Thu, 13 Mar 2008 10:37:19 +0200 forum@roportal.ro (Forum Roportal) IP.Blog 60 Niciodata. Ciudat cuvant, nu? Ce se spune despre el, ce spunea despre el, in ce context il folosea? Ce se zice.. Ce-mi pasa? Nu mai aud ce se zice.
E intuneric aici, inauntru. Si e si frig. Dar frig a fost dintotdeauna. Nu conteaza, nu contez. Teoria mea e buna. Intotdeauna se intampla asa. Inainte sa inceapa ceva, ii vad sfarsitul.

Dar acum, parca s-au mai risipit norii. Vad in departare cum o raza indrazneata vrea sa evadeze, sa ajunga la..? La nimicul din mine. Cineva s-o opreasca. Nu sunt pregatita pentru alta lumina, inca. Si nici lumina nu e pregatita pentru mine, doar ca nu stie asta. Cineva sa-i spuna, s-o opreasca. Si totusi, nu stiu.
E al dracu de ciudat. Nici macar eu nu (ma) mai inteleg.

As vrea sa.. sa..]]> Tue, 11 Mar 2008 11:43:59 +0200 -Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Mda, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri

]]> Thu, 06 Mar 2008 11:04:23 +0200 Daca vin in zori si m-am imbatat
Sa-mi spui ca si tu ai scapari,
Vreau sa-mi dai jos bocancii
Si sa nu ma iei la intrebari.

]]> Fri, 01 Feb 2008 23:54:08 +0200 Don't you ever cry...
Don't you cry tonight....



]]> Fri, 01 Feb 2008 19:20:32 +0200 In sufletul meu e senin… de parca doar ploaia de azi putea spala neintelegerile zilei de ieri. Mi-e bine cu mine… mi-e bine cu tine… tacut, departe, neconturat… Nu mai sunt asteptari, le-a maturat vantul de octombrie..le-a dus in zari neaccesibile starii mele prezente. Sper sa ramana acolo, sa nu navaleasca iarasi peste mine, din senin, intr-o zi oarecare din viitor. Si daca o vor face, totusi? Treaba lor! Nu-mi mai pasa de ele, nu le mai simt ca fiind ale mele proprii…le-am eliberat, le-am dat drumul, le-am lasat sa plece, sa-si traiasca realitatea dincolo de mine… Si redandu-le libertatea…mi-am redat-o mie. As fi lipsita de modestie sa spun ca-s mandra de noi intelegeri? Meritam asta. Meritam sa ma linistesc, in sfarsit. Nu sa-mi impun s-o fac, asa cum incercam pana acum…ci sa inteleg, sa constientizez…
Ploua… si octombrie ma gaseste in octombrie…
]]> Sat, 20 Oct 2007 16:31:22 +0300 De ce spun ca toamna sunt mai femeie? Pentru ca toamna e singurul anotimp cand toate aiurelile astea feminine ma incanta. E singurul anotimp cand imi vine sa scriu despre maruntisurile acestea atat de colorate si frumos mirositoare.
Spun ca toamna ma simt mai femeie ca oricand...pentru ca ma iau in serios prea mult si-mi bat capul cu tot ce nu m-a interesat tot anul.
Ce trist, nu numai ca ma enerveaza toamna pentru ca imi provoaca niste stari care nu au legatura cu mine, dar imi mai schimba si culoarea ochilor.
Nu vreau plimbari monotone prin parc acompaniate de sunetul enervant al tocurilor tarsaindu-se pe frunzele galbene, ude si murdare. Nu vreau sa stau la calculator si sa ascult "te uita cum ninge decembre..." fumand trist pentru ca suntem in octombrie.
Vreau sa raman la fel de aiurita. Vreau sa se uite oamenii la fel de ciudat la mine si sa-si spuna ca nu sunt prea sanatoasa. Daca ies in parc vreau sa ies ca sa stau in ploaie si sa beau lichior de ciocolata.
Vreau sa continui sa invat poezii chiar daca nu sunt in clasa a patra si ma asculta cineva la ele. Vreau vreau vreau. Sper sper sper.
Cred ca e tare usor sa fii barbat. Nu ca ei n-ar avea trairi, melancolii si alte spanacuri...dar parca la ei sunt altfel. Nu cred ca ai sa vezi vreun barbat stand la calulator, fumand si ascultand melodia asta, uitandu-se dezolat pe pereti...asa fara nici un motiv. Femeile isi construiesc tristetile dintr-o frunza, dintr-o privire, dintr-un cantec, dintr-un grad celsius in minus..


]]> Sun, 07 Oct 2007 18:44:50 +0300
]]> Tue, 02 Oct 2007 21:59:20 +0300 Şi ai privirea rece,
Încerci să-ţi aminteşti
Dacă ne-am întâlnit,
Privirea ta mă-ngheaţă
Prin mine parcă trece,
Cine eşti tu, străino,
Cu chipul obosit?



Pe buzele-nheţate
Un zâmbet adormit,
Răsare-n colţul gurii
Şi-n loc să mă-ncălzească,
Mă-ngheaţă şi mai tare
Iar gândul rătăcit
Încearcă să mă mintă
Şi să mă amăgească.



Eşti palidă şi tristă
Şi parcă peste tine
Viaţa şi-a pus amprenta
Mai tare decât crezi.
Eşti singură şi rece
Te uiţi direct la mine,
Dar ochii tăi aleargă
Şi ştiu că nu mă vezi.



Cine eşti tu, străino?
Ce cauţi în oglindă?
De ce te uiţi la mine
Cu ochii trişti şi reci?
Aş vrea să nu las teama
Din nou să mă cuprindă,
Eu voi închide ochii,
Tu jură-mi c-ai să pleci...
]]> Sat, 22 Sep 2007 00:37:38 +0300 Insa in ochii lor nu vad nimic , sunt terni , inexpresivi , aproape vulgari , nu au nimic din acea cautatura la care cu atata ravna tanjesc .


Ei nu inteleg de ce tac , niciodata nu au inteles si nici nu o vor face , ma privesc cu ochi straini , pe mine , tocmai pe mine .
Ei nu stiu ce caut , nu au nici cea mai vaga idee despre ceea ce ravnesc , si nici nu vor afla vreodata ca tocmai pe acea privire calda si intelegatoare o caut , ca eu , aceea fiinta insensibila , dezinteresata , nesociabila , tocmai eu caut alinare in ei , desi stiu , stiu ca ei sunt ultimul loc in care as gasi-o .


Toti ma cred egoista , si tocmai eu , in egoismul meu sunt mai dependenta decat oricine de ei , de parerea lor , de aprobarea lor , desi in sine atat de neimportanta .
Tocmai eu ce par atat de distanta , tocmai eu ma arunc cu cel mai mare avant in vartejul cuvintelor , nesigura pe propriile-mi forte , si tocmai din aceasta cauza atat de insetata de apreciere .


]]> Sat, 08 Sep 2007 14:57:23 +0300 Am plans ieri. Si azi. Am plans de deznadejde. Apoi am plans de ciuda. Am plans si de dor. Am plans.
Si in capul meu se agita atatea probleme mai mult sau mai putin existentiale. Atatea dureri si temeri, si stres...din toate directiile. Sunt ca o cetate sub asediu si din toate partile numai inamici. Ne-am baricadat inauntru si ne hranim cu proviziile ramase. Cu soarele de asta vara. Cu nisipul ramas cate un fir uitat prin geanta, cu amintiri, cu poze, stiu...noua ne plac florile....
Si in mintea mea nu-i decat confuzie...si am impresia ca nu mai stiu nimic. Ma detasez de mine si ma simt straina.


]]> Mon, 03 Sep 2007 12:29:14 +0300