Povesti cu suflet Syndication Mon, 25 May 2009 22:10:53 +0300 forum@roportal.ro (Forum Roportal) IP.Blog 60
Nu vedem in poze decat acel chip dulce, si zambetul iti pare izvor de fericire, fara sa stim - naivi ce suntem, ce se ascunde dincolo de ochii ce par plini... O lipsa de expresie pe care la-nceput n-o vezi, se face acum vazuta de dincolo de poza... Acelasi zambet in fiecare ipostaza, aceiasi ochi, aceeasi expresie, lipsita parca de iubire, lipsita de orice bucurie, trista in adancuri dar impunandu-si sa iubeasca, un sentiment poate dorit, dar inca nesimtit, atat de evident devine cand mintea ti-este treaza... Cum poate un om care iubeste sa nu reuseasca sa transmita asta prin fiecare por? Cum poate o imagine sa scoata la iveala un interior pe care fara sa stii tu il ascunzi, cand privitorul nu stie oricum sa te citeasca, poate prea indragostit sa-si mai doreasca asta... Iluzia iubirii tradata intr-o poza, caci n-ai talent actoricesc sa poti sa pacalesti un ochi de sticla mai treaz decat cei doi ai celui ce priveste...

Un chip fara expresie exprima totusi atat de multe, dar cum stii ca citesti cum trebuie mesajul ce prietenul cu un singur ochi incearca sa-l transmita? Poate e doar oboseala... Da, trebuie sa fi fost obosita persoana respectiva, in toate cele 92 de locatii si 2000 de poze, in toate cele 92 de zile atat de pline de minunatii si de iubire, pentru tine... Poate de aceea zambetul ii este gol si pare sa nu faca altceva decat sa mascheze un lips atat de mare pe care nu il poate spune, caci poate cine stie, nici nu il realizeaza...

Si poti gresi atat de mult in ceea ce priveste o persoana, dar poti gresi mai mult crezand ca-o vei cunoaste dintr-o poza, cand o poza nu face cat 1000 de cuvinte atunci cand e vorba despre oameni... Si totusi uneori devine atat de clar, imaginea din minte nu e deloc la fel cu cea din poza, caci in mintea ta persoana-i plina de iubire, cand in realitate, ea simte altceva...

Cum sa nu iubesti fotografia cand poti descoperi atat de multe invataturi din ceea ce ea-ti spune, cand poti privind o poza cu un con pierdut intr-o padure, sa intelegi dimensiunea a tot ce-a fost candva?

Unde e dorinta de viata intr-un zambet inutil produs la apasare de buton exterior? Unde esti tu insuti daca in spatele imaginii cineva poate sa citeasca altceva decat ceea ce tu incerci sa expui? Uneori lucrurile sunt evidente... expresia fetei e atat de complexa si de clara incat poti citi (daca intelegi limbajul) o viata intreaga de om prea fericit, sau de tristete si durere, dezamagire sau singuratate, plictiseala sau efort... Nu e usor, nu, e de ajuns insa ca nu e imposibil pentru toti. Doar pentru cei mai multi. Deci cineva ar putea depasi zidul creat la suprafata, pentru-a vedea in tine ceva ce nu vrei sa se vada... Dar cu ce scop ar vrea sa faca asta? Ce bine ar putea aduce? Sa stie cum te simti i-ar fi mai usor decat sa inteleaga cine esti, dar ce si cum simtim vorbeste totusi multe despre noi... Si privitorul cu scara peste ochi ce traverseaza zidul ar putea produce atat de mult bine dincolo de zid, dar cine sa il lase sa coboare dincolo? "Da-te jos de pe zidul meu, nu e nimic din ceea ce crezi tu acolo, te inseli!". Pacat, el vedea dragostea prizoniera intr-o minte ce nu mai stie sa iubeasca... Lanturile pot fi rupte cand ele nu devin prea pretioase pentru cel care le poarta...

Golit de sentimente, zambetul pare obosit, si pozele se mira vazand asta, stiind ca gura spune cu totul altceva... Dar oamenii privind imagini vad doar contururi, nu si sentimente, si citind randuri vad doar cuvinte, nu intelesul dintre ele... O poza ca o stereograma pe care doi privitori o pot percepe diferit, unul vede doar imaginea de suprafata, dar celalalat patrunde cu mintea si cu ochii, suficient de-adanc pentru a scoate la iveala, imaginea ascunsa printre culori ce nu au poate niciun sens... Un nor pe care fiecare il interpreteaza in felul sau, dar in spatele caruia cineva reuseste sa vada un avion ce se ascunde acolo cu adevarat...

Si nu aparatul va ramane gol o viata intreaga din cauza asta, nici nu va face alegeri eronate bazate pe ce vede doar la suprafata...

Daca nu poti citi iubire, atunci nu inseamna neaparat ca ea este totusi acolo, desi ai vrea sa crezi asta. E posibil sa nu fie, si asta ar trebui sa fie de ajuns ca sa incepi sa iti pui niste intrebari. Dar nu daca pornesti la drum gandind ca stii deja tot ce trebuie sa stii. Nu stii.

Desigur, oricare alta varianta la ceea ce am spus poate sa fie la fel de adevarata.

Ioan Stoenica, 13 mai 2009.

]]> Tue, 19 May 2009 09:34:56 +0300 Multe zile se uita, multe trec fara rost...

E incredibil cum locurile se schimba atunci cand tu te schimbi... cum peisajele sau muntii sau padurile, manastirile sau muzeele capata alte culori, alte arome, alte semnificatii, atunci cand tu te schimbi... crescand, devenind mai bun, mai intelegator, mai dornic de cunoastere si de simtire, sau pierzand parti din tine, prea ocupat fiind cu alte lucruri pentru a mai da atentie si celui ce esti si ai devenit... o ramasita de copil candva frumos, doar "un adult deteriorat" acum...

Unele lucruri insa par sa nu se schimbe niciodata, si atunci ele contribuie in mod mult mai stabil la crearea propriei tale identitati... o identitate pe care poate nici tu nu o intelegi.

Iubesc Romania.

Pe zi ce trece observ tot mai multe lucruri care nu merg asa cum ar trebui sa mearga, nu sunt cum ar trebui sa fie, multe lucruri care duc mai mult spre distrugere si decadere, decat spre ceva bun... Dar cu fiecare lucru care merge rau in tara asta, descopar locuri si oameni si sentimente pe care ea reuseste sa le faca inca incredibile, pentru ca Romania nu se rezuma la cativa politicieni dintr-un birou material lipsit complet (dar complet) de suflet, nu se rezuma la un sistem care te face sa iti uiti visele si sa devii robot, nu se rezuma la cladiri al caror scop e in mod prost dus la indeplinire de catre cei ce le frecventeaza...

Romania poetilor nostri, Romania povestilor unor oameni care au trait alte vremuri in alte locuri decat cele stiute de cei multi, Romania care inca poate trezi Luceferi in inima cuiva suficient de deschis sa o primeasca in el... Oare Eminescu ar mai fi fost Eminescu daca ar fi trait in Bucuresti, acum? Oare nuferi galbeni ar fi incarcat Lacul Morii si padurea de la Rosu s-ar fi leganat fara ploaie fara vant cu gunoaiele pe pamant, daca el ar fi trait aici? Oare Cosbuc ar mai fi auzit cum "in vaduri ape repezi curg", daca ar fi ascultat doar Dambovita pe splaiul unirii la ora de varf?

Ce caut Doamne in Bucuresti?? Ce cauta toti cei care vin aici, daca nu in mod evident ceva material? Un confort pe care un sat pierdut in inima muntilor nu il poate oferi, o sansa sa faci ceva in viata... bani... Fericiti cei ce inca isi amintesc cine sunt, chiar si aici... Caci gresit nu e sa lupti pentru un scop pe care TU il alegi, ci sa lupti fara sa poti alege tu scopul, devenind sclavul lui, si uitand cu ce scop ai pornit la lupta...

O alegere facuta in cunostinta de cauza nu e ceva gresit, ci minunat, dar lumea nu alege in cunostinta de cauza, ci alege fara sa stie cate alte sute de alternative exista, de multe ori, alternative ce i-ar face sufletul sa vibreze mult mai mult... Poate nu si portofelul. Acum inteleg de ce multi artisti, poeti, pictori, compozitori, au murit saraci. Pentru ca probabil erau mult, mult mai interesati sa creeze, decat sa isi vanda creatia. Pentru ca dorinta era de a exprima frumusetea si dragostea si natura, nu de a le vinde cuiva care sa nu stie sa le aprecieze... Pentru ca ar fi fost pierdere de sentimente sa pierzi timpul ocupandu-te de lucruri materiale, cand inima si mainile tale ardeau sa scoata sufletul la iveala, in culori si cuvinte si sunete cum altii nu ar fi simtit... Nu exista geniu, doar suflet simtit in mod intens. Prin durere sau iubire, frumusete sau regret, toate vuind atat de adanc in suflet incat sa erupa ca un vulcan atunci cand intensitatea sentimentelor e prea puternica pentru a mai putea fi tinuta inauntru... Si atunci nu-i de mirare cum de curg rauri de cuvinte si lava si culori si sunete neintelese, cand tot ce e in tine iese afara-n felul asta... Prin lacrimi sau cuvinte, tot ce iese din noi exprima ce-i in interiorul nostru... Dar nu toti stiu sa citeasca un tablou, sau omul din spatele lui.

"Cum poate un nume sa te faca sa plangi?" isi exprima durerea amintirii personajul unui film... Cum poate un loc sa trezeasca in tine atatea emotii, cand locul e ceva exterior tie, iar emotiile-ti sunt interioare? Cum sa nu te opresti din mers vazand trecutul si viitorul din varful unui munte unde timpul se opreste pentru tine? Locuri uitate de oameni, locuri pe care multi nici nu le stiu, locuri pe care multi aleg sa le paraseasca, ele neputand oferi nici macar strictul necesar pentru a putea trai... Dar oare sa traiesti e de ajuns? Sa fii in viata, fara ca ea sa fie-n tine cu adevarat?

Si lumea pleaca pe buna dreptate din locuri ce par a fi uitate, locuri al caror farmec se pastreaza inca poate tocmai datorita acestei uitari... Sa nu isi aminteasca cineva de ele construind o autostrada, caci le-ar distruge... Si am ajunge sa avem orase mari si-nalte si unul langa altul si spatiu intre ele doar cat sa bati o minge... Tu si alte mii de oameni ce cauta cu disperare un ultim petic verde ce-a ramas neasfaltat...

Cum sa nu ti se umple inima de bucurie cand, privind de jur imprejurul tau, pana la orizont, in toate partile, vezi numai dealuri si paduri si munti si doar 3 casute uitate intr-o vale... Niciun oras, nicio sosea, niciun om sa-ti strice linistea... Pustiu... un pustiu atat de plin de sentimente si natura si dragoste si frumos, un pustiu in care lupii si ursii si caprioarele si rasii isi traiesc viata fara sa stie riscul la care oameni fara suflet sau minte i-ar putea supune cu un singur cuvant... Ce usor sa spui un cuvant fara sa gandesti ce-ar putea face el cuiva...

Dar curand eu voi pleca, imi pare din ce in ce mai inevitabil. Si voi pleca sa caut frumusetea si dragostea in locuri unde ele pot inca exista intr-o anume forma... Si voi lua tot ce am nevoie cu mine caci tot ce am nevoie e in interiorul meu si tot ce am sunt eu... Si asta ma face atat de liber, sa fiu si sa iubesc fara nicio limita exterioara sau interioara, sa fiu si sa iubesc cum eu stiu ca se poate, pentru ca stiu de ce sunt in stare eu... Si voi lasa in urma numai o poveste, in care poate peste ani, cineva se va gasi si va gasi in ea Iubirea, ceva ce altii cauta zadarnic imprejurul lor... Ceva mai mare decat asta nu as putea lasa in urma, pentru ca nu cred sa existe, ceva mai mare de atat. Dar e inca prea devreme ca lumea sa-nteleaga... Sau poate este totusi prea tarziu...

Si-atunci gasindu-se-n poveste, zambind va merge omul mai departe, din poveste in poveste, scriindu-si propria poveste, urmand ca si mine drumul de caramida galbena ce duce catre cer...

Si azi e o zi minunata pentru a (re)incepe sa mergi.

Ioan Stoenica, 18 mai 2009. Intors pentru o clipa pe Pamant. ]]> Mon, 18 May 2009 13:01:37 +0300
Ce zi mai potrivita ar fi putut sa aleaga pentru asta, daca nu prima zi de toamna? Poate doar a doua sa mai fi fost atat de speciala si plina de culoare… si a treia si a patra… si a treisprezecea…

Toamna nu incepuse niciodata in calendar pentru el, ci undeva in jurul si inauntrul lui… Nu contase niciodata ziua cand, ci sentimentul cum…

Ii simtea mirosul cand se plimba pe alei si ii mangaia ochii ca un sarut ce face trezirea atat de placuta, asa stia ca vine… Nu semne invatate intr-o scoala ai caror profesori au trait mult prea putin… Nu pasari ce uita sa mai plece spre tari mai calde ce nu le sunt “acasa”, nu frunze cazatoare invizibile pentru ochiul uman ce trece pe sub ele, nici fructe ce rodesc doar in magazine, fructe ce parca n-au vazut niciodata un pom sau un copil care sa le culeaga catarandu-se plin de pofta pana in varf… El iubea sa urce in copaci…

Culori… arome… aer… apa si suflet… e incredibil cum se repeta toate peste tot… Se repeta, asa cum apa se repeta in fructe si in oameni si in rauri si in flori, asa cum dragostea e precum apa intr-un circuit ce nu se inchide niciodata, prezent peste tot in jur si in noi… Apa e mai usor de invatat si constientizat, si inghitita cu pofta atunci cand setea te indeamna, n-are sa faca niciodata prea mult rau dupa 3 luni… Si totusi oamenii insetati de o dragoste pe care nu o inteleg, dau pe gat rapid primul pahar cu senzatii ce le apare in cale, crezand ca orice balta le poate satisface dorinta de a bea, crezand ca balta e din nastere infinita…

Culorile…

Poate era ploaia cea care imprastia culorile luminii pe alei, coborandu-si curcubeele peste frunze si lasand frau liber stropilor sa deseneze… culori… Unde fusesera culorile acelea toata vara? In ce club sau pe ce plaja se pierdusera? Poate… nu ele se pierdusera…

- Invata-ma sa simt culorile… mi-e dor de ele si… am uitat…

- Nu ai uitat… doar… nu ai incercat cu adevarat… poate… prea ocupata fiind cu alte lucruri mai importante…

- Mai importante…

Cum ar fi lumea doar in nuante de gri? O lume fara culori, fara gust de apa din rau, fara parfum de rasina de brad, fara petale moi de flori atat de libere dintr-o padure eliberatoare… Cum ar fi lumea fara sa poti sa atingi cu varful degetului un cap galben de pui de gaina, cum ar fi sa nu poti sa auzi cucuveaua ce canta noaptea in padure cand orice zgomot iti produce frica? Cum ar fi sa nu poti sa privesti ore in sir, ore in sir, ore in sir, ore in sir, ore in sir, un obraz mai dulce ca oricare altul? Cum ar fi ca buzele sa nu simta niciodata cu adevarat ce inseamna alte buze, pentru ca sarutul ar fi doar o actiune mecanica produsa de o dorinta la fel de mecanica precum obisnuinta? Cum ar fi sa trebuiasca sa pleci, spre ceva ce nu produce in tine nicio farama din fericirea si minunea pe care sunetul inimii ei il face cand iti lasi tampla pe pieptu-i sa-ti adoarma… sa pleci pentru ca nu esti deloc liber sa poti sa-ti stabilesti niste prioritati in functie de tine, nu de ce e in jurul tau… Cum ar fi sa incerci mereu sa te adaptezi la lumea din jur, si niciodata sa nu incerci sa o adaptezi pe ea la tine? Cum ar fi sa renunti la tine pentru ea? Pentru lumea aceea… Cum ar fi sa nu stii ce inseamna libertatea, prea invatat a accepta tot ce ti se intampla asa cum vine natural… Cum ar fi sa existe un destin care sa ne conduca viata (natural), ceva pe care sa putem da vina atunci cand noi nu reusim sa facem sau sa fim mai mult? Cum ar fi sa nu poti sa plangi, pentru ca nu-i nimic care sa-ti umple inima atat de mult de lichidul unei iubiri care sa dea pe-afara? Cum ar fi? Ce simplu sa gasesti raspunsul…

- Nu va suparati, imi puteti spune…

Un om la intamplare de pe strada, oricare, oricand, iti poate spune, pentru ca el traieste in acea lume, si lumea aceea e tot ce exista in jurul lui si in el si-n tine… O lume in care nu doar calcatul pe flori e interzis, ci si mangaierea sau mirosirea lor… o lume in care puii galbeni cu puf ca de gutui nu reprezinta decat o casoleta intr-un congelator si un ou intr-o tigaie… O lume in care dragostea nu-i o minune ce te merita cu totul, ci ceva obisnuit ce nu necesita atentie, pentru ca atentia necesita timp… si timpul costa bani… si banii costa timp… si atunci avem nevoie de timp ca sa facem bani sa putem avea timp sa facem si mai multi bani… Ca in putinul timp liber sa avem ce sa cheltuim… Sa mangai usor cu degetul urechea ce-o iubesti caci e a ei, nu exista… Sa-i simti pe buze sanul rotund si mic si mai frumos ca cerul, nu-i mai placut ca berea rece si nici ca ziua-ntreaga la un birou prea gol, de-aceea nu se lupta pentru asta… Dar se devine jalnic pentru mult mai putin… Sa ii saruti lacrima de bucurie pe care o melodie ce vorbeste despre voi o scoate, nu exista. Sa nu existe “nu”, nu exista. Sa pleci cand ai fi putut sa stai, da. Intreaba pe oricine… vorbeste cu orice om... Sau mai bine… cu umbra ta… e tot ce lumea ta a mai lasat din tine…

- Invata-ma…

E umeda si calda, si uneori e rece, si stropii sunt mai mari si frunzele mai multe… pe jos, nu in copaci… E mai usor parca sa le vezi si sa le-admiri dupa ce s-au desprins de lumea ce le dadea viata… E mai usor s-apreciezi ceva post-mortem, caci cat traia nu ai putut sa vezi culorile din el… E mai usor sa vezi corpul mort zacand in lacrimi, decat inima ce urla de durere dupa ajutor… E mai usor, caci tie nu iti pasa nici de corpul mort si nici de inima ce plange, caci nu sunt ale tale… Niciodata nu au fost, si-atunci cum sa le-ntelegi?

“In fiecare con stau o suta de paduri”, dar cine sa aiba rabdare sa le vada crescand? Cine sa iubeasca atat de mult un con pentru ceea ce el ar putea deveni, cand conul oricum e prea ocupat cu lucruri mai importante… s-arate bine pe un raft pe care doar carpa de praf il mangaie, ocolind cu grija conul… Cine sa descopere ca in el insusi zace un con dornic sa rodeasca… o suta de paduri si de povesti de dragoste, si case si biserici si un patut de lemn in care doarme dragostea… sau poate un cosciug, celula pentru suflet, mai potrivit ar fi pentru aceasta lume… Unde-a plecat padurea?

- Imagineaza-ti un lan plin cu maci… plin, plin cu maci rosii, pana la orizont… atat de rosii, atat de mari si de desi, ca nici verdele de sub ei nu se mai vede…

- Asta e rosul?

- Nu inca… imagineaza-ti acum ca in lanul asta infinit de rosu, in mijlocul lui, departe de orice margine a lanului si de orice alta culoare umana, acolo in mijloc e o patura moale…

- Rosie?

- Moale! Si pe patura esti tu… privesti in sus si cerul nu se vede, acoperit de maci, si macii cresc mai mari sa vina peste tine… si te acopera moale, tandru, dar fara sa te atinga… Deasupra ta, maci… esti intr-un tunel cu tavan de maci, de un rosu inchis si un parfum sec…

- Asta e rosul?

- Nu inca… imagineaza-ti ca in tunelul de sub maci, langa tine pe patura cea moale, e un baiat… Un baiat imbracat in rosu, ce priveste in sus in timp ce tu-l privesti pe furis… Ai vrea sa il tii de mana, dar ti-e teama, daca el nu simte la fel? Incepi sa te foiesti, inima iti bate tare, ai vrea sa faci ceva dar simti ca-i prea devreme, ai vrea sa faca el, dar daca nu o face? Emotia te chinuie dar dragostea te-ndeamna, frica te opreste dar el e-asa aproape… Ai vrea sa il atingi… ai vrea sa il saruti… sentimentul e atat de intens incat fata iti ia foc in spatiul acela ce devine prea stramt si fara aer… Acum… Atinge-l… intoarce-i usor fata catre tine si apropie-l… atinge-i obrazul cu al tau, usor, cat sa vibreze de dorinta de-a se apropia mai tare… misca-ti obrazul peste al lui pana i-ajungi urechea… Sopteste-i ceva fara cuvinte si prinde-o intre buze, doar putin… coboara apoi spre gura, si stai deasupra ei… Aproape de atingere, trimite-i aer cald ce vine cu dorinta, si apoi incet apasa, si atunci devino el… Ii ai buzele lipite de-ale tale, si nu-i nimic sa va desparta… saruta-l… usor… prinde-i buza de jos cu ale tale, si plimba-ti buzele peste ea… gust-o ca si cand e prima oara… simte-o si fa-o a ta… strange-o usor si umezeste-o… nu deschide ochii, doar simte… lasa-ti limba sa ii mangaie buzele dandu-le ocol, si nu-l lasa sa miste… oricum nu poate… Respira…

- Asta e rosul?

- Ce rosu? Rosul nu mai conteaza de acum…

Si ai atat de multe de invatat despre cum se simt culorile… Rosul nu mai exista, nici alte culori… Doar voi doi, ce in acel moment, creati ceva ce niciun pictor n-ar putea vreodata… Rosul nu mai conta acolo, in acea mare de rosu… altceva era mai important… Nu te pierde in detalii atunci cand esentialul e atat de urias… Daca vrei rosul sa il stii, il vei sti, asa cum poti invata sa calculezi si sa gatesti… Daca vrei dragostea, asta e alta poteca… Una pe care oamenilor le e frica sa mearga, ea trece printr-o padure prea intunecoasa ca ei sa o poata lumina cu dragostea lor… E de preferat autostrada catre mare si strada spre serviciu… Vrei sa inveti cum se simt culorile? Iubeste… Pe ele sau pe ploi, un el, o ea, copii si jucarii, o casa, un cer si o padure albastra sub luna mult prea plina… pentru altii…

E lumea ce te schimba? Esti tu mult prea putin…

Primeste suferinta trimisa din afara, ea vine sa te-ajute ca sa devii mai tu… si-apoi o inima mai buna o poate transforma, pe tine si pe ea in ceva si mai bun… din gheata scoate flori si le trimite-n lume, si tot ce-i rau in ea atrage-l catre tine… Lumea nu stie sa imprastie in jur bunatate si caldura, dar poate ca primindu-le ar intelege nedreptatea si raceala si rautatea ce o conducea, si atunci si toamna ar fi primavara pentru ea, caci florile rasar intai in suflet, abia apoi in jur… Dar poti schimba in bine raul? Prostii… e mai usor sa iti bei berea razand de bunatate, si dragostea e mai comoda cand drumul ti-este sigur… Mai important e drumul decat ea, de-aceea pentru el ne ducem incet viata… Un drum plin de bucurii e mai atragator decat o inima plina de dragoste… si viata nu-ti-e brilianta, caci nu e viata ta ci doar o influenta… O ramasita din cel ce ai fost candva, mult mai plin decat acum… Si iarna e frumoasa, nu-i nimic… poti merge la sky in tari straine, munceste mult pentru asta, e nevoie de bani pentru fericire…

Si plange toamna peste dealuri, prea singura printre anotimpuri mult mai iubite de oameni prea comozi sa-si ude parul si picioarele pentru a urca un deal… Oricum e toamna si-n oras, si pe strada ta, e mai comod sa o simti aproape, sa nu faci prea mult efort ca sa o ai. Imagineaza-ti ca ai luptat tu sa o aduci acolo, asa te vei bucura mai mult de ea… Ce minunat cand luam zapada in saci de plastic din curtea scolii de la tara si o duceam in curtea bunicilor ca sa inlocuiesc zapada ce se topise prea devreme…

Mi-ar fi rusine sa castig la loto, orice forma ar avea. Dar mi-ar placea, doar sa arat ca as da banii toti altora ce au nevoie, si n-as pastra nimic si as suferi si m-as zbate in continuare pentru drumul meu de caramida galbena ce duce catre cer… avandu-ma doar pe mine ca punct de pornire si ca ajutor si prieten si dragoste si drum si tinta mai plina decat luna, vazuta de dincolo de atmosfera… Stiind ca drumul meu si tinta si cu mine, suntem cu totii impreuna ceva mai mare decat lumea… dar prea putin ca sa ajunga pentru ce-mi doresc sa-i ofer Ei… Mai trebuie sa cresc… mereu… Cu fiecare pas ce-l urci constati cat de jos erai inainte… Candva poate voi fi destul de mult sa o pot merita… Si-apoi gaseste-ma in mine si-n tot ce e in jur, si leaga-ma de tine, suflet alb si pur… Curcubeul nu inseamna decat culori despartite, culorile unite sunt lumina… Da… voi creste mult pentru tine…si-n urma mea si lumea…

Dar de-as ajunge pe o stea prin lupta si durerea mea, mai e cineva ce-ar mai putea sa-mi tina urma? Sau prea departe as ajunge sa mai pot fi ajuns de cineva? Ce bine ca nu exista “prea departe” nici “prea greu” cand dragostea te-mpinge… Dragostea… Ce bine ca putin imi pasa de steaua aceea, comparativ cu Ea... Ce bine ca pot sa renunt la stea si la orice intr-o clipa, pentru ceva mai mare decat tot...

Ce bine ca nu trebuie sa pleci… doar sa vii…

...

- Nu am inteles nimic... care e rosul pana la urma?

...

Ioan Stoenica, 1-2 sept 2008]]> Sun, 07 Sep 2008 12:19:46 +0300
Oare ce gandeam atunci? In acea ultima clipa constienta ce a dus la decizia mortii mele, in ziua dinainte si ziua de dupa ce nu a mai venit pentru mine? Oare a fost un gand sau un sentiment ce m-a impins? As vrea sa fi fost un sentiment… sa stiu ca mi-am ascultat inima pana in ultima clipa, si mintea mea n-a luat decizii impotriva inimii… Poate totusi a avut si ea ceva de spus… o ascultam si pe ea… mult… Fara ea n-as fi stiut sa separ florile de maracini inainte sa le cresc in mine si nici ca trebuie sa le ud cu o dragoste venita de undeva de sus dintr-un albastru adanc, nu cu rautatea si ignoranta celor din jur… Le-am tinut cu mintea pe o directie din care vantul raului din jur nu batea niciodata sa le rupa… Cat de frumoasa e o floare ce in fata vantului se rupe si se ofileste, comparativ cu una ce se zbate sa-si apere tulpina? Poate doar unele stiu ca toata frumusetea petalelor lor exista datorita a ceea ce trece prin tulpina… Poate de aceea unele au mai multa grija de petale… Ce urate sunt florile care nu stiu… Dar nu exista flori care sa nu stie asta. Doar oameni. Florile sunt minunate toate…

Stiam prea multe, de aceea am murit. Sa intelegi e uneori mai dureros decat sa nu. Mult mai folositor totusi.

Cand am murit din corpul ce-mi era prizonier, m-am eliberat. Asa am crezut. Asa cred si acum, desi s-a simtit altfel… Am simtit cum ceva se duce catre un fund de ocean intunecat ce n-avea sa ma mai doara de atunci… dar inotand spre suprafata nu mai ajungeam la ea, si intunericul nu devenea mai luminos… Din ce in ce mai pierdut de soare si de cer, nu mai gaseam nici cerul si nici pe tine nu te mai aveam sa-mi pacalesti durerea cu prezenta ta prea putin pasatoare… Sa pacalesti durerea… ce pacaleala prosteasca… nici de 1 aprilie nu se fac pacaleli asa naive…

Dadeam din maini haotic intr-o apa ce poate era lacrima, si aerul ce il tineam cu grija in plamani ca sa nu mor cu totul incepea sa se termine…

In celula aceea neagra ce ascundea durerea as fi avut aer, in corpul ce-l lasasem in urma, un aer ce m-ar fi salvat de la un chin pe care nu il prevazusem, si a carui importanta nu conta atunci cand decizia s-a luat singura fara sa-i pot spune nimic… Stiu, a fost si mintea mea acolo. Ea a vorbit, cand inima plangea. Puternica sa realizeze tot ce se intampla, nu a putut sa taca in fata unei nedreptati pe care o constata, vazand mai jos cum stapana ei plange viata afara din mine… Poate daca nu ar fi fost mintea, acum as fi trait inca. Acolo. Ce bine ca a fost totusi. Sa traiesti pe fundul unui ocean ce nu cunoaste decat intuneric cand inima ta nu poate bate fara cer, e o alegere pe care un singur lucru in lumea asta te poate impinge sa o faci… Eu nu gasisem acel lucru… as fi ramas acolo, caci n-as fi fost eu mai important…

Pluteam.

Uitasem cate feluri de a pluti exista. Poti pluti simtind frica, poti simti bucurie si dragoste, sau poti pluti simtind durere… Oricum ar fi, nu poti controla sentimentul, caci nu ai nimic de care sa te agati, nu e nimeni sa-ti intinda o inima. Plutesti. Dai din maini si picioare dar asta schimba doar pozitia, nu si faptul ca plutesti. E ca si cand ai cadea din avion. Poti sa te bucuri stiind ca ai parasuta, poti schimba directia si viteza, dar nu si faptul ca esti in cadere. Poate sa-ti fie frica stiind ca nu ai parasuta, poti schimba directia si viteza, dar nu si faptul ca esti in cadere. Sau poti cadea fugind de flacari, si vantul nu va stinge focul, si prabusirea poate-ti va parea salvare, de-aceea sari… Cand avionul arde si cu el si tu, nu iti ramane decat sa sari, oricum se moare intr-o zi… Dar cel putin asa mai prelungesti o clipa… viata sau durerea, prea putin conteaza, stiind ca-n avion de tine-o minte rade… Dar mai presus de asta, in focul ce te arde, in tine cine rade? Mai e ceva ce ar putea zambi, gandind la tot ce-a fost candva? Sau poate… prea putin a fost ca sa poti zambi… "Am facut multi bani la viata mea… am fost la multe petreceri, am avut multe masini si case, multe femei si multi prieteni cu care ma distram si care tineau la mine… da… pot sa mor zambind…" Eu nu avusesem si nu facusem nimic din toate astea…

Si zambeam… muream si zambeam, pe buze si in suflet, caci stiam ca moartea nu e cel mai rau lucru ce-ar fi putut sa mi se intample… Cel mai rau il traisem atat de mult timp inainte de eliberare. Si-apoi si dupa… Moartea nu e cel mai rau lucru ce-ar putea sa se intample… Nu… Dar lumea nu stie, caci nu a trait nici moartea si nici viata indeajuns, ca sa o simta in fiecare celula a unei inimi mult prea pline de un dor in care s-ar ineca Pamantul…

Dar cand eliberarea devine moarte, e mai trist… caci n-ai scapat de ceea ce te urmarea, ci doar de cel ce provocase asta… Poate ca lasi in urma dusmanii ce te-alearga, au obosit sau poate ca nu le mai pasa, dar dupa tine latra, cu dintii ascutiti, dulaii ce dusmanii i-au aruncat spre tine… Si fugi, si padurea ce-o iubeai devine acum prea deasa, si crengile si frunze te biciuesc pe fata, si pare ca padurea cea plina de iubire, ramane acuma goala, cand altceva pentru tine e mai important ca ea… Si cainii te alearga si nu-ti vor pierde urma, si nu mai poti atunci decat sa te opresti sa lupti… Dar cum sa lupti, ti-e frica! Ascunde-te de ei, afunda-te-n padure, prefa-te ca nu sunt, ca au murit pe drum, c-au renuntat la tine, iluzii! Sunt undeva in urma… sau poate chiar in tine… Ai sa-i revezi candva… Ignora-le latratul infundat… degeaba… Poate latrau de dorul unei vorbe calde… tu fugi…

In scorbura aceea parea sa-mi fie bine, as fi ramas acolo si-o ora si o viata, stiind ca pentru oameni, numai atat conteaza… Un loc cu tot confortul, cum era pentru mine pomul, un loc ca sa muncesti, sa ai ce sa mananci, asa cum pentru mine padurea devenise birou cu aer conditionat ce nu avea sa-mi dea niciodata dureri de spate sau de cap… Excursii si cadouri, cumparaturi si masina, distractii si distractii, "fun fun fun" (un vis adanc?), le aveam pe toate mai mult decat ei… Padurea era mare, un urs mi-era masina, cadouri flori o mie si-un con dintr-o poveste si lacul sub cascada si raul si padurea si tot in jurul meu erau distractii si bucurii si bani ce nu-mi dorisem niciodata de cand realizasem… Le-aveam pe toate, mai mult decat toti cei ce ramaneau in urma, le aveam caci luptasem nu sa le castig pe ele, ci sa ma castig pe mine… Nu-mi construisem casa, ci mintea, nu luptasem pentru bani si excursii, cadouri si petreceri, ci suferisem ca inima sa-mi fie libera, si libera imi devenise…

Si aveam tot ce imi doream, nimic din ce-si doreau cei multi si care pentru mine nu insemna nimic, si eram liber, si nu era nimic pe care lumea sa il aiba si eu sa simt un acru gandind ca n-am si eu… Acolo aveam tot. Si am plecat mai departe plangand, pentru ca in acel TOT pe care il aveam, nu avem nimic din ceea ce mi-ar fi umplut acel gol… Oare trebuie neaparat intai sa ai ca apoi sa iti dai seama ca altceva te face fericit? Si ce faci daca-ti dai seama dinainte?Mergi inainte sau schimbi drumul spre mai tine? Si-am renuntat si la padure si la flori si la cascada si la rau, si n-am plecat spre un birou mai mare nici spre prieteni ce in gandul meu m-ar fi facut sa spun "in fata suferintei suntem cu totii singuri…" Si-am renuntat la tine si la tot, caci nu te aveam nici pe tine si nimic din ceea ce iubeam in mine si in jur…

Si imi doream atat de putin ca sa fiu fericit, dar putinul acela… pentru oameni era mai mare decat lumea si atunci credeau ca nu se poate sa il ai… si uitau ca de fapt e vorba sa-l oferi… Ce mic trebuie sa fii sa vezi dragostea asa departe… Departe, nu mare… Ce mare trebuie sa fii sa iti dai seama ca "enorm" pentru tine e ceva normal, si "normalul" lor pentru tine e ceva minuscul… Cata credinta trebuie o inima si-o minte impreuna sa creeze, sa iti dea forta sa alegi moartea mai bine decat sa renunti la vis sau la credinta, sa ai putere sa fii TU oricat de mult te doare asta, sa poti SA FII cand toti in jurul tau se multumesc sa FACA… sa poti sa mori pentru ceva mai mare decat ce-i in jurul tau, si intr-o zi, sa mori pentru ceva mai mare decat tine… Pentru ce mori azi daca te calca o masina? Pentru ce traiesti? Ce mica-i moartea comparativ cu viata… si oamenilor le e mai frica de moarte decat de felul cum traiesc, si moartea le patrunde mult mai adanc in suflet… Amar…

Trecusera cateva stele pe langa mine cand mi-am amintit ce se-ntamplase.

Stiam prea bine cine sunt, si eram eu, nu altii ce vorbeau prin mine cu ganduri adunate din prejur… Ca sa renunt la mine devenind ceva ce niciodata nu-mi doream, ceva mult prea departe de-o lume ce-o iubeam, de-o inima cu aripi si-un suflet plin de cer, ar fi insemnat o moarte mai lunga si mai dura, decat aceea lenta ce te chinuie cativa ani… Si am ales sa mor o moarte mult mai trista, puternic sa aleg durerea in locul unui compromis si mii de bucatele rupturi din al meu suflet, in locul unui corp robotic ce-ar fi luptat vesnic, pentru ceva minuscul, comparativ cu EA…

N-am stiut sa apreciez? Ce, durerea? Ce usor e sa vorbesti si vorbele sa nu aiba continut la o simpla analiza. Am stors in mine fiecare picatura de suferinta si un pahar prea mare l-am degustat din plin, lasandu-i gustul acru prin sange sa imi curga si-o inima golita, umpluta de venin… Si n-am dat inapoi la prima lovitura, nici la a doua nici cand in spate caram singur provizii mult prea grele pentru acel pahar, dar inima aceea… nu mai era a mea sa o pot tine-n mine. Si am murit atunci, plecand cu golul meu si cu paharul plin, o ultima amintire,o legatura trista, in inima un spin… Ce dulce-i suferinta cand in ea se-ascunde tot ce-ai avut frumos, si-i trist ca pentru-a merge inainte, trebuie sa-o tii cu tine, caci e o punte spre ce-a fost… Cand suferinta-i toata dragostea ce-o ai, si-i mult mai multa dragoste decat a celor multi, inveti sa apreciezi mult suferinta… si ea atunci ajunge sa te-nvete multe… Dar cine sa stea sa o asculte? Fugiti de ea micuta… nu-i de mirare ca dragostea e cum se vede in jur. Nu se vede. Oare daca nu se vede, inseamna ca e totusi acolo? Cui ii pasa? Fiecare cu dragostea lui, tu stii mai bine cat cu-adevarat o ai. Minte-te acum.

Si care-i diferenta pe care un copil o poate face uitandu-va la voi printr-un geam cu vizibilitate in sens unic, creat de minti prea ocupate sa lase ochii sa il vada? Prea putina informatie ca sa cunosti un om de la distanta, si criticati copilul ca prefera sa-si faca temele decat sa se joace cu voi, considerand ca va judeca prea aspru fara sa va cunoasca… Dar el simte… si tu esti cel ce esti in tine, si ce se vede esti tot tu…Doar atat in ochii lui, caci unde sa se uite sa te vada mai bine? Tu nu te joci. Tu nu te joci, nu… Cand vrei sa mergi cu bicicleta si vezi o minge stand pe un trotuar, prea putin conteaza ce-i inauntrul mingii, cand ea din start se vede, nu-i bicicleta ta… Dar nu-i nimic, mai sunt si alti copii, unul poate va ramane… iti va-nvata si meseria si drumul. Producatori cu totii, si nu-i nimic din ceea ce faci ce n-ar putea face si cel de langa tine.

Fusese un camion. A trecut. Si-n urma lui, bicicleta sfaramata, si mingea rade inca intreaga. Cu-acelasi gol interior… Si catre cine mergi atunci? La ce mai e buna o bicicleta rupta de durere, cand ai putea mai bine s-alegi un compromis… Mingea nu-i bicicleta, dar cel putin te poate face sa simti ceva mai bun, caci in acel moment, in ochii ei si-ai unora, mingea-i de preferat… Cat de mult iubeai bicicleta? Las-o pe drum, nu te mai uita la ea, iti va fi mai usor asa…

Si joci uitand de bicicleta un joc ce nu-ti doreai nicicand in vise, dar visele-s pentru copii, realitatea-i mult mai dura, si viata te invata sa-accepti ceea ce vine, nu sa te lupti cu forta pentru ce iti doresti, caci tu oricum nu stii ce vrei… Si uneori in lupta asta se-ntampla inima sa planga, e ea ce mana mintea-n lupta, ca faci ce simti, dar si gandesti, nu doar gandesti si faci apoi, ceva ce prea putin se simte-n noi… Si lupti si doare si mai si mori, si-apoi un singur lucru face diferenta… Momentul cand realizezi ca dragostea era in tine, nu in altul sau in afara, si tot ce simti pleaca din tine, si nu-i nimic in celalalt sa nasca asta-n tine, e totul in tine, si-n tine esti si tu, cel ce traiai candva. Si-apoi lipeste bucatile rupte de tine sau de noi, de altii sau de ploi, doar tu o poti face… nu unul nou ce-ai vrea sa vina sa te surprinda, aratandu-ti ca viata-i mult mai mult decat ceea ce tu traiesti in acea uitare fortata de-o frica atat de lasa…

Si-apoi o singura durere ramane de trecut… ******* **-* ******* ** ****** ******** * **** ** ** *****, ** ** ** *****. Si apoi vei fi liber. Sa iubesti… sa mori…

…

Intr-o zi am inviat. Multumesc Doamne pentru moarte…

...

Ioan Stoenica



]]> Sat, 12 Jul 2008 08:28:26 +0300
In cadrul evenimentului se va juca si o piesa de teatru forum improvizata in principiu in ultimul moment in care voi juca si eu nu stiu inca ce rol, si care sper sa se auda de data asta, nu ca la Muzeul de Istorie... Tema piesei se refera (in mod indirect la "rasa suprema" dar ) la aruncarea gunoaielor pe munte, protejarea naturii si a obiectivelor turistice etc... Personal indragesc mai mult piesa asta decat pe cea de la Muzeul de Istorie (cea cu ala de facea graffiti pe muzeul de istorie ).

Dupa sceneta o sa mai fie niste chestii dragute cu decorat vase, pictat pe fata sau asa ceva... Daca aveti copii, aduceti-i si pe ei. Ei sunt de baza pentru o schimbare in bine a societatii in care traim. Schimbare in care prea putini cred si pentru care prea putini lupta...

See you there.

Ioan.

PS: aveti curajul sa va exprimati.

http://blog.360.yahoo.com/blog-ukvB75cjcrX...cq=1&p=1941


]]> Wed, 11 Jun 2008 08:02:25 +0300
Pe cand faceau ultimele pregatiri, un baietel aparu in tabara lor. Apropiindu-se de ei, ii ruga sa il ia si pe el pana in varf. Mereu isi dorise sa ajunga in varful acelei stanci, mereu visase la asta si simtea ca sus acolo s-ar simti cel mai implinit.

Uitandu-se la el, oamenii cei mari incepura sa rada. Baietelul era in papuci, imbracat subtire (pe varf era zapada) si fara niciun fel de echipament... nici macar de catarat, ce sa mai zicem de protectie...

- Mai baiatule, nu te uiti la tine? Asa vrei tu sa urci pe munte?

- Da, ia zi, ai facut ceva cursuri de alpinism? Ce stii despre catarat?

- Pai... nu am facut... dar... imi doresc mult...

- Ei, mai ai multe de invatat... daca te lasi condus doar de dorinta, s-ar putea sa cazi si sa te lovesti rau, ai putea chiar sa mori. Cataratul spre varf nu se face doar din dorinta, e nevoie de experienta, echipament, cunostinte, vointa, lupta, antrenament...

- Toti vreti sa ajungeti in varf, dar prea putini va intrebati de ce e nevoie pentru asta...

Barbatii lasara copilul in pace si continuara sa stranga rucsacii si sa pregateasca echipamentul... Unul din ei insa se apropie de el...

- Hey... imi place ca ai dorinta... se vede ca vine de undeva din interior, nu e asa... doar un moft. Tu chiar vrei sa ajungi acolo sus...

- Da, vreau, dar... nu stiu ce sa fac pentru asta... sunt prea mic... nu am nici echipament, nici nimic...

- Pai... nu e cazul sa te grabesti spre varf, e riscant...

Si barbatul ii explica baiatului cateva reguli importante despre catarat... Cu bunatate si calm ii arata echipamentul, ii explica la ce foloseste, ba chiar si cum sa faca sa-si procure unul... Baiatul invata repede, pentru ca era plin de dorinta, si era fericit ca gasise pe cineva care sa stea langa el sa ii explice, nimeni nu mai facuse asta inainte. Toti aveau asteptari de la el, sau poate nimanui nu-i pasa de el cu adevarat, dar nimeni nu incercase sa il si ajute cumva sa avanseze...

Sosi insa momentul ca cei mari sa plece. Nu puteau sa mai stea, ar fi pierdut singura sansa pe care timpul si vremea le-o permiteau ca sa ajunga pe varf.

- Trebuie sa plec, nu mai pot sta... ii spuse barbatul ce-l ajutase...

- Mai stai putin, spune-mi despre corzi, cum se leaga?

Si barbatul ii mai ruga pe ceilalti sa astepte putin, explicandu-i apoi copilului despre corzi... Isi dorea sa il ajute, stia ca o poate face, dar nu pentru asta era acolo... era acolo pentru ca-si dorea acel munte, isi dorea sa ajunga in acel varf, si baiatul nu doar ca nu-l ajuta sa ajunga acolo, dar il tinea pe loc...

- Vreau sa vin si eu cu voi... acum stiu mai multe despre catarat, ia-ma cu tine...

- Off, nu esti gata mai... mai ai mult de crescut... si vei creste. Dar unele lucruri va trebui sa le inveti singur... Nu pot sa te iau cu mine in stadiul in care esti acum… Am avea amandoi de suferit… poate mult prea mult…

- Oricum, nu mereu gasesti pe cineva care sa te ajute sa inveti, ar trebui sa te bucuri de asta si sa-i multumesti omului... spuse un alt barbat... Dar acum lasa-l sa plece, nu vezi ca are mai mult de pierdut decat de castigat din cauza ta?

- Nu pleca, m-ai invatat atatea, mai am nevoie de tine sa invat, nu ma poti lasa acum cand sunt in crestere, ce voi face singur?

- Singur vei creste... mai repede sau mai incet, de tine depinde... Important e sa nu uiti varful unde vrei sa ajungi, pentru ce vrei sa cresti... Pentru ca o sa cresti in functie de dorintele tale... Daca ti-ai dori sa te faci aviator, vei invata despre pilotaj... Daca iti doresti sa faci escaladari, vei invata despre asta...

- Dar daca tu nu vei mai fi aici? De la cine sa invat? incepu sa se simta abandonat baiatul…

- Sunt multe moduri prin care poti invata... important e sa iti doresti asta... Noi vom cobori pe partea cealalta a muntelui, deci nu ne vom mai vedea... Dar poate candva ne vom intalni pe un varf de stanca, sa ne bucuram de reusita de a fi ceea ce aveam nevoie sa fim ca sa ajungem acolo...

Plecara, si baiatul ramase in urma lor trist si abatut... Privea muntele din fata, si ii vedea pe ei urcand si il durea ca nu l-au luat si pe el cu ei... se simtea tradat ca fusese parasit si de singurul om care parea ca vrea sa il ajute...

- Si el era ca ceilalti... care-i diferenta daca sta o perioada si apoi pleaca atunci cand am cea mai mare nevoie de el? Nu putea sa mai aiba putina rabdare? As fi crescut… Lasa... voi putea... voi putea si singur, si voi ajunge acolo sus si voi rade de neincrederea si de egoismul lor... De ce nu au putut sa ma ia acum cu ei? De ce imi cereau sa ma schimb ca sa merg cu ei? Nu trebuie sa te schimbi, trebuie sa fii tu... Da...

Si baiatul incepu sa urce muntele...

...

Ioan Stoenica
]]> Fri, 30 May 2008 14:45:35 +0300
- Buna ziua, 1 kg de rosii va rog!

- Nu avem rosii, dar uitati 1 kg de cartofi, sunt cei mai frumosi cartofi din oras...

- Da, sunt tare frumosi... Multumesc mult, o zi buna!

Oamenii veneau cu dorinta sa cumpere castraveti, ardei, vinete, morcovi, telina, patrunjel, si plecau cu totii spre casa, cu plasa de cartofi...

Acasa se gasea intotdeauna cineva care sa intrebe, fie ca era vorba de sotie, frate, mama sau ei insisi:

- Ai luat rosii?

- Nu, dar uite ce cartofi frumosi am luat!

- Ti-am zis sa iei rosii, nu cartofi! Cartofi iti trebuie tie?? Misca inapoi si ia rosii daca vrei sa mananci rosii, idiotule!

Si atunci barbatii se intorceau la femeia de la magazin si ii duceau inapoi cartofii, realizand ca intr-adevar ei nu isi doreau cartofi sa manance... Dar acum cartofii nu mai erau la fel de frumosi ca inainte, caci fusesera afectati de drum si de timp si de lipsa de apreciere...

Femeia de la magazin se intrista sa vada cum oamenii ii arunca inapoi cartofii ca si cand ar fi fost niste pietre fara suflet, dar ei faceau asta pentru ca aveau nevoie de altceva, si realizau ca facusera o greseala alegand asa usor cartofii, doar pentru ca vanzatoarea ii imbiase cu ei... Dar ea avea nevoie sa-si vanda cartofii, nu putea trai altfel...

- Nu am morcovi, dar luati acesti cartofi... sunt cei mai buni!

- Nu, mie imi trebuie morcovi...

- Ei, dar pana gasiti morcovi, luati si niste cartofi de la mine... haideti, sa-mi faceti vanzare... Sigur v-ar prinde bine niste cartofi...

O vreme femeia continuase sa spere ca cei ce veneau si cumparau cartofii vor sti sa ii aprecieze, dar de fiecare data ei se intorceau avand cartofii stricati in plasa... nu le mai trebuiau...

- Dar cand i-ati luat mi-ati multumit, ati spus ca sunt cei mai frumosi cartofi... se plangea femeia...

- Da, dar am nevoie de altceva de fapt... sunt sigur ca veti gasi pe altcineva caruia sa-i vindeti cartofii, mie-mi trebuie ardei... Sa ne-auzim cu bine, aveti grija de cartofii dvs, spuneau ei aruncandu-i cartofii in noroi...

Intr-un final, femeia se hotari sa inchida magazinul. Parea ca nimeni nu are nevoie de cartofii ei, si nimeni nu stie sa-i aprecieze. "Decat sa sufar de fiecare data cand cineva imi aduce inapoi cartofii si-mi spune ca nu-i trebuie, mai bine nu mai dau niciun cartof nimanui... N-are rost sa sufar ca proasta atat!" isi spuse ea nervoasa atat pe cartofi cat si pe toti cumparatorii... "O sa ma descurc eu si fara cartofi"...

Tocmai cand se pregatea sa puna placuta cu "inchis" in usa magazinului, un strain se apropie...

- Ce cartofi frumosi... de mult cautam astfel de cartofi, dar in tot tinutul nu am gasit... pentru ca nimeni nu stie sa puna suflet in cultivarea cartofilor ca sa obtina asa o recolta frumoasa... As vrea sa-i cumpar pe toti... si... pentru ca vreau sa-mi deschid propria gradina unde sa cultiv cartofi... as avea nevoie de cineva sa ma ajute... Ce spuneti, nu ati vrea sa lucram impreuna? Amandoi am pune suflet pentru ca recolta sa creasca bogata si frumoasa, si ne-am bucura impreuna de ea...

- Imi pare rau, dar cartofii mei nu mai sunt de vanzare...

...

autor: Ioan Stoenica
]]> Sat, 17 May 2008 11:34:32 +0300

...


Un om este in primul rand ceea ce el stie despre el ca este, nu ceea ce altii cred ca el ar fi. Caci nimeni nu te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti. Sau asa ar trebui - e drept ca foarte multi "prefer sa-i las pe altii sa vorbeasca despre mine", caci ei sunt prea ocupati incat sa-si puna niste intrebari in ceea ce-i priveste ca sa isi dea seama cine sunt...

Apoi... ceea ce un om este in interior, ar trebui sa se vada si la exterior - prin ceea ce face, spune, arata. Sigur, asta nu se intampla tot timpul, pentru ca de multe ori oamenii una spun si alta fac, una sustin ca ar fi dar pusi in fata faptului nu mai recunosc etc. Ideea e sa ajungi sa te cunosti pe tine, sa ai niste principii solide dupa care te ghidezi, niste credinte, si daca poti, asta sa se reflecte si in ceea ce faci. Atunci te-ai simti mult mai implinit decat daca ai simti in tine ca vrei sa faci balet, dar esti "nevoit" sa faci ase-ul, ca asa spun parintii... (cati isi traiesc viata dupa dorintele altora?)

Caci poate tu in interior esti intr-un anume fel, dar daca ceea ce spui sau faci arata contrariul... cum poate un om sa stie cine esti? Cand tot ce spui se dovedeste a fi fals? Vorbe in vant pe care nu le poti sustine cu nimic din ceea ce faci sau esti... Trebuie sa poti sustine ceea ce spui (ca esti), prin mai mult decat niste vorbe pe care a doua zi le uiti... Cu toate astea, si vorbele sunt foarte importante, atunci cand in spatele lor stau ganduri, idei sau sentimente...

Ca sa poti ajunge la o armonie cu tine insuti e nevoie probabil de aceasta uniune intre ceea ce suntem, simtim, facem, spunem... astfel incat sa fim noi cu totul... intr-un mod stabil. Sigur, oamenii din jur, evenimente din viata noastra, totul ne poate schimba pe noi ca oameni. Ne pot afecta intr-un fel sau altul, si noi suntem intr-o continua schimbare. Dar in ce masura aceasta schimbare inseamna evolutie, si in ce masura ea inseamna pur si simplu instabilitate?

Caci daca acum crezi foarte tare in dragoste sa zicem, dar la prima suferinta ajungi sa crezi ca dragostea nu exista, ce inseamna asta? Ca esti realist? Nu, inseamna ca ai renuntat la credinta ta. Pentru ca ea nu era suficient de puternica, pentru ca tu nu o bazai pe ceva real si stabil, ci pe niste sentimente trecatoare... Si e mult mai usor sa te schimbi, sa renunti la principii, credinte, idei, decat sa lupti pentru ele. E mult mai usor sa renunti... Dar in ce te transformi in cazul asta? Intr-un om mai bun? Sau intr-unul mai rece, unul in care nu poti avea incredere, unul pe care... pentru ce sa il iubesti?

Schimbarea in ideea evolutiei mi se pare obligatorie. Dar o schimbare ce nu face decat sa-ti asigure tie cea mai usoara si comoda varianta, presupunand schimbarea unor credinte, valori morale, principii, mi se pare o dovada de superficialitate si instabilitate a caracterului, si asta poate dauna mult. Uneori, mai mult celor din jur decat tie...

Cred ca dupa ce atingi un anumit nivel de autocunoastere, ar trebui sa ai stabilite niste lucruri care sa nu se mai schimbe... care sa fie stabile, pentru ca le simti foarte puternic in tine... simti ca te reprezinta in cel mai profund mod... Cum ar fi... credinta in dragoste. Sau ideea ca trebuie tot timpul sa eviti sa-i faci pe altii sa sufere... Astea sunt niste principii pe care ne e usor sa le respectam atunci cand ne e bine. Dar ce se intampla cu ele atunci cand ne e rau? De multe ori, renuntam la ele. Caci egoismul e mare si credinta mica, iar noi suntem doar niste oameni prea slabi sa putem sa fim stabili in credinta noastra si in ceea ce suntem...

Dar oare nu ar fi mai bine sa fim si sa crestem, in loc sa ne schimbam si sa nu mai stim cine suntem? Desigur, putem oricand sa ne mintim…

...

autor: Ioan Stoenica

]]> Sun, 11 May 2008 14:27:04 +0300
Dar râul din apropiere era prea puternic încât să se poată juca în el, şi ea era prea mică pentru a putea săpa o groapă destul de mare lângă râu, în care să se strângă apa pentru lăculeţul ei...

Şi ce frumos ar fi fost să aibă lăculeţul, se gândea ea, s-ar juca şi cu răţuştele, s-ar bucura şi de soare, şi de pietrele de pe fund, totul în jur ar fi mult mai frumos, dacă ar avea propriul lăculeţ... Visa cu ochii deschişi mereu la el, până într-o zi, când pe prundul gârlii unde se afla trecu un băiat mai mare decât ea.

Auzind visul fetei, acesta îi sugeră să creeze un baraj, care să oprească apa acolo unde ea dorea, obţinând astfel lăculeţul mult visat. Pentru că apa curgea mereu pe langă ea, dar dacă ea ar fi construit un baraj care să o oprească, apa s-ar fi oprit!

De aceea, ea se hotarî să construiască acel baraj în apropierea râului, ca apoi, săpând un şanţ micuţ, apa să vină până la baraj şi să se strangă acolo, împlinind astfel visul său...

Zis şi făcut. Se apucă de strâns lemne şi pietre, şi barajul începu să crească... din ce în ce mai înalt şi mai lung...

Micuţa însă nu ştia tot ce presupune construirea unui lăculeţ... ea era interesată să se arunce în apă şi să se bucure de ea, de aceea se grăbea să termine barajul în cel mai scurt timp...

Nu ştia însă că apa are o forţă foarte mare, şi că e nevoie de un baraj foarte puternic şi rezistent pentru a o putea controla, pentru a nu o lăsa să se scurgă la vale...

Dupa nu mult timp, barajul făcut la repezeală de fetiţă era gata. Părea mare, frumos şi rezistent.

Aşa că fetiţa dădu drumul la apă să vină spre el... După puţin timp, în faţa barajului începea să se formeze un lăculeţ, astfel încât visul prindea contur în faţa ochilor săi... De când aşteptase asta... cât de mult îşi dorise, cât visase şi plânsese pentru că nu avea propriul lăculeţ în care să se simtă liberă...

Acum, pentru că apăruse băiatul care să îi spună cum să facă, va putea să se bucure în sfârşit!

Dar fetiţa nu acordase suficientă atenţie barajului pe care îl construise, astfel încât în acesta existau mici crăpături ici şi colo... Mici diferenţe între ceea ce înseamna un baraj care să poată reţine apa şi un baraj care nu ştie să facă asta... Nu orice baraj poate menţine apa în lăculeţ. E nevoie de unul făcut în cunoştinţă de cauză, puternic, rezistent, fără crăpături...

Şi apa începu să se infiltreze printre stânci... câte puţin, la început insesizabil...

Fetiţa se aruncase deja în lac şi se bucura de ceea ce obţinuse, dar felul în care obţinuse asta nu era deloc bine pus la punct...

Crăpăturile începură să se lărgească, diferenţele între un baraj rezistent şi unul făcut de mântuială, superficial, începură să fie tot mai mari...

Apa începu să curgă tot mai mult la vale, şi lăculeţul începu să scadă... acum, forţa apei îşi spunea cuvântul... piatră după piatră cadea din baraj, şi după nu mult timp, acesta se împrăştie pe prundul gârlii ca şi cum nu ar fi fost...

Fetiţa rămase cu barajul frânt în mijlocul unui loc în care cândva simţise visul său devenit realitate...

- Eu ţi-am spus să construieşti un baraj, spuse băiatul văzând cele întâmplate, dar tu ai crezut că e de ajuns să faci un baraj de mântuială... Nu ai acordat suficientă atenţie, şi ai dat drumul la val când barajul tău nu era pregătit să îl primească, pentru că avea crăpături în el... Apa e puternică, şi are anumite trăsături... dacă barajul nu îndeplineşte condiţiile necesare ca să o poată reţine, atunci apa se va infiltra încet încet, lărgind găurile, şi în final, spărgând barajul în bucăţele...

Fetiţa plecă plângând acasă, gândindu-se că a fost o idee proastă să construiască un baraj, ba chiar şi să îşi dorească un lăculeţ... "Nu mai vreau niciodată niciun lac!!" îşi spuse ea plângând...

Rămas singur pe malul apei, băiatul se apucă să construiască înapoi barajul... Şi el îşi dorea foarte mult un lăculet, dar asta nu îl făcea să se arunce cu capul înainte în prima băltoacă... Prin multă dăruire, conştient de cât de multă muncă e nevoie pentru a construi un baraj care să poată să oprească apa, începu să pună piatră lângă piatră... Crăpăturile le umplu cu cârpe, apoi zidul îl acoperi cu fâşii lungi şi groase de plastic, iar în spatele lui câteva lemne ţineau fixă toată structura...

Apa abia aştepta să vină spre el, dar el nu o lăsa încă. Barajul trebuia verificat în amănunt, pentru a fi sigur că nu se va surpa... Studie şi apa, studie şi barajul, până când fu sigur că cele două erau perfect compatibile, înainte de a da drumul la apă. Pentru că dacă dai drumul prea repede, şi există crăpături cât de mici, barajul se va surpa în cele din urmă. Chiar dacă uneori poţi să acoperi crăpăturile din mers, ele vor reapărea în altă parte...

"Nu e uşor să obţii un lac adevărat, care să dureze pentru totdeauna..." îţi spuse băiatul... "Dar prima greşeală pe care cei mai mulţi doritori de lac o fac, e să se concentreze mai mult pe senzaţia pe care o simt când intră în apă, în loc să se concentreze ÎNTÂI pe barajul care ţine apa, şi pe apa care ajunge lângă baraj... Ca să poată asigura durata acestuia... Şi abia după ce totul e perfect compatibil, pe senzaţie... Pentru că de cele mai multe ori, crăpături mărunte duc la surparea unui baraj enorm... Şi baraj fără crăpături nu poate exista decât în măsura în care noi îl construim astfel..."

Băiatul era extrem de mulţumit de barajul pe care îl construise. Nu mai rămânea decât să dea drumul la apă... Problema era că între timp râul secase, dar asta nu îl speria. Ştia că atâta timp cât el are grijă de barajul lui, Dumnezeu îi va oferi o ploaie care să-i umple lăculeţul...

Închisă în casă, singură şi tristă, fetiţa care nu acordase atenţie propriului baraj plângea.

"Nu mai vreau niciun lăculeţ... lăculeţe adevărate nu există, şi toată apa e la fel!" îşi spunea ea...

...
autor: Ioan Stoenica
]]> Wed, 07 May 2008 17:00:28 +0300
...

- Haide, hai ca n-avem timp! il grabi tatal iepuroi...

- De ce ne grabim asa tati? intreba puiul…

- Pentru ca vine Pastele, si trebuie sa avem pregatite cadourile pentru copiii cumi... cu bani...

- Noi le ducem cadouri de Paste copiilor?

- Da fiule, si trebuie sa ne grabim pentru ca la Cora e aglomeratie mare zilele astea, si nu am vrea sa ramana vreun copil bogat fara cadou de Paste...

- Dar de ce doar la copiii bogati mergem?

- Pentru ca ei stiu mai bine sa ne aprecieze, ei ne asteapta mai cu pofta in inima... Ei nu au uitat de adevaratele valori ale acestei sarbatori... ei nu au uitat despre ce e vorba in aceste zile...

- Da, despre familie, iubire, caldura...

- Nu, despre cadouri... haide ca iar stam la cozi pana diseara...

- Pai... si nu putem sa ducem cadouri si copiilor saraci? Ca poate s-ar bucura si ei...

- Nu nu, ca ei nu ne lasa nimic de mancare, poate doar niste iarba din asta poluata de pe marginea santului... nu mai mergem la ei ca nu stiu sa ne primeasca asa cum se cuvine, ei nu au bucurie in suflet cand aud de noi, unii nici macar n-au auzit de noi... Ei se bucura la alte lucruri mai mult, lucruri in care pun mai mult suflet decat bani... noi n-avem asa ceva... Mergem numai la casele mari, ca acolo ne asteapta si cu tot felul de bunatati pe masa...

- Pai credeam ca le ducem cadouri pentru bucuria pe care ele o produc, nu ca sa avem noi ceva de castigat…

- Of fiule, mai ai multe de invatat, totul e pe interes in lumea asta… nu oferi ceva fara sa astepti ceva in schimb…

- Pai da, daca oferi dragoste si caldura si bunatate, ai vrea sa primesti aceleasi lucruri in schimb… si poate asa lumea ar fi mai buna… dar altfel… ducem cadouri ca sa primim cadouri?

- Asa se face, schimb de cadouri, de urari, ideea e sa se respecte traditia, nu sa aiba vreun efect in sufletul celor ce ofera sau primesc…

Iepurasul cel mic se bucura gandindu-se ca va aduce un zambet pe fata copiilor, dar parca ceva nu i se parea in regula...

Trecand pe strada in caleasca invizibila construita de tatal sau cu multi ani in urma, zguduit de gropile construite de oameni cu si mai multi ani in urma, iepurasul observa o fetita stand singurica langa un copac...

- Tati, eu cobor aici nitel, ne intalnim diseara la vizuina de la Sofitel, da?

- Bine, vezi sa nu intarzii ca altfel incep copiii sa boceasca dupa cadouri... si stii cat de razgaiati pot sa fie unii...

Tatal pleca mai departe claxonand-o insistent pe Zana Maseluta careia i se oprise motorul la semafor, in timp ce iepurasul se apropie de fetita de langa copac...

Aceasta plangea incetisor cu mainile pe fata…

- De ce plangi? O intreba iepurasul, care in preajma puritatii fetitei devenise vizibil… Plangi pentru ca nu are cine sa-ti aduca niciun cadou de Paste? Ce ai vrea, o papusica noua? Ciocolata? o intreba el, gandindu-se ca ar putea sustrage cateva cadouri din sacul tatalui sau…

- Nu… nu-mi trebuie cadouri din astea…

- Ah… ai destule papusi si te-ai saturat de ciocolata? Pai… atunci poate… o casuta pe care sa o pui in curtea din spatele casei si sa te joci acolo cu prietenii?

- Nu, nu am de fapt nicio papusa si nici nu mai stiu cand am mancat ultima oara ciocolata… si… stau la bloc intr-o camera mica, n-as avea unde sa pun casuta aceea… plus ca prietenii mei nu ma plac, mereu rad de mine pentru ca sunt saraca…

- Pai si atunci… de ce nu ti-ar placea o papusica, daca spui ca nu ai? o intreba iepurasul putin mirat, stiind de la tatal sau ca toti copiii se bucura atunci cand primesc o jucarie noua… Asa ar vedea si ceilalti copii ca nu esti saraca, daca ai avea si tu jucarii ca si ei…

- Nu asta e ce ma doare, nu de papusi imi pasa mie... Oricum... daca ai papusi mai multe poate esti mai fericit... dar nu inseamna neaparat ca esti mai bun...

- Atunci ce e? De ce plangi daca nici de papusi nu-ti pasa, nici de faptul ca ceilalti copii rad de tine?

- Mama mea e bolnava… sta in pat toata ziua si e palida si trista… si ma doare sa o vad asa si nu pot sa fac nimic pentru ea… Nu cred ca o papusa sau orice alta jucarie fie ea cat de scumpa si frumoasa ar putea sa faca vreun bine pentru mama… sau pentru mine… spuse fetita, stergandu-si cu maneca bluzitei ochii albastri…

- Dar… tata spunea ca importante sunt cadourile… copiilor le plac jucariile…

- Da, le plac… caci mai mult nu stiu, decat sa se joace… nu au nicio grija si nicio durere… decat poate… ca nu au primit jucaria pe care si-o doreau si au primit alta… Chiar ma bucur pentru ei, ar trebui sa stie sa fie recunoscatori parintilor pentru tot ce au… Dar mama nu ma are decat pe mine, si eu pe ea, cum as putea sa ma bucur de jucarii sau cadouri cand cea pe care o iubesc cel mai mult sufera? Vezi tu mai iepuras, eu sunt micuta, dar atunci cand suferi iti dai seama de multe lucruri, si trebuie sa cresti… si eu stiu cat de putin conteaza orice cadou, orice jucarie, orice… orice! pe langa binele celor dragi si pe langa dragostea lor… Multi copii nu stiu asta, caci le pasa doar de propriile jucarii… Poate lumea ar trebui sa ofere nu cadouri, ci… mult bine… dragoste... pentru cei din jur… dupa nevoile lor… dupa posibilitatile lor…

- Adica sa nu mai ofere cadouri? Dar si cadourile aduc bucurie…

- Mie nu iepuras… mie nu… poate nici altora… E usor sa oferi un cadou… e mai greu sa oferi ceva care sa foloseasca sau sa aiba suflet in el… pentru ca oamenii nu sunt asa atenti la cei din jur ca sa vada ce ar avea nevoie, ce le-ar face bine… o vorba buna, o incurajare… Dar e normal… de ce ar sta cineva sa vada ce are nevoie fiecare, cand nici ce au nevoie ei nu stiu cu adevarat?

- Da, e greu sa fii atent la toti oamenii sa vezi ce-si doresc… mai ales cand la tine nu se uita nimeni… dar… uite, macar de Paste isi aduc aminte si de ceilalti, si le spun o vorba frumoasa, fac un cadou… Multi nu au primit tot anul un cadou, poate nici macar o vorba buna, o urare… Asa ca vezi, tot e bine ca de Paste oamenii isi amintesc…

- Da, si de Craciun… ce bine ca exista cateva zile pe an in care oamenii sa-si aduca aminte de cei din jur… daca nu ar fi existat zilele astea in calendar… ce ne-am fi facut mai iepuras, cu atatia oameni reci in jur? Dar chiar si asa… oamenii nici nu se gandesc ce se sarbatoreste de Paste, si nici ce inseamna asta…

- Cum, Pastele e venirea Iepurasului, o stie toata lumea… si apoi, dupa 40 de zile, e Inaltarea, cand eu si cu tata luam caleasca invizibila si plecam in zbor spre tarile calde…

- Da… asta cred si unii oameni… caci cine sa le explice altfel? Hai ca te las, cineva are nevoie de mine mai mult decat ai tu… Mai mult decat are oricine altcineva nevoie de tine si de cadourile tale… Ah, si daca tot e Pastele, sa-ti fac si eu o urare: Fie ca niciun mesaj de sarbatori sa nu mai inceapa cu "fie ca", si nicio urare de Paste sa nu mai contina cuvantul "lumina"... Macar putina originalitate, daca sufletul nu reuseste sa patrunda ceea ce gura spune...

...

autor: Ioan Stoenica
]]> Sat, 26 Apr 2008 19:20:35 +0300