Bucati de suflet Syndication Wed, 31 Oct 2007 17:47:56 +0200 forum@roportal.ro (Forum Roportal) IP.Blog 60
Dar tu pleci ochii si intorci cheia in lacatul cuvintelor, iar vorbele mele nu le mai auzi, caci departe esti, tot mai departe… Speli umbrele diafane ale imbratisarilor ramase in colturile odaii, chemand din inalturi vantul sa imprastie spuma lor ca pe un puf de papadii… Sa mai rostesc – a cata oara? - … „mi-e dor si dor si dor…” ?

Perfect inceput pentru o noapte a gesturilor albe, in care doar cerceafurile se intind calde intre marginile sentimentelor. Nu l-am ales eu acest inceput, a venit singur, netinand cont de oboseala trupului, ci doar de dorinta fireasca a sufletului de a-ti fi cat mai aproape… Trec ore, ore fara contur, ore de asteptare, ore care adunate laolalta nasc zile si luni si ani. Iar dincolo de ele, picaturile nelinistii, ale nerabdarii cad direct pe suflet, cad incandescente topind pe rand, franturi de suflet… Ai zice ca in curand nu voi mai avea suflet…! Dar sufletul meu… el, sufletul meu, se naste din propria-i cenusa, fiindca ursitoarele mi l-au pus in asternut la nasterea mea ca un dar din partea pasarii PHOENIX…
]]> Wed, 21 Mar 2007 12:21:35 +0200 Dar tu esti si mai atrăgator.
Te-as rupe de acolo de unde esti si te-as fura.
Te-as ascunde în sutienul meu pe care nu îl mai am pe mine, caci îmi strânge sânii.
Ti-as spune tot ce stiu mai frumos si ti-as da ceea ce iti place mai mult, dar nu meriti.
Esti pustiu si frumos, exact ca o statuie, vreau sa te iubesc, dar cum, când îmi zâmbesti atât de fals?
Poate mi-as dori să te urăsc, dar cum s-o fac, când mă alinti cu gura si cu ochii tăi negri, dulci?
Vreau să te ating, dar esti rece, esti departe, întocmai ca un cadavru si îmi este frică să nu mă îndrăgostesc de tine.
Dar... uite, ti-am sărutat buzele si mâna ta mă dezmiardă.
Îmi fug gândurile la tine cum nu le-as încuia în craniu si mă dusmănesc singură cu mine.
Am obosit de războiul civil din mintea mea si numai tu poti să faci pace.
Cum? Să fii al meu! Să te pot săruta si atinge întocmai cum o să te las si pe tine să o faci.
... Romantismul e ca sânii mei, care te strigă...
Sunt bolnavă de tine!!!
]]> Tue, 20 Mar 2007 14:41:42 +0200
Am inceput sa plang de cand am inceput sa ascult cantecul asta. Am o gramada de idei, si toate se reduc la un singur nume, un nume pe care-l cant in mine de ceva timp incoace.
Ce crud e cerul uneori… de ce ma mira? Ma prefac, sunt o mincinoasa si plata pacatului e moartea. Insa chinul pe cruce a durat cateva ore. Al meu tine de ani buni… cuie infipte milimetru cu milimetru in carne, sange ce se incapataneaza sa nu paraseasca trupul pentru a colora cerul, si mana care se incordeaza, trasand forme indefinite in tarana. Ce greu e sa mori zi de zi in tine.

De asta te-am asteptat. Nu pentru ca esti chipes, nici pentru ca esti talentat. Nici macar pentru ca esti genial. Pentru ca am crezut ca vom fi amandoi doi talhari rastigniti, tu cel care face glume pe seama Omului, eu cel care isi cere iertare. Te-as fi convins pana la urma sa te smeresti si tu. Chiar de m-as fi dat Eu jos de pe cruce sa te iau de guler si sa te oblig. Acum te urmez si eu in Iad. Ma primesti? Doar stii ca acolo suntem toti singuri…nu te-as deranja cu nimic. Doar atunci cand ar aprinde oamenii o lumanare, as putea sa imi intorc capul catre tine. Iar tu ai sta acolo trist asteptand-o pe ea, uitandu-te in zari necunoscute mie. Nici nu m-ai observa. Asa cum nu m-ai cunoscut nici aici pe pamant. Ce ironica e soarta. Ti-am spus ca te iubesc, nici nu te-ai sinchisit. Si ce egoista sunt pentru ca ma asteptam sa iti pese. Poate ca toata suferinta din dragoste e manifestarea unui orgoliu ranit. Tu ne ranesti pe amandoi. Pentru ca ignorandu-ma pe mine, iti negi valorile. Si negi un om asemenea tie.
I’m nothing much and I know it. Ce pot eu sa iti ofer? Doar un suflet stricat la fel ca al tau, un trup nu foarte reusit, un zambet schimonosit de durere. Insa as fi gasit resurse pentru tine, nemarginite resurse de iubire, pentru a picta cu fericire ochii tai. Ce ochi frumosi ai. Stiu, ti s-a mai spus. Ce pot eu sa iti spun si nu ti s-a mai spus? Ce pot eu sa fac si nu s-a facut pana acum pentru tine? Sa te las in pace, da. Dar m-ai tarat in iadul tau, nu e vina mea. M-am lasat tarata insa prea dulci iti erau ochii si prea irezistibile lacrimile.
Am inceput sa cobor treapta cu treapta, nici nu stiu cand s-a facut atat de cald de am inceput sa ma sufoc. Nici lacrimile n-au mai fost lacrimi. Se usuca atunci cand nici nu apuca sa tasneasca. Ochii imi sunt sterpi. Oare nemernicul ala de diavol nici sa suferim intr-un mod cat de cat estetic nu ne lasa?! As fi vrut sa pot sa fiu frumoasa pentru tine… si flacarile imi usuca pielea, ochii mi se topesc, mainile se transforma intr-un fel de crengi. Poti sa te apuci de una sa te cateri…poate ajungi asa la suprafata. Foloseste-ma drept scara, te rog. Ah, nu vrei. Bine, iarta-ma a fost o propunere absurda. Nu merit. Si totusi, printre multimea de condamnati inca te caut. Ii imbrancesc pe sarmani si incerc sa te gasesc. Vreau sa te mai vad o data. Imi refuzi si asta? Nu am dreptul nici sa te privesc? Ce ochi frumosi ai. Iarta-ma, ma repet. Inainte imi pasa de ceilalti exilati, acum am inceput sa-I vad pe toti pana la unul in ochelarii tai. Sa nu ti-I dai jos, iti dau un aer intelectual. Ce porcarii iti spun. Ce toanta sunt.


…si ce ochi frumosi ai.
]]> Sat, 17 Mar 2007 20:59:51 +0200 ]]> Thu, 15 Mar 2007 17:58:21 +0200

Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta,ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiece zi invata.


Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.


Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi
singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.


Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele sa nu mai fie asa cum sperai.


Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul...
]]> Thu, 15 Mar 2007 12:02:30 +0200