eu tot mai cred cã de-aia am rupt recordu-n douã!
La ºase sute de metri „meºterul local” a terminat rezerva de ATP ºi a trecut pe „pilot automat”. Francezii ãºtia-sa patetici, dupã ce la-a îmbrâncit fratele lui Obocha, Harare parcã-la cheamã, nu? a luat-o pe arãturã ºi a ieºit prin tunelul stadionului. Ce era miºto…cã peãstra ritmul. Ce rahat! saã te faci de râsa în vãzul lumii.
Uff! Eu vorbesc… Cum arãtam, cã de simþit mã simþeam ca „toþi deodatã”? Chiar ºi acum - cu drãgãleala asta de plego pe lobii frontali - tot nu mã simt ca atunci. 90,14 ºi ceaþã… apoi întuneric, iar acum TU…
Dacã am noroc scap… nu-þi feri privirea! În caz contrar… saã n-o laºi pe Georgia saã se chinuie cu caatia. Ai grijã saã primeascã alea 3 milioane ºi convinge-o saã nu mai încerce DermaBotul pe nimeni peânã nu fixeazã erorile de transcriere.
Iar tu! …saã nu mai spui la nimeni cã-sa primul atlet „ecologic”! Dacã mor acum n-am existat niciodatã!