Concluzii

Cum se face ca de fiecare data cand sunt singura, reusesc sa ma gandesc. Nu ma intreba la ce ma gandesc, pentru ca nu pot spune ca ma gandesc la ceva anume. Doar ma gandesc. Si stau si intorc si pe-o parte si pe alta lucruri care se intampla, diverse tampenii care ma macina, care ma tin in loc pe moment. Nu e vorba de lucrurile importante pentru ca la alea am renuntat sa ma gandesc de ceva vreme. Pur si simplu mi se pare de prisos sa ma gandesc la lucruri pe care nu le pot controla sau pe care nu le pot schimba.
Mi-am adus aminte de niste situatii care pur si simplu m-au lasat cu gura ca la dentist. Sunt ferm convinsa ca ele nu sunt asa de importante, dar am tras niste concluzii extraordinar de triste. De exemplu, am realizat ca oamenii sunt extrem de iritabili si de frustrati, nici macar vorba buna nu-i poate face sa ocoleasca samanta scandalului. Nu. Nu se poate asa ceva. Nu putem sa ne lasam nervii deoparte, trebuie sa ii varsam pe oricine apucam, ca sa ne dovedim noua insine cat suntem de penibili. Am renuntat de mult sa ma mai enervez pentru toate exemplarele proaspat scapate din cutia cu cele mai negre frustrari pentru ca am realizat ca n-are niciun sens sa te enervezi. Pentru nimeni. Doar ca... ma amuza. Sau ma intristeaza. Nu-s prea sigura de ce simt in momentele alea.
O alta concluzie pe care am tras-o este ca... suntem timizi. Suntem stangaci, neindemanatici. Mai ales in fata iubirii, a atractiei, a dorintelor. Vorbim de dragoste de parca am fi mari experti, mari cunoscatori. Iar cand vine vorba de practica... suntem de-a dreptul hilari. Bineinteles ca mai mult ca sigur aici ma includ si eu... probabil si eu sunt la fel de hilara.
Tin minte ca o data m-am blocat rau de tot. Initial vroiam sa fac multe, dar in momentul respectiv, am fost atat de emotionata, incat m-am blocat. Am ajuns acasa si mi-am dat palme... de ce n-am avut curaj sa-l pup, sa-l iau in brate ? Ce-mi facea ? Ma manca ?
Mi-e teama de penibil mai rau ca de orice. Prefer de o mie de ori sa pierd cu demnitate decat sa cad in penibil, chiar daca asta ma poate face sa castig. Nu stiu de ce. Din cauza asta nu spun multe lucruri, nu-mi dezvalui niciodata sentimentele si cu siguranta nu initiez nimic. Poate d-asta ar fi bine ca nimeni sa nu astepte nimic de la mine. Pentru ca da, asa e, nu o voi face.
Sunt constienta ca am pierdut de multe ori asa. Dar sunt la fel de constienta ca acela pe care il astept va stii sa ma faca sa am increderea necesara. Si va stii sa ma caute si sa ma apropie.