Academica Academica Syndication Mon, 17 Mar 2008 15:54:28 +0200 forum@roportal.ro (Forum Roportal) IP.Blog 60 The End Un nou inceput Respecte celor care m-au citit si celor cu care am avut dialoguri diverse.
O selectie a blog-ului "Academica" s-a mutat la adresa Click aici!
Numai bine!
Alexandru]]> Sun, 10 Feb 2008 14:20:40 +0200 Dezmintire Cotidiene
QUOTE (oliver)
(...) Desigur societatea trebuie sa evolueze dar in ce directie ? Qvo vadis ? Incotro ?

Desigur, tind sa cred ca este vorba de o simpla coincidenta si nu de o incercare "abila" de a induce in eroare audienta.
Nu impartasesc ideile acestui oliver si nu am nici o legatura cu respectivul.
In rest, toate bune...am doar ochii obositi intrucat am avut rabdare sa citesc integral postarile respectivului, dupa ce mi-a sarit in ochi "coincidenta".
suicide.gif runda ţâşpe.]]> Tue, 29 Jan 2008 17:52:00 +0200 Viata-i grea Cotidiene Respectuos si decent, intelegator, corect, vesnic serios, cu totii am avut o relatie aparte cu domnia sa. Am invatat din placere si cred ca este singura disciplina la care mi-a si ramas ceva in cap dupa ani si ani. Iar pentru aceasta i-am fost recunoscator in gand.
Aseara m-am intalnit cu un coleg din studentie. Acel gen de student care mie imi provoaca acum repulsie. Dupa cum era de asteptat, este un tip realizat. Chiar foarte bine. Nu stiu cum a venit vorba de profesorul nostru. Si nu stiu din ce motive fostul meu coleg a inceput “sa dea din casa”. Si il cred, intrucat nu are nimic de pierdut si nici scopuri ascunse. Astfel am aflat ce se ascundea in spatele aparentelor. Cuvantul de ordine era “Viata-i grea...”, pentru cei care ii bateau la usa. Si bineinteles ca vizitatorii percutau. Spaga standard...50 dolari, o suma frumusica la vremea aceea. De asemenea, am aflat ca avea student desemnat care sa culeaga darul din clasa. Daca nu strangea suma dorita, amana examenul, ceea ce si explica amanarea de atunci a primului examen avut cu el. Oricum, flexibil individul...accepta mita si in rate. Jumatate inainte, jumatate dupa. Fetele aveau statut aparte...si camera rezervata la hotel. De altfel, din acest motiv i s-a si intentat proces de divort. Intr-un final toata lumea a fost multumita. Cand fostul coleg a inceput sa-mi povesteasca de betiile si orgiile din caminele studentesti, l-am oprit. Deja era prea mult pentru mine.
Ma intreb daca il voi putea privi in ochi atunci cand ne vom ciocni pe strada. Am crezut in el si toata conceptia mea despre modelul de profesor s-a spart in mii de cioburi.
Asa este...viata-i grea, dar mai degraba-i de cacat. Pentru multi...]]> Tue, 22 Jan 2008 11:31:22 +0200 Spam Carcotisme Tin neaparat sa multumesc si aceluia care mi-a trimis unul despre rahatul de soarece amestecat in lipiciul plicurilor pentru ca acum folosesc un prosop umed la fiecare plic ce trebuie lipit.
Deasemenea,acu frec cu peria partea superioara a fiecarei conserve pe care o deschid,din acelasi motiv.
Nu mai am deloc economii deoarece le-am donat toate unei fete bolnave(Penny Brown );care este pe patul de moarte intr-un spital pentru a 1.387.258 oara.
Nu mai am de fapt niciun ban,dar situatia se va schimba odata ce voi primi fondul de 15.000 $ pe care Bill Gates/Microsoft si AOL mi-l vor trimite pentru ca am participat la programul lor special de e-mail-uri...
Sau de la functionarul superior al bancii din Nigeria care vrea sa imparta cu mine 7 milioane $ pretinzand ca sunt o ruda indepartata a unui client decedat fara testament
Nu- mi mai fac nicio problema legata de sufletul meu pentru ca am 363.214 ingeri pazitori care vegheaza asupra mea,si Sfanta Maica Tereza imi indeplineste orice dorinta.
Nu mai folosesc deodorantele cauzatoare de cancer,chiar daca miros ca un bivol intr-o zi fierbinte.
Va multumesc,
Am invatat ca rugaciunile mele vor primi raspuns daca dau mai departe e-mail-ul catre sapte dintre prietenii mei si sa-mi pun o dorinta in cinci minute.
Datorita grijii ce mi-o purtati nu mai beau Coca-Cola deoarece dizolva depunerile din toaleta.
Nu mai cumpar benzina fara sa am un prieten care sa-mi pazeasca masina astfel incat un criminal in serie nu se poate urca pe banca din spate in timp ce eu alimentez.
Nu mai ma duc la targuieli in marile magazine deoarece cineva ma va paraliza cu un aftershave de proba si ma va jefui.
Nu mai raspund la telefon deoarece cineva ma va pune sa formez un numar pentru care voi primii o nota de plata pentru convorbiri cu Jamaica , Uganda , Singapore si Uzbekistan .
Multumita voua ,nu mai pot folosi toaleta altuia decat a mea deoarece un mare paianjen maro African sta ascuns sub colac gata sa ma omoare instantaneu cu muscatura lui plasata pe fundul meu.
Si multumita importantelor voastre sfaturi,
Nici nu mai pot ridica bancnota de 50 pe care am gasit-o in parcare pentru ca probabil a fost plasata acolo de un maniac sexual care asteapta sub masina sa ma traga de picioare.
Daca nu trimeti acest e-mail la cel putin 144.000 de persoane in urmatoarele 70 de minute, un porumbel urias suferind de diaree va ateriza pe capul tau la 17.00 in dupa amiaza urmatoare iar mustele de la 12 camile iti vor infecta spatele si va duce la cresterea unei cocoase paroase.
Apropo...un cercetator Sud-American dupa studii indelungate a descoperit ca oamenii cu un coeficient de inteligenta scazut si care au activitate sexuala rara,citesc e-mail-urile cu mana pe mouse.
Nu te obosi s-o ridici acum...
E prea tarziu!!!"
(anonim)]]> Tue, 22 Jan 2008 10:41:34 +0200 Egocentrismul virtual Din putul gandirii Sunt inteligenti. Cu mult peste medie. Sunt plini de ei si, orice s-ar intampla, trebuie sa aiba dreptate. Si, mai ales, ultimul cuvant. Nu respecta nici o regula. Se cred Dumnezei si impart binele si raul dupa bunul lor plac. Chiar daca realizeaza ca au gresit ori s-au inselat, orgoliul acerb nu le permite sa recunoasca. Au un singur principiu: “Cea mai buna defensiva este ofensiva”. Nu au prieteni ... doar aliati. Aliati pe care ii scuipa ca pe o masea stricata in momentul in care acestia nu mai joaca dupa cum li se canta. Iar cei ce le intra in dizgratie, devin inamicii publici nr. 1. Sunt perfizi…in fata sunt lapte si miere, iar pe la spate te sapa. Cand doresc sa te castige de partea lor devin smeriti, respectuosi, cersetori. Nu pentru mult timp insa. Cum nu mai au nevoie de tine sau nu le mai servesti scopurilor ascunse, iti intorc cu varf si indesat reversul pioseniei prefacute. Adora sa se gaseasca in centrul atentiei. Unde-i scandalul mai mare, ei sunt vioara intai. Odata dezlantuiti nu-i mai opreste nimeni. Lovesc in stanga si-n dreapta fara a mai face distinctie intre “dusmani” si aliati. Parasesc locul faptei brusc, atunci cand sunt coplesiti de publicul uluit, invocand motive din cele mai puerile. Apoi, se ascund dupa colt si urmaresc, cu satisfactie si mare atentie, valurile pe care le-au produs. Ii noteaza in minte pe dezaprobatori si ii retin pe cei care le impartasesc pozitia. Revin cu virulenta exarcebata sa faca “ordine”, inoportun, atunci cand te astepti mai putin. Cu noi aliati si noi inamici. Sufera cand sunt marginalizati. Cand nu mai sunt bagati in seama. Cand nimeni nu ii mai asculta. Si atunci, asemeni dulailor scapati din lesa, alearga disperati in stanga si-n dreapta grabindu-se sa urineze in cat mai multe locuri, inainte de a li se pune botnita la loc, in speranta ca cineva le va da atentia dorita. Nu simt nici o vina, nici un regret. Sufera de mania persecutiei. Ei au mereu dreptate. Numai gloata este de vina (care oricum este cantitate neglijenta) ca nu le este recunoscuta si, mai ales, acceptata “valoarea”. Ei sunt oropsiti si asupriti de cei in drept sa pastreze ordinea si decenta intr-o comunitate virtuala. Iar vechii aliati realizeaza cu cine s-au inhaitat si, unul cate unul, se retrag din pact. O moarte lenta si chinuitoare...parasirea...ignorarea....singuratatea....ce poate fi mai rau pentru un om cu o inteligenta peste medie? Sat, 19 Jan 2008 13:07:02 +0200 Perle Cotidiene Au peste 20 de ani si majoritatea nu stiu sa se exprime. Citindu-i, pe de o parte ma apuca rasul, iar pe de alta parte plansul. Ei vor fi viitorii ingineri de care va depinde productia unui santier naval.
Poate sunt rau, poate sadic. Nu imi pot permite insa sa dau examenul unor tineri care, mai tarziu, pot periclita viata oamenilor dintr-un santier. Cum s-a mai intamplat de altfel…10 muncitori arsi de vii intr-un tanc petrolier intrucat inginerul a vrut sa verifice conditiile de lucru cu lumina de la bricheta…4 muncitori striviti de incarcatura unei macarale, intrucat inginerul a dat drumul la manevra fara sa verifice legaturile…1 muncitor cazut in gol de la 30 de metri, intrucat inginerul l-a trimis la inaltime fara centura de siguranta…si multe altele.
“Ancora din fier este actionata de un motor electric”.
“Nava inainte de a fi ancorata cere a fi remorcata (...)”.
“Nava ancorata trebuie sa aiba o flotabilitate buna si o pozitie cat mai stabila”.
“In functie de locul unde se doreste ancorarea (...) nava asteapta remorcherele pentru a o remorca (...)”
“Instalatia are rolul de a strange apa care nu mai poate fi functionala si pentru a echilibra nava in cazul necesar”
“Instalatia de santina are rolul de a echilibra nava”
Cu parere de rau, mai incercati si in vara dragii mei. Multa bafta!]]> Mon, 14 Jan 2008 19:12:10 +0200 Marea Lehamite Cotidiene take_example.gif
aaa...sa treaca sedinta...revin
suicide.gif

Daaaa...si cum ziceam...
Mi-e greata…
O fi de la caltabosii de la Craciun. Sau de la raceala. Sau asta o fi starea de normalitate a natiunii.
Sedinta a fost scurta si la obiect. A iesit cine trebuia. Am votat contra. Turma a ramas sa pupe dosul generos si sa culeaga scamele imaginare de pe umeri. Am iesit repede la aer, pentru a nu vomita.
Ploua...de la streasina. Zapada revine la starea ei naturala. Burlanele de scurgere nu mai exista. Le-au daramat muncitorii cu noua constructie. Aia din geamul biroului. Ma scutur zgribulit datorita picaturilor de apa care mi s-au prelins pe spate si-mi ridic gulerul paltonului. Am stabilitate pe gheata murdara datorita bocancilor, dar pasesc totusi cu grija. Un angajat al Universitatii loveste suduind cu tarnacopul in calota de pe alee. Niciodata nu-i prea tarziu…ar fi fost totusi mai usor la lopata, atunci cand se putea.
Tone de zapada s-au mutat de pe carosabil, pe trotuare. Pietonii trebuie sa circule pe carosabil in claxonatul nervos ale soferilor. Sau pe langa cladiri. Cand si cand cate un turture se zdrobeste cu zgomot de asfalt. Sau de capul vreunui trecator. Interesant va fi cand toata zapada de pe acoperisuri o va lua la vale.
Autobuzul inainteaza batraneste cativa zeci de metri apoi incremeneste. Iar inainteaza un pic, iar se opreste. Claxoane, injuraturi, nervi. Coada de masini se intinde monstruos de la un semafor pana la altul.
Masina politiei, patruleaza tacticos la limita legala a vitezei, pe celalalt sens. Croncanitul sirenei alunga taximetristii. Brusc, sunetul sirenei se schimba si se ascute iar masina tasneste in tromba si parcheaza nervos langa un mercedes stationat, cu avariile pornite. Cascheta politistului iese precipitat pe geamul masinii si stropi de saliva se vad tasnind intr-un nor de abur. Geamul fumuriu al mercedesului se lasa usor un jos. Un salut scurt, regulamentar, cu mana la cascheta si renault-ul politiei pleaca spasit mai departe. O dama bine, aranjata si imblanita, cu mainile incarcate de sacose de firma, iese din magazin tacanind pe tocuri. Usa mercedesului se deschide automat primind cu caldura conglomeratul, apoi demareaza in tromba, decongestionand traficul strangulat.
O bubuitura puternica cutremura autobuzul. Tresar si imi duc mana reflex la sold. Nu este tocul armei. A fost ... candva. Rasuflu usurat. Lumea tipa panicata. Un nor albicios si gros, cu miros inecacios de pucioasa, incepe sa iasa de sub pardoseala. Masina incremeneste in scrasnet de frane, dupa o valsare bizara pe derdelusul de pe carosabil. Usile se deschid greoi si oamenii dau navala spre aerul curat de afara.
Imi continui drumul pe jos. Balti, gunoaie, ghetus, zapada murdara maruntita sub talpile pietonilor. Omenii cad ca popicele in jurul meu. Se ridica cu greu, isi indeapta spatele si merg mai departe scrasnind din dinti. Ma opresc in fata unei balti. Mai mult lunga decat lata. Oricum, imposibil de traversat. Lumea face adevarate cascadorii prin nameti, pe carosabil, sarind de pe un bloc de gheata pe altul. Se imbrancesc, se imping, se ajuta, se cearta, vocifereaza. Imi ridic pantalonii si o iau de-a dreptul prin baltoaca.
O fetita durdulie aluneca pe gheata si cade in fund, exact in fata cancelariei. Ochii i se maresc, fata i se schimonoseste. Cu greu se ridica, ajutata de mama, inainteaza cativa pasi, apoi se opreste brusc, se aseaza pe vine si izbucneste in plans. Mai incolo, pe acelasi tortuar, 3 adulti se chinuie sa ridice un batran de pe jos dar cad cu totii gramada, ca secerati.
Dau coltul si intru pe o straduta laturalnica. Pe aici nu se trece. Mormane de zapada, care de la ninsoare, care aduse de pe arterele principale, blocheaza orice acces. Masina salvarii zace intr-o rana, infipta intr-un troian, cu girofarul aprins. Un grup de oameni vocifereaza zgomotos. Un barbat este intins pe jos, direct pe zapada, avand bustul dezvelit. Asistentul medical se opinteste de zor cu palmele in toracele acestuia, apoi duce, tremurand, doua degete la gatul pacientului. Injura, ii da doua palme si se opinteste iar in toracele celui cazut, cu febrilitate. O batrana, doar in capot si papuci iese grabita din curtea alaturata cu lumanarea aprinsa, bolborosind cuvinte fara noima.
Nu mi-e bine. Capul mi-l simt greu si pleopele imi sunt impaienjenite. Ma ustura ochii iar totul in jurul meu pare estompat, in ceata, ca intr-un vis urat. O fi de la ochi...m-a atentionat medicul ca in curand voi avea nevoie de ochelari. O fi de la stomac...prea multe mese sarite in timpul anului si multe excese de sarbatori. Sau o fi de la cap...prea multe de digerat.
Parca as fi intr-o perpetua stare bahica. Am ameteli, bufeuri, crampe si pierderi de echilibru. Uneori si de memorie. Arsuri stomacale si multe gaze. Am o stare generala de rau cumulata in mine de ani de zile.
Privesc in jurul meu cu tristete, cu ochii impaienjeniti. Nu mai vreau sa vad. Nu mai vreau sa stiu. Nu mai vreau sa aud. Imi doresc sa dorm. Sa nu mai stiu nimic si sa ma trezesc numai atunci cand soarele va lumina aici ca si in alte locuri.
...Am nevoie de o lamaie.]]> Thu, 10 Jan 2008 09:21:19 +0200 After Un nou inceput Nu sunt in stare sa fac un bilant acum. Sunt inca mahmur...si nu din cauza bauturii, ci a medicamentelor. Raceala m-a doborat. Intrucat m-am incapatanat sa dezapezesc de unul singur o curte.
Ca de obicei, am facut exces de mancare...ma simt plin...imi este greata. Bautura nu a avut spor. Nu a mers. Poate si datorita faptului ca nu am avut cu cine sa ma indemn. Dumnezeu sa-l odihneasca. Pentru prima data i-am simtit lipsa.
Familial, imi dau seama ca am avut un an bun. Am trecut prin multe si suntem uniti in continuare. Iar copiii cresc.
Sentimental, nu stiu. Sunt inca dezorientat. Am trecut insa peste altele si mai crunte. Acum am alte prioritati.
Profesional...cred ca este ok. Cresc incet, dar sigur. Sper ca anul acesta sa aduca si schimbarea majora. In bine.
Social, e in regula. Putin, dar bun. Cu unele surprize placute.
Material, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Am avut un trai decent. Nu are de ce sa-mi para rau.
Diseara voi despodobi bradul iar spiritul Sarbatorilor va ramane ferecat undeva in strafundurile mintii mele. De maine, ma ocup exclusiv de planurile mele. Va urma un an greu…Imi lipseste ceva, dar sper ca sentimentele sa nu-mi afecteze munca. Doamne Ajuta !]]> Mon, 07 Jan 2008 16:44:01 +0200 Poveste de Craciun Un nou inceput Click aici!
"Povestea spune ca, in urma cu un numar de ani, un om si-a pedepsit fetita, in varsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hartie aurie de impachetat foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si deveni si mai suparat cand a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare, spunand: “Acesta este pentru tine, taticule.”
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cand a vazut ca, de fapt, cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat: “Nu stiai, domnisoara, ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el ?”.
Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: “Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atatea saruturi, pana cand s-a umplut.”
Tatal a ramas perplex. S-a asezat in genunchi si si-a imbratisat fetita si a rugat-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta, printr-o imprejurarea neelucidata, micuta fetita a disparut si nu a mai fost gasita niciodata. Se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie alaturi de patul sau tot restul vietii sale. Si, de cate ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea care a pus-o fetita acolo.
Intr-un adevarat sens, fiecare dintre noi, ca si oameni, primim o cutie cu dragoste neconditionata de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decat asta."
(anonim)


Sa ne auzim cu bine dupa Sarbatori salut.gif]]> Sat, 22 Dec 2007 13:46:45 +0200 Sarbatori Fericite! Un nou inceput Click aici! ]]> Fri, 21 Dec 2007 16:35:42 +0200