From: Initiativa Remus Cernea

adrstan1, la Mar 8 2008, 03:49 AM, a spus:

Religia nu este si nu poate fi obligatorie
Constitutia S.U.A.
Primul Amendament

Acesta interzice Congresului sa voteze legi prin care sa se instituie o religie oficială de stat sau prin care o religie este preferată in locul alteia, să promulge legi prin care s-ar impiedica libertatea religioasă, legi care sa ingrădeasca libertatea de exprimare, libertatea presei, legi care să limiteze dreptul la adunare paşnică şi la a trimite petiţii guvernului.

Textul amendamentului spune: "Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances."
Iar cetatenii americani sunt printre cei mai religiosi din lume (vezi Mayflower, Salem, etc.)
Cum este interpretat acest amendament in institutiile de invatamant:
"În problema rugăciunile in orele din şcolile publice s-a considerat, în Engel v. Vitale 1962, ca neconstituţională rostirea unei rugaciuni, chiar dacă era non-confesională, Justice Black scriind că: "nu este parte a indatoriilor oficiale ale guvernului să compună rugăciuni oficiale pentru orice fel de grup de cetăţeni americani, pe care aceştia să le poată recita ca parte a unui program religios intreprins de către guvern". În Wallace v. Jaffree (1985), Curtea a găsit neconstituţionlă hotărârea cu privire la necesitatea unui moment de tăcere pentru rugăciune privată -- nu atât tăcerea a fost considerată neconstituţională cât faptul că aceasta promova religia iar in Lee v. Weisman 1992, tot neconstituţională a fost decisă şi recitirea de rugăciuni religioase in cadrul ceremoniilior de absolvire, sau alte tipuri, unde prezenţa nu este neapărat obligatorie. În Santa Fe Independent School Dist. v. Doe 2000, Curtea a decis că nici măcar un vot al corpului de studenţi nu ar autoriza o rugăciune condusă de studenţi inaintea orelor de curs)."
Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei numarul 72 din 18 iulie 1995:
"IV. Cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea invatamintului

Art. 9 alin. (1) din lege prevede urmatoarele: "Planurile invatamintului
primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara.
In invatamintul primar religia este disciplina obligatorie, in invatamintul gimnazial este optionala, iar in invatamintul liceal si profesional este facultativa. Elevul, cu acordul parintelui sau tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea".
Obiectia de neconstitutionalitate priveste numai cea de-a doua teza din cuprinsul art. 9 alin. (1), anume faptul ca in invatamintul primar "religia este disciplina obligatorie". Prin aceasta - se arata in sesizare - sunt incalcate:
a) prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie referitoare la principiul " liberei dezvoltari a personalitatii umane"; prevederile art. 26 alin. (2) din Constitutie, care consacra "dreptul persoanei fizice de a dispune de ea insasi" ; c) prevederile art. 29 alin. (1) si (2) din Constitutie, "care se refera la libertatea de constiinta"; d) prevederile art. 45 alin. (5) din Constitutie, " care se refera la obligatia autoritatilor publice de a contribui la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, culturala si sportiva a tarii".
Prevederile contestate sub aspectul constitutionalitatii urmeaza a fi examinate prin prisma citorva norme cuprinse in legea gundamentala, precum si in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in pacte si in conventii internationale, care sunt direct incidente. Astfel, potrivit art. 32 alin. (7), teza finala din Constitutie, "in scolile de stat, invatamintul religios este organizat si garantat prin lege"; potrivit art. 29 alin. (1), teza finala din Constitutie, "nimeni nu poate fi constrins sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale"; potrivit art. 29 alin. (6) din Constitutie, "parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine".
In sensul art. 18 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, orice om are dreptul la libertatea gindirii, de constiinta si religie, acest drept incluzind libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea si prin invatatura; art. 18 alin. (1) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice cuprinde o reglementare identica, dar, in alin. 2, se mai adauga ca "nimeni nu va fi supus vreunei constringeri putind aduce atingere libertatii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa"; prin art. 13 pct. 3 din Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, statele-parti la acest pact s-au angajat sa respecte libertatea parintilor si, atunci cind este cazul, a tutorilor legali, de "a asigura educatia religioasa si morala a copiilor lor in conformitate cu propriile lor convingeri"; art. 9 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului cuprinde o reglementare similara cu cea din art. 18 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si cu cea din art.
18 alin. (1) al Pactului international cu privire la drepturile civile si politice.
In esenta, toate aceste prevederi din Declaratia Universala a Drepturilor Omului din pacte si conventii internationale sunt reluate de art. 29 alin. (1) si alin. (6) din Constitutia Romaniei.
Asa fiind, prevederile art. 9 alin. (1) din Legea invatamintului nu pot fi interpretate decit in stricta conformitate cu cele ale art. 29 din Constitutie, in sensul carora "nimeni nu poate fi constrins sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa contrare convingerilor sale" si "parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine". O alta interpretare ar fi vadit neconstitutionala.

Art. 9 alin. (1), teza finala din Legea invatamintului, permite insa o
interpretare conforma prevederilor constitutionale: Elevul, cu acordul parintelui sau tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea". Dreptul de "a alege" semnifica si posibilitatea de a nu avea nici o optiune religioasa. Iar "alegerea", cu "acordul parintelui sau al tutorelui legal instituit", asigura dreptul reprezentantilor legali ai copilului de a decide, potrivit propriilor convingeri, in legatura cu educatia copiilor minori, ca expresie a autoritatii parintesti.
Introducerea in invatamintul primar a religiei, ca "disciplina obligatorie", nu inseamna obligativitatea religiei pentru elevi, nesocotindu-se dreptul parintelui sau al tutorelui de a asigura educatia copiilor minori potrivit propriilor convingeri. Prin coroborarea tezei a doua cu cea finala din structura art. 9 alin. (1) rezulta ca "obligativitatea" priveste includerea religiei ca disciplina in planurile de invatamint, religia si confesiunea raminind sa fie alese sau nu.
Prevederile art. 9 alin. (1) din Legea invatamintului sunt deci constitutionale, sub rezerva respectarii dispozitiilor art. 29 alin. (1) si alin . (6) din Constitutie.
Diferenta dintre textul Constitutiei României (Art. 29) si Constitutia S.U.A. este aceea ca in România prevederile sunt permisive, iar in SUA sunt restrictive.
La noi "Art. 29. (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate."
La ei: Primul Amendament, clauza instituirii: "Nici un stat si nici guvernul federal nu pot infiinţa o biserica. Nici unul nu poate da legi in sprijinul unei religii, a tuturor religiilor, sau să prefere o religie in favoarea alteia. Nici unul nu pot forţa sau influenţa o persoană să urmeze sau să renunţe la o anume biserică impotriva voinţei sale sau să fie forţat să-şi declare credinţa sau necredinţa intr-o religie. Nici o persoană nu poate fi pedepsită datorita sau declararii credinţelor religioase sau nonreligioase, pentru prezenţa sau absenţa de la biserică. Nici o taxă indiferent de sumă, mare sau mică, nu poate fi indreptată spre susţinerea activităţilor sau instituţiilor religioase, indiferent de numele si forma aleasă pentru invăţarea sau urmarea invaţăturilor religioase. Nici un stat, nici guvernul federal nu pot, in mod deschis sau secret, participa in activităţile organizaţiilor si grupurilor religioase si vice versa."
Aceasta diferenta are cauze istorice, in primul rând. România vine după o perioada in care accesul la religie era ingradit, in timp ce in SUA si-au gasit adapostul persoane persecutate de state in care puterea unei Biserici era prea mare (puritani englezi, hughenoti, catolici irlandezi).
Apoi putem lua in calcul faptul ca protestantii, care formeaza majoritatea populatiei, nu au o ierarhie de tipul BOR.
Insa, ambele constitutii se raporteaza la Declaratia Drepturilor Omului.
Principala problema este insa paragraful 1 din Articolul 29 din Constitutia României:
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale..
Curtea Constitutionala a interpretat, absolut mioritic acest paragraf. Sigur ca nimeni nu va lua copilul sa il lege de banca pentru a asista la orele de religie. Chiar daca ar face asta, tot nu ar incalca Constitutia, pentru ca obligatia de a asista la orele de religie, după magistratii români, nu forteaza pe nimeni sa adere la respectiva religie.
Din pacate insa exista o serie de realitati obiective de care trebuie sa se tina seama.
De exemplu, chiar obligarea elevului, sau a părintelui de a-si declara apartenenta la o religie este un act de ingradire a libertatii de gandire.
Apoi, exista "presiuni laterale", din partea celorlalti parinti. Daca un parinte isi simte lezata libertatea lui (sau a copilului) prin faptul ca in sala de curs exista insemne religioase, nu va reusi sa ceara inlaturarea lor, decat daca este foarte pornit, din cauza faptului ca va fi marginalizat de catre ceilalti. Traim in România, nu are rost sa ne ascundem cu capul in nisip, sunt realitati obiective.
Apoi, faptul ca religia va avea caracter "optional" in liceu este doar praf in ochi, in urma cu cativa ani era tot optional, dar obligatoriu. Astfel, la Aria Curriculara "Om si Societate" exista in Planul Cadrul posibilitatea promovarii unei ore optionale, dar asta era, obligatoriu, religia.
O alta presiune asupra părintilor este faptul ca orele de religie sunt intercalate. Sigur ca un parinte va dori mai degraba participarea copilului la ora de religie, decat sa se plimbe pe strazi o ora, chiar daca are o alta convingere religioasa.
Sunt constient, totusi, ca in momentul de fata nu se poate face nimic. Prevederile proiectului cred ca sunt complet anacronice, dar, asta este societatea in care traim, iar scoala trebuie sa fie in folosul societatii.
Nimic nu obliga deci guvernul sa introduca religia in planul de invatamant, decizia referindu-se doar la faptul ca aceasta oferta nu este neconstitutionala, parintii putand alege liber religia sau confesiunea copilului.
Totul insa atarna doar de un fir de par. Oricine poate sesiza Curta Constutionala referitor la faptul ca simpla solicitare a optiunii părintelui incalca art. 18 alin. (2) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice "nimeni nu va fi supus vreunei constringeri putind aduce atingere libertatii sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa", orice discutie putand fi interpretată ca o constrangere de a avea sau de a adopta o religie. La acest lucru s-a referit cazul Wallace v. Jaffree in S.U.A.
Actuala forma este adoptata pentru linistirea din ce in ce mai influentei BOR. Ea nu va rezista insa prea mult. In cel mult 10 ani religia va fi scoasa complet din oferta educationala a scolii.
La clasele I-VIII parintii care nu doresc studierea religiei de catre copiii lor, pot face cerere in acest sens. Totusi, marea majoritate a parintilor nu stiu asta, uneori chiar de la scoala li se spune ca religia este obligatorie. Este obligatoriu doar ca scoala sa cuprinda religia in trunchiul comun.
In invatamantul liceal, in actualul proiect de lege, religia are caracter optional. Adica, parintii, sau dupa 16 ani, copiii care doresc studierea religiei pot face cerere in acest sens.
Sesizati diferenta???
Nimic nu-i opreste pe cei care doresc sa studieze religia in liceu sa o faca, dar trebuie sa faca cerere in acest sens. La clasele mici este invers. Cum românii merg pe linia de minim efort, aproape nimeni nu vrea sa faca cereri, la clasele mici elevii merg la orele de religie chiar daca parintii lor au alta credinta, iar la liceu, elevii vor alege matematica, sportul sau vreo alta materie care fie este necesara pentr bac, fie este usoara si se poate chiuli. Asta daca elevii chiar au posibilitatea de a face alegerea. De foarte multe ori optionalele sunt folosite pentru completarea catedrelor unor profesori amenintati cu restrangerea de activitate.

Source: Initiativa Remus Cernea