hmm... avea maica-mea niste margele frumoase din chihlimbar... si maricele ; au zacut in sertarul ala ani de zile pana cand... intr-o zi le-am gasit o intrebuintare cu adevarat utila

a... insemnarea asta e dedicata Danutzei

Arad... cum as putea sa uit orasul asta , dupa ce un dobitoc de militian m-a tarat cu catusele la maini din hotel Ardealul pana la sectie era prin vara anului 94' ... si pe atunci lucram la o firma de turism , cica ... si evident ca mai incasam ceva valuta, in mod ilegal
atunci am cunoscut-o pe Bristena ... frumoasa ardeleanca asta... avea fata asta un par negru si lung, cu niste ochi albastrii de te pierdeai in infinitul lor ... .
nimic nu prevestea ceea ce avea sa se-ntample ... in ziua aia , acolo la politie am cunoscut-o ...
am ajuns cu ea la hotel, am ciugulit ceva aperitive la restaurantul hotelului si ... ne-am plimbat in seara aia pana tarziu in noapte .
hmm... ce idilic eram
intr-un final am ajuns in camera ... noi, cei din firma, ocupasem un etaj intreg - cumparasem din drum o sampanie si primul lucru a fost s-o bag la frigider ...

nu stiu cum sunt alti scorpioni, insa eu cu siguranta is patimas ...
revenind la margele, prin 87 le gasisem in sfarsit asa cum spuneam o intrebuintare utila ... aveam pe-o sforicica legate cu noduri intre ele 5 margele ... pe care le introduceam cu atentie in fund cu predilectie

le aveam ... in Arad , Bristena n-a comentat atunci , era prea socata sa mai scoata vreun sunet... linistea din camera devenise apasatoare chiar, ii puteam auzii lejer bataile inimii ... a zambit la final, ramasese o singura margea afara ...

ne-am consumat pasiunea in noaptea aia si trepatat am inceput sa trag de margele ... lol, imi infigea unghile adanc in carne... parca vroia sa o sfasaie ... a plecat dimineata si nu am mai revazut-o niciodata , poate ca si ea se mai gandeste la mine, poate ...

dupa plecare ei am intrat la dus... si brusc am urlat ... m-am uitat ingrozit in oglinda , pe statele meu se zareau urme adanci ... multe ... si atunci mi-am adus aminte de filmul ala cu bruce lee -razbunarea dragonului - era singura comparatie pe care o aveam la indemana .

mai ramnea acum sa ma rog ca la intoarcerea-n Bucuresti, Nicoleta sa nu observe nimic ... nu a observat , am stat in vara aia infofolit vreo 2 saptamani