Fri, 18 Jul 2008 11:31:07 +0300 forum@roportal.ro (Forum Roportal) IP.Blog 60 din păcate, din gaşca destul de numeroasă de la început am rămas cinci. unii n-au avut bani, alţii mai aveau treabă cu facultatea, pe alţii i-a omorât serviciul şi o colegă s-a operat de apendicită chiar în ziua în care am plecat la mare. dar ne-am destrăbălat noi şi pentru cei absenţi.
eu şi cu trei bucăţi colegi, una bucată el şi două bucăţi ele, am plecat cu un accelerat de 1:50 dimineaţa înspre constanţa urmând să prindem primul tren spre mangalia. se pare că sistemul de acordare a tichetelor chfre este destul de dubios şi n-am primit loc cu colegii mei ci în alt compartiment. măcar a nimerit vagonul. aşa că am stat jos cu rândul. încălzirea s-a făcut cu o sticlă de coniac. trenul din constanţa l-am luat repede, microbuzul a venit şi el repede şi l-am luat p primul pentru că nu era aglomeraţie (anul trecut am luat microbuzul 5 sau 6), avantajul unei excursii pe timpul săptămânii . eu şi cu colegul ne-am cazat cu cortul la nişte cunocuţi iar fetele îşi rezervaseră camera în avans. la 10 şi ceva eram deja pe plajă în vamă gata de scandal. şi dă-i cu berea, dă-i cu marea, dă-i cu berea, dă-i cu marea... până a fost timpul să-l pescuim şi pe al cincelea membru al trupei. colegul a avut treabă şi a venit mai târziu. am apreciat gestul lui de a veni singur tocmai până în vama veche (prima oară) mai ales că el e cea mai recentă adiţie la grup. dar n-ar fi fost aşa frumos fără el. eu şi cu colegul am fost însărcinaţi cu recuperarea lui din staţia de microbuz. să zicem că berea şi alcoolul ni se suiseră la cap aşa că a fost o aventură
apa mării era destul de rece dar până la urmă dacă te mişcai destul nu mai observai detaliul ăsta, aşa că ne-am bălăcit din plin. ne-am luat şi o minge de volei pe care am început s-o arunăm de colo-colo. la un moment dat am lovit-o mai tare decât trebuia şi colegul n-a fost în stare s-o prindă. eu, nevrând s-o pierd, m-am luat după ea. mare înnotător nu sunt, aşa că am mers prin apă. şi mingea se tot ducea. la un moment dat, o fată mi-a observat dilema şi a înnotat spre minge. degeaba, ea tot se îndepărta. a fost alergată şi de un puşti pe saltea, dar în zadar. până la urmă tot je a prins-o şi m-am întors triumfător cu ea la prosop. un adevărat erou evident că eram rupt deoarece am mers prin apă de la shire până la stuf, pentru cunoscători.
aici intervin părţile mai dubioase. loviţi de oboseală şi alcool, eu şi cu ză big coleg am adormit pe prosop. până la urmă ne-au trezit să ne mişcăm fundul în cort să dormim cum trebuie. eu mă trezesc uşor, dar colegul beat e aproape imposibil de trezit. asta ştiu din epxerienţă, şi acum s-au convins şi ceilalţi că nu spuneam basme. după multe ţipete şi palme au reuşit să-l tezeascădeodată aud"ioane, dă-mi ochelarii". hmm, eu n-aveam ochelarii la mine. el n-avea ochelari. ce treabă avea el cu ochelarii fetelor? ce treabă aveam eu cu ochelarii lor? "bă, dă mă ochelarii!!". "care ochelari?" "ăia de la picioarele tale". mă uit la picioarle mele..nisip. noroc că nu eram noi singurele genii pe plajă şi s-a prins colega că el urlă după papucii mei. aşa că i-am făcut pe plac şi i-am luat eu sandalele după. când am ajuns la cort, omul tocmai ce se spăla pe faţă. se uită la mine şi mă întreabă "ce dracu faci mă cu sandalele mele?" "păii..tu mi-ai luat papucii.."
...
"eu acum când m-am spălat pe faţă, m-am trezit în faţa oglinzii. habr n-am ce am făcut până avum"
here we go again, m-am gândit eu ştiind foarte bine că acelaşi coleg a uitat cam toată excursia de 1 mai
şi acum că ne-am trezit amândoi, am fost cu toţii să mâncăm. am fost la lyana. nu prea aveau toate mâncărurile din meniu, mai ales p e la ciorbe săteau prost. probabil fiind o perioadă mai lejeă nu funcţiona aprovizionarea prea bine. e drăguţel localul dar cred că se pote şi mai bine.
după masă merge un somn, aşa că ne-am retras să ne odihnim. n-am mai făcut greşeala de anul trecut, şi am venit cu un sac de dormit, foarte comod de altfel. şi uite aşa când ne odhneam noi (mai mult el, că pe mine mă stresau telefoanele) a început ploaia. şi a ţinut, şi a ţinut, şi a ţinut. norocul nostru că am avut inspiraţia să punem două prelate peste cort şi astel am evitat inundaţia ne-am trezit şi după ceva aşteptare şi parlamentări am decis să înfruntăm ploaia şi să ne întânim cu restul populaţiei la un pahar de vorbă. am fst în gulag. chelneriţa de acolo era beată ne-a luat comanda de vreo 4 ori şi tot a adus-o greşit. showul a fost asigurat. am apreciat că şi ea a recunoscut că nu e în formă maximă din păcate, ploaia a împiedicat seara să fie mai spectaculoasă. ne-am întors să dormim în cortul nostru uscat.
şi de ce titlul ăla? să vă iesplic. în noptea aia s-au întâmplat nişte chestii dubioase. eu eram convins că noi pusesem cortul acolo cu acordul/prin intermediul/în legătură cu, mă rog ceva, cu trei naţiuni. spaniolii, italienii şi încă unii, nu mai ţin minte. şi cică era ok cu toţi dar nu şi cu spaniolii. dacă nu semnam un fel de armistiţiu (da, ştiu, a naibii halucinaţie, nu?) ne omorau. ţin minte că m-am trezit de vreo trei ori noaptea şi i-am spuis colegului "bă, dacă nu semnăm aia, ne omoară spniolii"
ca să nu mai spun că eu aveam convingerea că suntem 3 în cort deşi am fost doar 2 şi mai e fptul că m-a ars soarele. după aia somnul, mişcatul, ridicatul în picioare, statul jos s-au transformat în chinuri atroce.
dimneaţa iarăşi ploaie. am avut noroc de apă caldă şi am făcut un foarte necesar duş. mâncarea tot la lyana. dar am decis că mergem în altă parte după. în sfârşit s-a oprit ploaia. yeeee! dar nu mai era timp chiar aşa frumos. am lenevit pe pljă până a fost timpul ca un elşi o ea să plece înapoi în bucureşti. au predat camera aşa că acum ne-am făcut trei în cort. ne-am luat cărţi şi am fost măcelărit la şeptică. după nişte zacere pe plajă am fost să păpăm, dar am schimbat localul. papa la şoni. prima dată când am mâncat acolo. aici oamenii fac meniul în fiecare zi aşa că ce scrie acolo e foarte probabil să fie disponibil . oamenii nu se joacă la mâncare. ne-au adus să ne săturăm. mie mi-a plăcut.
ne-a dat gazda pălincă. o fo' straşnică! apoi înarmaţi cu bere şi voie bună ne-am îndreptat spre stuf unde am dansat şi am dansat până i-au cedat genunchii colegei. învinşi doar temporar ne-am retras la gazdă unde am stat la palavre. apoi somn. acum era înghesuială în cort şi eu am făcut proasta alegere să dorm cu capul pe rucsac. data viitoare îmi aduc un pui de pernă. cu fiecare excursie mai învăţ ceva.
dimineaţa, pe la vreo 11, mă trezesc eu, arunc un ochi şi-i văd pe ăilalţi doi că se caută la măsele păi bine măi, e frumos? e mai complicată faza cu ei, nu intru în detalii. oricum, m-am făcut că nu văd ca să nu-i panichez. am ieşit strategic la baie să-i las singuri. când m-am întors nici nu m-am mirat că până să intru în cort m-au şi rugat să iau nişte cafele?
da' ştiţi de unde? de la stuf. adică din capul opus al vămii. nuuu, nici n-a fost inteţie, oricât de bună ar fi cafeaua acolo. ei lasă că nu mor, am fost înţelegător şi n-am comentat. la stuf m-am hotărât că vreau şi eu o cafea. şi acum mrea dilemă. trei cafele, două mâini şi nimic în ce să le duc... bun, iau două acum şi vin după a mea, extra îndulcită, mai încolo. drum accidentat+eu obosit+vânt tare=cafea vărsată pe mâinile mele. şi era fierbinteeee. dar m-am descurcat.
le-a plăcut cafeaua.
şi n-am mi făcut nimic. ne-am strâns bagajele şi ne-m dus să zacem pe plajă până să plecăm.
şase ore jumate cu trenul. dacă ţinea mai mult, explodam. îmi pierdusem răbdarea. dar n-a fost totul rău pe tren. am descoperit un scriitor interesatn, boris vian. are un stil mai nebun. recomand blues pentru o pisică neagră (dacă mă serveşte corect memoria) care este o colecţie de nuvele de-a lui. am citit cinci din unsprezece şi m-a convins să mai vreau.
în încheire vă las cu o melodie foarte tare pe care am ascultat-o în vamă şi apoi pe tren
the cat empire-the lost song (după ce fac rost de varianta exactă, poate o pun şi pe aia. aici lipsesc anumite părţi dar tot e tare)
]]> Fri, 18 Jul 2008 02:14:49 +0300 indiferent ce ar zice alţii, avem istoria noastră lungă şi frumoasă, suntem un club demn de luat în seamă şi niciodată nu vom dispărea.
pentru toţi rapidiştii:

]]> Wed, 25 Jun 2008 16:57:24 +0300
a fost cam aiurea că nu s-au înfiinţat toţi studenţii măcar la ceremonia cu robe. oameni antisociali. parcă n-am fost împreună patru ani în facultatea asta
poze, caterincă, poze, caterincă, o şefă de promoţie cu un râs idiot un prof cam libidinos de se băga el în poze (dar la pozele noastre a predat ştafeta unui seminarist mult mai ismpatizat care întâmplător e şi proful meu de licenţă..shit..licenţa!!)
a fost drăguţ. mi puţin drăguţă a fost paranoia mea când am ieşit din casă la costum. cine mă cunoaşte, ştie că nu-s om de costum aşa că mă simt ciudat de fiecare dată când port aşa ceva. dar a ieşit bine
asta a fost vineri.

sâmbătă mare bal mare. dacă la ceremonia cu robe am fost nouă inşi din grupa mea, la bal am fost trei aici se mai scuză că nu toţi aveau buget de aşa ceva, dar eu spun că mergea un sacrificiu mic.
destul de pompoasă sala (rin grand hotel). toată lumea la ţol festiv (mai puţin nişte gagici care n-aveau nici o treabă cu rochiile de seară ). aveai cu ce să-ţi clăteşti ochii nu ştiu ce să zic mai mult de atât: dans, poze, băutură şi veselie maximă!
pentru detalii şi poze, pe mess. restul ţeapă
v-am pupat.]]> Thu, 22 May 2008 01:46:44 +0300
nu-l ştiţi? hai măă. trebuie să-l ştiţi deoarece este o persoană foarte importantă. recunosc că mă plictiseam şi acum că a apărut el am un interes să mai dau şi eu p-aci
ţin la el ca la ochii din cap. îl admir de nu mai pot şi seara adorm cu gândul că poate când mă trezesc voi fi ca el. el este motivul meu, al nostru chioar, de a ne trezi de dimineaţă. toţi vrem să fim ca el. nu mai trăiţi în negare oamenilor că dăunează. recunoaşteţi odată că vreţi să fiţi măcar un sfert din ceea ce este el. haideţi să nu fim răi căci el aduce luminarea în lume.
ei gata, că i se urcă la cap.
ză end.]]> Wed, 16 Jan 2008 13:27:13 +0200
ce lume rea şi fără suflet domnule
probabil au văzut că nu mai sunt mod şi au zis că n-are rost să-mi lustruiască posteriorul
sic transit gloria seraphului ]]> Fri, 04 Jan 2008 02:21:49 +0200
şi citind eu frumoasa carte ( enciclopedia lucrurilor care mă sâcâie zilnic de hannes stein) am dat peste ceva interesant. era vorba de che guevara şi despre cum mutra lui apare peste tot şi toată lumea ridică în slăvi revoluţia şi bla bla. autorul este siderat de faptul că un om responsabil cu masacruri, distrugerea unei industrii şi alte fapte lăudabile este transformat într-un erou doar pentru că lupta în numele unor idealuri măreţe. de cealaltă parte se află generalul sârb bosniac radovan karadjic care este considerat criminal de război. "săracul" general a făcut greşeala de a lupta pentru naţionalismul sârb. probabil dacă măcelărea bosniaci în numele unei cauze mai accesibilă pentru restul lumii îl vedeam şi pe el privind visător spre văzduhuri necunoscute de pe toţi pereţii.
şi mă mai gândeam eu la ceva. dacă porţi o seceră şi un ciocan lumea o să creadă că eşti vreun soi de rebel. dacă îţi pui o svastică o să faci puşcărie. unde e dreptatea? văd peste tot tricouri cu lenin. unde sunt cele cu hitler sau cu pol pot? cu ce sunt diferiţi comuniştii de alţi extremişti? una din explicaţii ar fi faptul că în cazul naziştilor a existat o mare presiune din partea evreilor. bun, e dreptul lor să lupte împotriva unor oameni care i-au vrut exterminaţi. dar noi ce păzim? ţara noastră a suferit mult mai mult din cauza comunismului decât a nazismului dar nu vezi pe nimeni făcând puşcărie pentru propagandă comunistă.
mi se pare absurd. comuniştii au omorât milioane de oameni (inclusiv evrei că nici pe ei nu i-au iubit prea mult) şi totuşi doar naziştii sau sârbii sunt consideraţi criminali.
ori sunt toţi criminali ori nici unu. eu aş alege ca toţi să fie trataţi ca atare şi interzişi.
am ajuns să considerăm abominabile doar crimele pe baze etnice sau rasiale?

sfârshit (vorba unei formaţii căreia i-am uitat numele)
]]> Fri, 28 Dec 2007 01:31:25 +0200 nici nu ştiu ce să zic. dacă e de bine, dacă e de rău. anul dinainte a fost unul destul de intens. acesta a fost perceput altfel. de unde mă aşteptam să fie şi mai şi, evident că n-a ieşit aşa. oricum, şi bune şi mai puţin bune. nu-mi vine în minte un lucru rău. e prezentă doar o anume amărăciune dar cu ea aproape că m-am obişnuit.
stau şi trag de timp în loc să muncesc. aţi zice că e trist să munceşti de ziua ta, dar nu vă faceţi griji, că banii tot spre plăcerea mea vor fi folosiţi (şi cel mai probabil pe nervii vecinilor. detalii altădată). mă uit la posterul cu maiden (ăla primit cadou de la un prieten) şi aş vrea să treacă anul cu tot cu licenţa şi alte complicaţii şi să fiu în germania urlând din toţi plămânii. eh, mai recent tânjesc după "petrecerea" mea. adică eu+nişte colegi/prieteni nişte ronţănele şi multă băutură.
bah, trebuie să mă întorc la muncă. alţii depind de mine şi am termen.
la mulţi ani pentru mine!]]> Sun, 21 Oct 2007 19:02:33 +0300 am eu mai mulţi pitici pe creier şi trebuie să le dau drumul să mişune în lume.
era cândva un user, şi încă mai este, care s-a încumetat să facă o anumită caracterizare a postanţilor de pe forum, aka roportalacii cum le zice tătuţu . a iscat ceva controverse şi s-a spus că de acolo i s-a tras şi "decăderea". părerea mea că nu de acolo i s-a tras şi asta o ştiu destui. cât despre acea caracterizare, din ce ţin eu minte, mi se pare destul de reuşită.
acu' ia să vorbesc şi eu
este o categorie tot mai frecvent reprezentată pe ropo, şi anume cea de "post whore". oameni care nu au alt scop, fie el şi incoştient, decât de a aduna un număr impresionant de posturi. sunt unii care cică s-ar pricepe la orice. dar mai există şi categoria ultra de post whore care postează peste tot, indiferent dacă ştie sau nu ceva. mesaje de genul : "n-am auzit de.." sunt destul de frecvente (sau aşa mi se pare mie). sau comentarii inteligente de genul : "zău?", "aşa este" [insert emoticon here], "lol" sau propoziţii cât mai mici paralele total cu topicul şi spuse..naiba ştie de ce sunt spuse.
probabil că aceste persoane se cred atât de importante încât trebuie să fie peste tot, chiar şi acolo unde nu pot contribui cu nimic.
postare plăcută oameni buni, să ajungeţi la gold member cu 95% din posturi fiind propoziţii de maximum 3 cuvinte şi alea pline de substanţă.
aştept înjurăturile.
nu?
staţi că mai am.
ştiu că aici poate e doar părerea mea şi nu pot omorî oameni pentru asta, dar am observat un val de schimbări de nickuri. dar schimbări care se schimbă şi ele la rândul lor. m-au dat de tot peste cap. nu mai ştiu care sunt userii. înainte îşi mai schimba lumea avatarul, sau numele dar rămânea mereu o constantă după care te puteai ghida pentru a-l recunoaşte. eu m-am pierdut de tot în hăţişul de iuzeri noi (salutăm mătuşica ) şi orice schimbare de nume îmi este "fatală".
atâtea schimbări de nume îmi dau impresia unor persoane care nu ştiu ce vor. sau vor prea multe. sau poate mă înşel eu, că nu am studii de psihologie.
eu nu intenţionez să-mi schimb numele afişat pentru simplul motiv că nimic nu te reprezintă mai bine decât numele tău
nu mă luaţi cu istoricul numelui afişat, că ştiu de funcţia aia. dar nu-mi place să recurg la ea.
încă o chestie care mi se pare chiar..nu ştiu..aiurea
se înscrie cineva pe forum şi ce face? îşi trage nişte prieteni. pe ce criterii? habar n-am. m-am trezit în lista de prieteni a unor persoane cu care nu am interacţionat niciodată. să mă simt flatat? nu prea cred. m-au pus probabil pentru că sunt mod, deşi la unii am văzut că sunt singurul mod din lista de prieteni. poate a dat cu banul şi am picat eu

eh..punct.
]]> Thu, 27 Sep 2007 00:16:56 +0300
ţin să le mulţumesc fanilor mei că nu mă aruncă în uitare şi le doresc multă inspiraţie (a se citi "să se arunce în lac" ). nu spun cine sunt (că nici eu nu ştiu exact) că e mai mişto să se simtă toţi care au comis-o (deoarece blogul meu e citit de lumea întreagă, desigur)eu voi continua să fiu acelaşi
un sfat pentru cei care cred tot ce circulă fără să stea un pic să se întrebe care-i faza : vă doresc şi vouă multă inspiraţie

pe curând iubiţii mei fani
stăpânul sufletelor voastre
seraph
]]> Tue, 11 Sep 2007 01:16:22 +0300 până acum nu aveam cu cine să merg. acum că am cu cine..uite că sepoate şi altfel. adică să nu pot merge eu.
şi asta ne aduce la frumosul subiect al frumosului post din frumosul blog. frumos, nu?
am zis că sunt bolnav. m-am îmbolnăvit şi eu ca fraierul tocmai sâmbăta aşa că a trebuit să aştept până luni să merg la doctor.
ohoo..cred că fiecare ştie prea bine ce poate însemna o excursie la doctor. sfat, dacă nu muriţi, mai bine staţi acasă. sau cel puţin ăsta e sentimentul care te cuprinde în timp ce-ţi simţi anii, nervii şi ultima fărâmă de răbdare cum dispar încet, încet, înceeeeeeeeeet în timp ce tu aştepţi cu 15 persoane înnainte şi 15 persoane după
mdeh, mămicuţa ei de boală. m-am trezit, am păpat, nu m-am grăbit. adică, doctorul e de la 1, eu aterizez pe la 2 şi la 3 sunt deja acasă, nu? desigur ăi, sunt un geniu. cred că-mi tăiam venele dacă nu aveam mp3 playerul cu mine. pui căştile în urechi, dai drumul la muzică şi-ţi bagi piciorul în tot şi în toate. închipuiţi-vă salonul ticsit cu lume care tooot vorbeşte, că deh altceva chiar nu au ce face în timp ce stau laa coadă pentru reţete, trimiteri, concedeii, sau chiar pentru că sunt bolnavi atunci şi acolo. adică aşa ca mine. nu se poate fără ceartă. "breee, nu vezi că stă lumea la coadă?" "dar vreau doar să întreb ceva". sau, "l-ai văzut pe ăla cum a intrat ca nesimţitul?". şi încă aştepţi. numeri persoanele din faţa ta şi te gândeşti serios dacă mai are rost să stai. cum ziceam, dacă nu mori, nu ţi se mai pare aşa de important. eu am venit de la ora 14 dar erau lejer peste 10 persoane deja înaintea mea şi s-au tot strâns. timpul tot trecea, pacienţii intrau într-un ritm de melc, eu mă uitam tot mai exasperat la ceas. mi-am luat playerul şi mi-am uitat şerveţelele eh, nasul s-a comportat exemplar şi am mers doar de câteva ori la baie. şi iar m-am pus la aşteptat. aaaa..muuuult rău.
în sfârşit a intrat şi persoana dinaintea mea. o veşnicie a stat acolo. între timp, "spectatorii" cârteau. mai multe tanti erau scandalizate de cât au aşteptat. una era supărată că stă de la 11 şi alta că stă de la 13 (eu venisem de la 14 şi eram înaintea lor deh, bătrâneţea).
şi am intrat waa..ce bucurie. ce-am făcut? păi, în 5 secunde s-a prins asistenta că mă rezolvă cu o trimitere la O.R.L. . ce bucurie, am aşteptat peste 3 ore jumate pentru 5 minute . bine că la O.R.L. nu era coada mare. a venit şi marele consult. bleah, ce nu suport să-mi bage chestia aia pe gât. diagnosticul? laringo-faringo-traheită uite aşa să fie de toate tratamentul de până atunci a fost dinamitat. altul la rând. ah, da. vineri înapoi la consult şi nici să nu te gândeşti la mare în starea asta. chiar dacă e vreme frumoasă
şi uite aşa am pierdut 4 ore din viaţă...]]> Wed, 05 Sep 2007 00:50:43 +0300