Nu am vazut tristetea ascunsa intr-o poza, crezand ca bucuria o domina cu totul... Uneori suntem atat de orbi. Vedem doar ce vrem sa vedem, ignoram ce nu am vrea sa vedem si credem doar ce ne convine. Inevitabil, suntem noi cei care pierdem la final, caci sa traiesti o minciuna nu-i nici pe departe la fel de frumos ca ceea ce un adevar iti poate...
E incredibil cum locurile se schimba atunci cand tu te schimbi... cum peisajele sau muntii sau padurile, manastirile sau muzeele capata alte culori, alte arome, alte semnificatii, atunci cand tu te schimbi... crescand, devenind mai bun, mai intelegator, mai dornic de cunoastere si de simtire, sau...
Ce zi mai potrivita ar fi putut sa aleaga pentru asta, daca nu prima zi de toamna? Poate doar a doua sa mai fi fost atat de speciala si plina de culoare… si a treia si a patra… si a treisprezecea…
Toamna nu incepuse niciodata in calendar pentru el, ci undeva in jurul si inauntrul lui… Nu contase niciodata ziua...
Intr-o zi am murit. Cred ca era o zi de toamna. Trebuie sa fi fost, am simtit toate pasarile plecand din mine, si florile ofilindu-se… Nu erau insa niciun fel de fructe in copaci, poate era totusi iarna… O iarna ce a zacut mult sub stratul subtire de bucurie ce de-acum se topise iar cu totul…
Azi, (miercuri 11 iunie), la ora 14 (hai 14:30 daca dormiti mai mult ), va astept in Cismigiu la foisorul fanfarei (langa buturuga aia mare care de fapt nu e o buturuga asa cum credeam eu cand eram micut), pentru un eveniment organizat de fundatia Chance for Life cu ocazia implinirii a 8 ani de activitate in beneficiul copiilor...
Echipa se pregatea de escaladat... Cu totii erau echipati pana in dinti, coltari, pioleti, corzi si pitoane, si cunostinte solide despre catarat si despre muntele pe care aveau sa-l cucereasca... Stiau pana si tipul de roca din care era format...
Pe cand faceau ultimele pregatiri, un baietel aparu in tabara lor. Apropiindu-se de ei, ii ruga sa il...
O femeie isi deschisese un magazin de cartofi. De cum a deschis magazinul, multi barbati au inceput sa-i calce pragul pentru a-si face cumparaturile...
- Buna ziua, 1 kg de rosii va rog!
- Nu avem rosii, dar uitati 1 kg de cartofi, sunt cei mai frumosi cartofi din oras...
- Da, sunt tare frumosi... Multumesc mult, o zi buna!
Oamenii se schimba. Daca tu esti acelasi care erai acum 2 ani, ar fi trebuit sa fii mai bun. Daca nu mai esti cel de acum 2 ani, ar trebui sa fii mai bun...
...
Un om este in primul rand ceea ce el stie despre el ca este, nu ceea ce altii cred ca el ar fi. Caci nimeni nu te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti. Sau asa ar trebui - e...
Dorinţa fetiţei de a avea propriul ei lăculeţ era foarte mare. Mereu îşi dorise să se poată scălda fără niciun pericol de a se îneca, să se bucure de toate frumuseţile pe care apa i le putea oferi... Ba chiar vroia să pună şi nişte răţuşte pe...
Trecuse mai bine de jumatate de an, si durerea nu-i trecuse inca… Iubise mult candva, si timpul suferintei parea acum sa depaseasca timpul dragostei… Caci uneori iubirea e mare in intensitate, dar nu apuca vremea ca sa invinga timpul… Si ca sa suferi, uneori nu de mult timp petrecut intr-o iubire moarta e nevoie, ci de putin timp intr-o iubire ce...
Muncise mult la ea, dar acum, era gata! Propria ei grădină cu flori, unde să vină şi să îşi bea ceaiul, unde să se joace cu prietenii ei cei mai buni, unde să adoarmă la umbră în zilele calde de vară...
Roşii, galbene, mov sau portocalii, floricelele plantate cu grijă...
Trecuse ceva vreme de cand venise la oras, si incepuse sa se obisnuiasca. Aglomeratia nu o mai sufoca la fel de mult, zgomotul devenise unul de fond, pana si cu oamenii de pe banda rulanta a vietii se obisnuise... Incepusera sa-i placa alte lucruri, departandu-se mult de ceea ce era candva...
Uneori insa isi amintea de casa... de lucruri pe care...
Erau undeva în centrul oraşului. Era un oraş mare, cu multe maşini, mulţi oameni, gălăgie, aer închis şi poluat… Şi stăteau jos, acolo în centru. Şi ascultau. Câteva raţe, doi pescăruşi… şi apa. Se auzea apa clipocind când păsările îşi luau zborul. Şi vedeau…...
Iar mi s-a întâmplat. Eram în metrou, îmi vedeam de treaba mea uitându-mă în podea şi gândindu-mă la mulţimea de probleme care nu-mi dădea pace, şi l-am văzut. Iar! Era acelaşi băiat, îl recunosc după geaca albastră care iese în evidenţă şi după freza...
