"Examenul de maturitate Europeana" sau Destinul unei românce la Bruxelles

Interviu cu dna Codruta-Liliana Filip, Bruxelles 25 martie 2009
Gazeta de Belgia:
"Examenul de maturitate Europeana" suna bine, dar il vom lasa mai la sfarsit, parca mai sufleteste este Destinul tau in Capitala Europei si am sa te rog sa incepem cu povestea ta.
Codruta:
"Lume de poveste si plina de povesti, nu stiu pe cati o sa surprinda si istoria mea. Acum ne grabim sa devenim primari, ministri si directori de cum ni se usuca cerneala pe diploma, indiferent cum am capatat-o. Cu mine a fost altfel. Cam impulsiva, cu pieptul inainte fara sa gandesc, cerneala mea se uscase de mult, pana sa prind eu trenul cel bun.
In 2004 eram o tanara absolventa a facultatii de drept din Baia-Mare, cu un job bine platit la o firma de investitori straini. N-aveam frustrarea nerealizarii profesionale dar eram extrem de aventuroasa si nonconformista, cautand mereu noi provocari. Ca oricare alta, aveam si eu un « el », care insa muncea in Bruxelles si pe care il vedeam rar. Mi-a promis ca imi va fi alaturi daca vin in Belgia si incep un Master despre ceea ce se mai vorbea pe ici pe colo si la acea vreme : integrare europeana. De-atunci nu ne-a mai despartit nimeni."
Gazeta de Belgia:
Poate va asteptati sa gasiti o anumita intelegere, o indrumare sau eventual un ajutor si din partea românilor stabiliti in Belgia.
Codruta:
"Comunitatea de romani pe care am gasit-o eu atunci in Bruxelles nu este una asemanatoare nemtilor sau suedezilor de pilda. Ei sunt uniti si solidari. Prea multi romani privesc lucrurile cu scepticism, prea multi se bucura sa te vada in necaz, iar gandul unei cariere profesionale e obraznicie curata. Povesteam mai zilele trecute ca ne inraim pe zi ce trece, si singura explicatie este faptul ca romanii din diaspora nu primesc niciun ajutor concret, niciun sfat din Romania. Devin asa, emigrantii nimanui pentru ca Romaniei nu ii pasa. Caini cu colaci in coada n-am aflat nici eu asadar prin Bruxelles. De master si scoli pentru asa ceva nu mai auzise nimeni, unii munceau in constructii ridicand si renovand Bruxellul, iar altii in curatenie si baby-siting. Nici nu credea nimeni ca se mai poate face si altceva.
Elitele romanesti ale Bruxellului exista, sunt cat se poate de reale si de oneste, dar sunt departe de muncitori. Nu prea au contact unii cu altii, prin urmare povestile de succes sunt complet necunoscute. Singurul loc care incepe sa ii mai adune in ultima vreme este Biserica."
Gazeta de Belgia:
Cu toate astea a trebuit sa va descurcati singura, banuiesc.
Codruta:
"Norocul nu prea a fost de partea mea in primul an. Gasisem scoala in cele din urma, dar era prea tarziu sa imi depun candidatura pentru anul acela academic. Am asteptat inca un an timp in care mi-am cautat o ocupatie. Acestea se intamplau in 2005 cand Romania nu avea nici pe jumatate din drepturile pe care le are in 2009. Eu nu aveam acte si nici posibilitatea sa le obtin pana nu eram acceptata in VUB. Piata muncii imi punea la dispozitie astfel numai joburile care le sunt date de obicei emigrantilor : menaj sau baby-sitter.
Ii tineam companie unei fetite de 8 anisori dintr-o familie de nemti. M-a invatat franceza si m-a tinut sanatoasa la cap aproape un an. Pe urma am inceput cursurile la master, in limba engleza. Mi-am schimbat si jobul. Ea finlandeza, el italian, aveau un baietel de 5 luni. Incepeam dimineata la 8 si terminam dupa-amiaza la 17 :00. La 18 :00 eram la scoala, iar pe la 21 :00 acasa. La fiecare 90 de zile ma intorceam in tara, treceam vama pentru viza, plateam « donatia » vamesilor si ma reintorceam basma curata. Cerusem viza de student la Ambasada Belgiei la Bucuresti, dar mi-a fost refuzata pe motiv ca el avea carte de rezidenta temporara si nu avea asadar capacitate legala de a ma lua in custodie.
A trecut prima sesiune, dar cam dur, eram franta, prin urmare am schimbat locul de munca. Ea suedeza, el belgian, doi copilasi de 3 si 4 anisori. Pana cand am absolvit. Norocul incepea sa imi surada si mie si un prtid politic european m-a luat ca stagiara chiar fara acte in regula."
Gazeta de Belgia:
Am inteles de la tine, ca au fost si unele aventuri mai socante aici in Belgia
Codruta:
"Da, intradevar, prin toamna lui 2006 m-au trimis la o conferinta in Budapesta. Aflata fiind in termenul legal de sedere in Spatiul Schengen, am calatorit cu avionul fara rezerve. Am ajuns cu bine, mi-am facut treaba, iar cand sa ies de pe aeroportul Charleroi, ei bine, la control, ma opreste o vamesa si zice: “Dumneata…de cand in Belgia? Si cu ce treaba. Eu iti vad vizele aici in pasaport. Pe mine nu ma intereseaza ca acum esti in termenul legal, eu te trimit de unde vii sa stii. De unde vii?”, zice ea. Eu: Din Budapesta. Ea: Romania. Eu: nu. Ungaria, totusi….Ea: iti bati joc de mine? Te trimit de unde vii, deci din Bucuresti, Ungaria. Eu (sa innebunesc): doamna, deci, unde? ca sa ne intelegem….Intervine un altul, mai destept desigur, ii explica, se calmeaza si zice: nu ai avion pana peste trei zile, deci nu te putem trimite repede la Budapesta, asa ca…ramai inchisa in incinta aeroportului.
Ah, sa-nnebunesc ! Acum ? Cand drumul meu prindea contur ? Sa ma expulzeze ? Doi gardieni m-au insotit in celula. Un pat supraetajat, o masa un scaun, o baie cu WC si chiuveta. Fara dus. Fara aerisire. Undeva langa geamul decorat cu gratii era un patut pentru bebe. Am plans..putin spus…El era afara, nu-i venea sa creada ca mi se intampla asa ceva. « Trebuia sa te insori cu ea si nu mai aveati probleme… », radea vamesul. A capatat un badge de vizitatori si a venit sa-si vada « inculpata » zilnic. Trei zile si trei nopti ca-n basme. Atat am stat eu acolo."
Gazeta de Belgia:
Bine ca nu stiau parintii, ca atat ar mai fi lipsit.
Codruta:
"Au aflat si erau foarte nelinistiti. . Bunicii nu au aflat niciodata…Doamne fereste… Eu sunt crescuta in Maramures, Tara Lapusului, la Suciu de Jos. Bunicii mei m-au crescut cu ce au avut mai bun : tocana (mamaliga) , lapte, branza si grostior (smantana), cu zmeura, pomnite si mure. Papusile mele erau din cocean de malai si parul lor din cosata de malai. Hainele mele erau tricotate in sat de tanti Ludovica. Nimeni n-a ridicat un deget sau o vorba asupra mea.Duminica ma imbracam in strai popular, vara ma scaldam in raul Tibles, faceam fan pe vai si duceam gunoiul cu carul pe pamanturile bunicilor.
Iarna bunicul colinda la cetera alaturi de mine si facea carare cu lopata prin curte dand nametii de zapada la o parte ca sa putem ajunge la fantana si la drum.
M-au pus aparte de ceilalti calatori. A venit insa pilotul la mine si mi-a spus ca imi va da pasaportul inainte sa cobor , dupa ce pasagerii pleaca, ca sa pot trece vama ungureasca asa cum trebuie."
Gazeta de Belgia:
Sper ca ati avut parte si de lucruri mai bune, pe aceste meleguri.
Codruta:
"Dupa trei saptamani Romania a intrat in UE. Odata intoarsa la Bruxelles, m-am apucat sa scriu o carte. De ciuda.
Despre UE si pentru elevii de liceu din Romania. As vrea sa le seveasca ca materie optionala de studiu, sa le deschida mintile, sa isi indrepte atentia spre acest domeniu si sa plece pregatiti de acasa, nu asa acum m-am dus eu. As vrea sa stie ca remuneratia si satisfactia profesionala sunt pe masura eforturilor. Sunt putini romani care ocupa functii cheie in institutiile europene, majoritatea suntem pe posturi de asistenti, prin urmare trebuie sa facem mai multa presiune in acest sens.
O materie optionala despre UE in liceele din Romania ar fi o inovatie si in Europa.Elevii trebuie sa stie ca fara o fundatie buna si solida, nu va iesi nimic durabil. Fiecare trebuie sa isi aleaga drumul singur creind propriile avataje competitive, nu copii fidele ale modelor promovate in Romania implicand « afaceri imobiliare si manelizate. »Li se arata doar acele « modele de succes » dar ei trebuie sa vada ca mai au si alte variante, mult mai pline de satisfactii si care merita traite.
Sigur, nu am pretentia ca este cel mai bun ghid, dar cei care l-au citit au fost deschisi acestei initiative.
A fost scris sub indrumarea dlui diplomat dr. Radu Serban, a dnei europarlamentar Daciana Sarbu si a dlui dr. Ministru delegat al Integrarii Europene Vasile Puscas si se gaseste momentan la Librarileonline si Librarie.net. Acesta cuprinde bibiografia ceruta la examenele EPSO (European Personnel Selection Office) de admitere in institutiile europene, precum si explicatii concrete la problemele cu care se confrunta UE. Sper ca in cele din urma elevii sa o aiba pe bancile scolii."
Gazeta de Belgia:
Si in ceea ce priveste cariera ta profesionala?
Codruta:
"De un an de zile « m-am mai linistit », lucrez la EFFAT (Federatia Europeana a Sindicatelor din Agricultura, Alimentatie si Turism) si sunt consiliera Secretarului-General. Imi place ce fac.Tema care ma preocupa cel mai mult si la munca si in timpul meu liber este integrarea sociala a emigrantilor romani in diaspora, asa ca am inceput si un doctorat in acest sens tot la VUB. Despre acest proiect insa poate intr-un interviu viitor.
S-au facut 5 ani de atunci. Nu regret nimic, vorba lui Sinatra, poate doar cateva aspecte, de aceea aceasta carte si proiectul pentru integrare sociala a emigrantilor romani."
Gazeta de Belgia:
In incheiere ne poti spune daca ai si intrebari la care nu le-ai gasit un raspuns aici in Belgia?
Codruta:
"Zilnic trec pe langa marile branduri ale modei avangardiste din ultimii ani, cu haine frumoase, scumpe, elegante. De ce mereu ma gandesc la panatalonii rosii tricotati de tanti Ludovica, la talpele goale racorindu-se in otava oilor, la costumul popular mandru purtat in Caminul Cultural cu cantece si strigaturi din Suciu de Jos ?"
Gazeta de Belgia:
Iti multumim Codruta pentru interviul acordat si te dorim alaturi de noi cei de aici care avem nevoie de oameni ca tine.

As mai dorii sa adaug ca "Micul ghid al marii Uniuni Europene" il gasiti la librarie.net, unde are o descriere foarte nuantata, facuta de Dr. Radu Stefan.
Normal ar fi trebuit sa ma opresc aici, cu acest interviu, dar raspunsul la ultima intrebare mi-a creat o stare de nostalgie pe care am incercat sa o lamuresc cu acceptul Codrutei si am rugat-o sa ne exemplifice putin.
Ne-a oferit trei fotografii pe care le atasez mai jos, si care vorbesc de la sine si sunt convins ca majoritatea dintre voi le vor intelege la adevarata lor valoare sentimentala.
Constantin Dumitru – Gazeta de Belgia

"Micul ghid al marii Uniuni Europene" - Prefata
Ne aflam în fata unei carti pe care, înainte de toate, as caracteriza-o “necesara”. Necesara tinerilor doritori sa se documenteze în materie de integrare europeana si în primul rând liceenilor cu perspective de a deveni functionari europeni sau lobby-isti la Bruxelles. Îmi exprimasem într-un articol, în anul 2006, nemultumirea ca prea putini români îsi depun candidatura pentru diverse posturi în institutiile Europene. Aceasta carte poate sa deschida apetitul pentru asemenea posturi care îsi merita pe deplin, prin remuneratia pe care o implica, efortul de pregatire si documentare.
Tinerii români au nevoie de cunostinte fundamentale, simple, despre Uniunea Europeana, expuse pe întelesul lor.
În momentul de fata nu exista o persoana care sa stapâneasca pe deplin tematica integrarii europene, macar daca tinem cont numai de cele peste 90.000 de pagini de acquis comunitar. De la politica externa si de securitate comuna la protectia consumatorului, de la politica de vecinatate la actiunile antidumping, de la recunoasterea reciproca a produselor la tariful vamal unic, de la normele stricte de concurenta la comertul intracomunitar cu drepturi de poluare, de la politica de aparare comuna la justitie si afaceri interne, o multime de alte subiecte de specialitate se perinda prin fata elevului care doreste sa aseze în edificiul culturii sale generale acea caramida care poarta pe ea însemnele „U.E.” Ce sa selecteze? Cum sa se orienteze în acest labirint institutional, juridic, administrativ, tehnocratic? Avem în fata un potential raspuns la asemenea întrebari, macar partial.
O carte scrisa pe întelesul elevilor, de o persoana care a parasit nu de mult bancile facultatii, care întelege pe deplin necesitatile de informare ale tinerilor si limbajul în care sa li se adreseze pentru a face mesajul comprehensibil.
Cine poate comunica mai bine cu tinerii decât un tânar? Cineva din rândul tinerilor români si-a asumat raspunderea de a culege între copertile unei carti o interesanta si documentata sinteza a ceea ce înseamna integrarea europeana în secventialitatea sa istorica, dar si într-o sectiune actuala pe diverse paliere, într-un limbaj descarcat pe cât posibil de eurojargon, fara a eluda însa termenii fundamentali, specifici, pe care îi si expliciteaza pe întelesul nespecialistului.
Acuratetea textului rezulta din efortul de sintetizare, precum si dintr-o metoda pe care as compara-o cu cea a „subsidiaritatii”, aplicata gradului de întelegere a cititorului în problematica pe care o abordeaza. Preluata aici doar metaforic din glosarele europene, metoda ar consta în aceea ca utilizeaza pe cât posibil termenii de la nivelul inferior, explicatiile cele mai simple, limbajul cel mai putin sofisticat, apelând numai în cazurile de stricta necesitate la formulari academice sau tehnice.
Acuratetea elementara primeaza în fata stilului sofisticat, elaborat, universitar, sporind astfel accesibilitatea frazei.
Autoarea stie sa evite, totusi, schematizarile de dragul simplitatii, evitând astfel caricaturizarea. Dupa ce parcurge principalele momente istorice ale integrarii europene, marcând tratatele în evolutia lor cronologica, baleiaza principalele politici comune, pentru a descinde apoi în labirintul institutional si al procedurilor legislative ale Uniunii Europene.
La fel ca si constructia europeana însasi, cartea nu are un „sfârsit”, un „happy end”, pentru ca ea este în devenire, încheindu-se cu un îndemn la reflectie asupra perspectivelor europene, într-un moment important în care laboratorul integrarii finalizeaza un nou Tratat, cel al Reformei, cu menirea de a functionaliza o Uniune compusa din 27 de membri, deschisa viitoarelor extinderi si, mai ales, expusa provocarii de a negocia aderarea Turciei, stat care, la orizontul posibilei aderari, s-ar situa pe locul întâi în U.E., ca numar de locuitori.
Pentru a facilita lectura si întelegerea termenilor, autoarea ofera în final si o lista de abrevieri, facând si trimitere la o bogata bibliografie utila cititorului.
Experienta proprie a autoarei nu este de neglijat, în demersul pe care l-a întreprins prin aceasta reusita editoriala. Prezenta în cercuri de dezbateri europene la Bruxelles, a avut prilejul sa verifice veridicitatea unor teorii pe care le-a parcurs în timpul studiilor. Cu aceasta carte, Codruta – Liliana Filip si-a trecut cu brio examenul de „maturitate europeana”, oferind un instrument util liceenilor de care este apropiata ca vârsta si entuziasm si carora le dedica efortul sau intelectual.
Perseverând în felul acesta, autoarea are sansa sa atinga performante însemnate, poate în politica sau în cercetare, alaturându-se atât de necesarei elite române care îsi exercita valentele într-o Uniune Europeana în continua evolutie, fara a uita ca deviza „unitate în diversitate” înseamna, printre altele, a nu ne pierde identitatea de români în acest „vis european”.