Moartea Sufletului
Noaptea cenusie a iernii isi asterne voalul rece peste strazile Bucurestiului. Pe strazile goale, monotone un tanar se plimba, ingandurat. Zapada mocirloasa ii provoaca dezgust, mersul ii este greoi, pasii inegali. Lumina palida a strazii ii aminteste de o scena din cartile lui Edgar A. Poe, tot ce lipseste este un corb sau o cioara. Se gandeste:” Oare chiar am innebunit? Chiar a meritat?”. Mergand, ajunge la intersectia prea bine cunoscuta, se uita spre un geam. Lumina stinsa…”Mama doarme”. Decide sa mai faca o tura de cartier. Totusi ceva ii spunea sa intre in bloc, frustrat inainteaza pe straduta ingusta din spatele blocului. Dintr-o data o haita de caini incep sa alerge latrand spre el. Coltii albi pareau pumnale de fildes, ochii flamanzi ardeau. Fuge, sare un gard, ajunge langa un copac cu scoarta scrijelita. Cainii trec pe langa el si schimba tinta pe un sobolan ghinionist. Tanarul rasufla usurat si se intoarse spre copac. Observa ceva scrijelit pe el. O inima si doua initiale… I&M. Ridica din umeri si pleaca mai departe oftand. Aude un tipat de femeie si se intoarse brusc. O tanara bruneta, in sacou rosu alerga urmarita de haita de caini. Se uita in jur, ridica o piatra si alearga spre tanara domnisoara. Urla cat il tin plamanii, arunca cu piatra dupa caini si o infasca pe fata. Alearga spre copac si fara sa stea pe ganduri pune fata pe umar si se urca cat mai sus. Cand ajunsera aproape de varf se opri, se uita in jos la cainii flamanzi si dupa la fata:
- Te-au muscat?
- Nu…
- Bun, esti lovita, ai ceva?
- Doar speriata, multumesc.
Pret de o secunda i-a vazut ochii… un caprui spre negru, conturul superb, genele fine… simtea ca se pierde in ei, calzi si primitori. Fata rosi si il pupa pe obraz:
- In semn de multumire.
El ramase socat, parca l-ar fi ars cu un cui incins.
Simtea cum toata fiinta lui ar fi luat foc, stomacul I se facuse mic, inima batea din ce in ce mai tare. Fata a inceput sa rada:
- Ma numesc Mihaela. Tu?
- Ionutz, zise el balbait.
- Incantata.
Incurcat isi lasa privirea in jos. Cainii plecasera. Se uita la ea, o voce launtrica ii spunea s-o mangaie pe obraz, s-o sarute.
- Putem sa coboram…
- Da, Ionutz poti sa ma escortezi pana acasa?
- Cu mare placere.
Dupa ce au coborat, ea l-a luat in brate, buzele ei frigeau. Simtea sanii tari cum ii presau pieptul, mainile fine cum ii mangaiau fata. Inima ii batea din ce in ce mai tare, parca rupand coastele ce o retineau din efortul ei de a evada. Fata ii zambi si il lua de mana.
- Unde stai tu Ionutz?
- La 5 minute de aici, in urmatorul bloc.
- Te deranjeaza daca ma servesti cu un ceai cald inainte de a ma conduce acasa?
- Nu, cu mare placere.
“Cum este posibil? Asa dintr-o data? Abia ma stie de 10 minunte. Este minunata…”
Timid a luat-o de mana si a condus-o pana la scara unde locuia. Cat timp au mers nu si-a luat ochii de la ea. Gura mica, obrajii rumeniti, parul negru carliontat. Este perfecta…
Ajunge la scara si isi cauta cheile. Cand deshide usa si se uita dupa fata acesta disparuse…
Noaptea cenusie a iernii isi asterne voalul rece peste strazile Bucurestiului. Pe strazile goale, monotone un tanar se plimba, ingandurat. Zapada mocirloasa ii provoaca dezgust, mersul ii este greoi, pasii inegali. Lumina palida a strazii ii aminteste de o scena din cartile lui Edgar A. Poe, tot ce lipseste este un corb sau o cioara. Se gandeste:” Oare chiar am innebunit? Chiar a meritat?”. Mergand, ajunge la intersectia prea bine cunoscuta, se uita spre un geam. Lumina stinsa…”Mama doarme”. Decide sa mai faca o tura de cartier. Totusi ceva ii spunea sa intre in bloc, frustrat inainteaza pe straduta ingusta din spatele blocului. Dintr-o data o haita de caini incep sa alerge latrand spre el. Coltii albi pareau pumnale de fildes, ochii flamanzi ardeau. Fuge, sare un gard, ajunge langa un copac cu scoarta scrijelita. Cainii trec pe langa el si schimba tinta pe un sobolan ghinionist. Tanarul rasufla usurat si se intoarse spre copac. Observa ceva scrijelit pe el. O inima si doua initiale… I&M. Ridica din umeri si pleaca mai departe oftand. Aude un tipat de femeie si se intoarse brusc. O tanara bruneta, in sacou rosu alerga urmarita de haita de caini. Se uita in jur, ridica o piatra si alearga spre tanara domnisoara. Urla cat il tin plamanii, arunca cu piatra dupa caini si o infasca pe fata. Alearga spre copac si fara sa stea pe ganduri pune fata pe umar si se urca cat mai sus. Cand ajunsera aproape de varf se opri, se uita in jos la cainii flamanzi si dupa la fata:
- Te-au muscat?
- Nu…
- Bun, esti lovita, ai ceva?
- Doar speriata, multumesc.
Pret de o secunda i-a vazut ochii… un caprui spre negru, conturul superb, genele fine… simtea ca se pierde in ei, calzi si primitori. Fata rosi si il pupa pe obraz:
- In semn de multumire.
El ramase socat, parca l-ar fi ars cu un cui incins.
Simtea cum toata fiinta lui ar fi luat foc, stomacul I se facuse mic, inima batea din ce in ce mai tare. Fata a inceput sa rada:
- Ma numesc Mihaela. Tu?
- Ionutz, zise el balbait.
- Incantata.
Incurcat isi lasa privirea in jos. Cainii plecasera. Se uita la ea, o voce launtrica ii spunea s-o mangaie pe obraz, s-o sarute.
- Putem sa coboram…
- Da, Ionutz poti sa ma escortezi pana acasa?
- Cu mare placere.
Dupa ce au coborat, ea l-a luat in brate, buzele ei frigeau. Simtea sanii tari cum ii presau pieptul, mainile fine cum ii mangaiau fata. Inima ii batea din ce in ce mai tare, parca rupand coastele ce o retineau din efortul ei de a evada. Fata ii zambi si il lua de mana.
- Unde stai tu Ionutz?
- La 5 minute de aici, in urmatorul bloc.
- Te deranjeaza daca ma servesti cu un ceai cald inainte de a ma conduce acasa?
- Nu, cu mare placere.
“Cum este posibil? Asa dintr-o data? Abia ma stie de 10 minunte. Este minunata…”
Timid a luat-o de mana si a condus-o pana la scara unde locuia. Cat timp au mers nu si-a luat ochii de la ea. Gura mica, obrajii rumeniti, parul negru carliontat. Este perfecta…
Ajunge la scara si isi cauta cheile. Cand deshide usa si se uita dupa fata acesta disparuse…
Share This Entry:
0 Comentarii la aceasta intrare
Posturile recente
-
Moartea Sufletuluion Nov 20 2008 12:07 AM
Linkurile blogului meu
Albumele mele
Imagine aleatoare din album
0 useri care vad blogul
0 vizitatori
0 membri
0 membri anonimi
0 membri
0 membri anonimi
Cauta in blogul meu
Umbra
Umbra Stau intr-un colt si ma ascundDe umbra ce e gata sa m-apuceVreau sa strig,dar vocea mi se stingeInchid ochii si-mi inchipuiCum fericirea m-a cuprinsCum sufletul usor mi s-a desprins,ca-ntr-un visDin care nu vreau sa ma trezesc..Du-ma fericire-n susIzbeste-mi tamplele de stelePana cand lumea mea pustie Se va face pulbere sau altcevaPana cand sufletul meu gol Lipsit de speranta nu va mai atarna de-o ataPana cand drumul meu, cu cavouri pietruit,In el ma voi oglindi,dansand al vietii valsOff, acel dans...ce te-nlantuie, te-atrage...Dar uite cum eu stau ca pe aceIntepata,zgariata cu inima sangerata!Tu inima lovita, stai ghemuitaFara sa-mi spui nimic te-ai ingraditSi n-ai nicio scapare,pulsezi in nestire,Fara sa tii cont de mine...Ai fost zglobie,acum esti pustieAsa vei ramane,nu-ti pot oferi apa vieCi numai apa moartaCa sa te-neci odata,sa nu bati disperata,De intuneric sa fii inghitita toata!
