laurent-III-rd's Jurnal

Despre ..nimic.

Wed, 05 Aug 2009 05:33:00 +0300

QUOTE (Kahila @ Jul 15 2009, 02:34 PM) <{POST_SNAPBACK}>

Deci perceptia despre SH e gresita...acolo se poate sa fi existat tot motivul politic sau concurenta.

Nu iti este inca clar, asta ?!
Politic mai putin, dar concurential este clar.
Ministra, daca dorea sa arate ca este intradevar obiectiva, ar fi relatat ceva mai mult si despre controalele si neregulie de la celelate universitati.
De exemplu, Universitatea D.Cantemir, are 34 de specializari la masterat, si nici una dintre ele nu este acreditata.

Dar, lasand la o parte forma de invatamant sau institutia organizatoare, sa ne gandim ce ai face daca ai fii in locul unuia dintre cei care sunt in cauza acum ?
Cat de mult doreste ministerul sa rezolve cu adevarat, problemele din sistemul de invatamant ?
As zice ca deloc!

Dupa ce a creat o stare generalizata de anomie, acum, tace din gura. Si ii ia in primire pe cei cu BAC-ul.
Lucrurile vorbesc de la sine !

Ce mai conteaza haosul in care se zbat mii de absolventi de liceu, ce poate au renuntat la o viitoare cariera, pe motivul aberatiilor ministrei, care i-a speriat.
De cei care au absolvit numeroasele universitati in cauza, nici nu mai vorbim. Ei sunt cei mai afectati, si pe plan psihic cat si social.
Asadar, iata cum incompetenta, si dorinta de glamour politic, de can-can-isme tipic romanesti, fac pe altii sa calce in picioare valori simbolice ale societatii.

Concluzia este ca, agream sa ne conduca incompetenti,delegandu-i in functii inalte, si ca, cei mai prosti isi freaca mainile de bucurie, si ovationeaza astfel de elucubratii.

Numai la noi in Romania, poti intalni oamenii ce se bucura de necazul altuia.
Iar cand se dezbat asemenea lucruri serioase, public, afiseaza un zambet perfid si se aude intotdeuna o voce din multime, de prin spate ce urla:
- Arde-i pe fraieri !

Personal cred ca, nivelul de civilizatie al unei societati, se masoara in suma totala a indivizilor indignati, atunci cand se descopera o neregula.
Pe noi ne caracterizeza indiferenta ori bucuria aia hatra, care o asociezi instinctiv in gand, cu unul pe care sti tu ca -"al dreaq, a terminat SH dar nici nu s-a dus la cursuri deloc",- bine ii face !

Cam asta e cu facultatiile particulare!

Dedicatie.

Wed, 05 Aug 2009 05:32:21 +0300

Pentru...

.....femeile

Fri, 17 Oct 2008 18:45:03 +0300

.......femeile

Am crescut intr-o societate care spune ca barbatii vor sex si cuceresc folosind orice le sta la dispozitie ca sa il obtina, in timp ce femeile vor relatii in care sexul este doar o parte, in nici un caz cea mai importanta.
Ce ma face sa cred asta? Sunt in jurul meu din ce in ce mai multe femei care vor "sex and magic" - adica un barbat cu care sa faca sex si apoi acesta sa dispara ca prin magie (pana data viitoare cand este invitat la o noua partida de detensionare). Femei care nu vor sa afle faptul ca el are 3 frati pe care ii scoate de doua ori pe luna la meciuri de forbal unde se injura cu foc lipsa de stamina a jucatorilor si nici ca cele opt ore petrecute la serviciu lasa un gol in suflet si un val negru peste serile petrecute vorbind pe messenger. Femei care ar dori sa nu li se pretinda afectiune, ci un mod placut de a petrece timpul.
Dar desi a aparut aceasta natie noua de femei (sau poate ca a existat intotdeauna, dar fara o atat de mare libertate in a-si exprima dorintele) barbatii par sa nu se poata inca adapta. Sunt blocati de conditiile de schimb, isi dau seamna ca nu mai pot simti nici o placere daca cuvantul "magic" si-a schimbat semnificatia. Cer seri in care te plimbi pe strazi pustii tinandu-te de mana, cer slabiciuni, cer macar un semn ca ai o parere buna despre ei. Bulversati de conditiile schimbului care se impun de catre altcineva si nu de ei isi pierd increderea in capacitatea de a mai fi un partener. Din ce in ce mai mult au inceput sa preia din atitudinile pe care ne-am obisnuit sa le asociem cu femeile:

- acuza partenerul de raceala
- nu preiau initiativa actului sexual, ci se feresc de el
- se asteapta sa fie parasiti in orice moment

Iar femeile preiau atitudini considerate masculine: "Oare de cate ori trebuie sa il scot in bar/restaurant ininte sa il dezbrac? Sa il las sa vorbeasca inca o jumatate de ora despre el sau sa incerc sa intrerup conversatia? Termina cu ochii astia langurosi ca incep sa ma enervez si sa cred ca platesc prea mult pentru ce vreau sa obtin!"
Prietenii mei refuza sa discute subiectul, plasandu-se in continuare pe pozitii de macho care cucereste, pretinde, subjuga. Oare cand se scoala dimineata se uita in oglinda si se simt pustiiti asemeni unui obiect folosit? Oare isi promit in gand sa nu mai raspunda niciodata la telefonul care ii intreaba ce fac in seara respectiva? Oare calculeaza sansele unei discutii pe marginea "relatiei"? Oare se intreaba cat de mult se fac de ras cu o declaratie fierbite pe care ar vrea sa o faca desi cu o seara inainte li s-a sugerat politicos usa dupa tigara de dupa?

Deconcentrati, barbatii au devenit din ce in ce mai moralisti. Incep sa iti tina lungi teorii despre valoarea dragostei, despre apropierea fizica lipsita de sens daca nu e justificata de altceva. In loc sa viseze la threesome, viseaza la cafeaua de dimineata impreuna cu cineva care sa le zambeasca. Doar glumele intre ei mai pot aduce aminte de ceea ce pretindeau odata a fi, glume pe care insa acum nu le mai putem privi altfel decat cu o superioara bunavointa. Se pare ca se anunta timpuri grele pentru barbati si frustrante pentru femei.