Ma gandesc la timpul ce a trecut... singurele imagini care-mi vin in minte sunt clipele cu tine. Era totul atat de ireal... lumea se termina si incepea cu tine. Nu exista nimic altceva in jur, parca ma surzeai si ma orbeai cu dragostea ta... cu sarutarile tale.. cu mangaierea ta.
Singurul miros pe care pielea mea il stie, este al tau, singurul chip pe care ochii mei il vad este al tau, singura voce pe care mintea mea o cunoaste, este a ta... singura dragoste pe care sufletul meu o simte, este a ta... tu esti singurul care ma face si acum sa simt ca traiesc, ca lumea este a mea, ca sunt fericita.
Ma tot gandesc si nu reusesc sa descifrez... ce s-a intamplat cu noi? De ce tu, daca tu m-ai salvat de la o viata fara viata?
Daca eu as fi fost alta si tu ai fi fost altul, ne-am mai fi intalnit? Daca eu si tu am fi fost altfel, ne-am mai fi ranit atat de mult? Daca eu si tu nu ne-am fi cunoscut, ar fi fost altfel? Viata mea ar fi avut alt sens? Viata mea ar mai fi avut sens...?
Intr-un timp, visam la acel miracol, la acea minunatie care m-ar fi salvat pe mine de mine insami. Dar intre timp, mi-am dat seama ca nu vreau sa fiu salvata. Tu m-ai salvat, tu m-ai iubit, tu mi-ai dat forta sa merg inainte.
Recunosc ca tot ceea ce se intampla, se intampla datorita tie. Tu m-ai invatat multe... tu mi-ai aratat multe.. tu mi-ai aratat iubirea dupa care altii tanjesc o viata intreaga si pe care nu reusesc sa o cunoasca niciodata. Tu ai stiut ca eu... am nevoie de sufletul tau, ca am nevoie de sclipirea din ochii tai..
Pielea ta este adanc intiparita in mangaierea mea... mirosul tau este impregnat in pielea mea pentru totdeauna.
Cand este intuneric, iar stelele rasar, vreau sa te gandesti mereu la mine, mereu la recunostinta pe care ti-o port.. mereu la faptul ca te voi pastra in sufletul meu pana cand moartea ma va desparti de amintirea ta.
Si totusi ma intreb... daca eu si tu nu ne-am fi urat atat de mult, ne-am mai fi iubit atat de mult..?
Singurul miros pe care pielea mea il stie, este al tau, singurul chip pe care ochii mei il vad este al tau, singura voce pe care mintea mea o cunoaste, este a ta... singura dragoste pe care sufletul meu o simte, este a ta... tu esti singurul care ma face si acum sa simt ca traiesc, ca lumea este a mea, ca sunt fericita.
Ma tot gandesc si nu reusesc sa descifrez... ce s-a intamplat cu noi? De ce tu, daca tu m-ai salvat de la o viata fara viata?
Daca eu as fi fost alta si tu ai fi fost altul, ne-am mai fi intalnit? Daca eu si tu am fi fost altfel, ne-am mai fi ranit atat de mult? Daca eu si tu nu ne-am fi cunoscut, ar fi fost altfel? Viata mea ar fi avut alt sens? Viata mea ar mai fi avut sens...?
Intr-un timp, visam la acel miracol, la acea minunatie care m-ar fi salvat pe mine de mine insami. Dar intre timp, mi-am dat seama ca nu vreau sa fiu salvata. Tu m-ai salvat, tu m-ai iubit, tu mi-ai dat forta sa merg inainte.
Recunosc ca tot ceea ce se intampla, se intampla datorita tie. Tu m-ai invatat multe... tu mi-ai aratat multe.. tu mi-ai aratat iubirea dupa care altii tanjesc o viata intreaga si pe care nu reusesc sa o cunoasca niciodata. Tu ai stiut ca eu... am nevoie de sufletul tau, ca am nevoie de sclipirea din ochii tai..
Pielea ta este adanc intiparita in mangaierea mea... mirosul tau este impregnat in pielea mea pentru totdeauna.
Cand este intuneric, iar stelele rasar, vreau sa te gandesti mereu la mine, mereu la recunostinta pe care ti-o port.. mereu la faptul ca te voi pastra in sufletul meu pana cand moartea ma va desparti de amintirea ta.
Si totusi ma intreb... daca eu si tu nu ne-am fi urat atat de mult, ne-am mai fi iubit atat de mult..?
Share This Entry:
0 Comentarii la aceasta intrare
Linkurile blogului meu
Albumele mele
Ultimele comentarii
1 useri care vad blogul
1 vizitatori
0 membri
0 membri anonimi
0 membri
0 membri anonimi
Cauta in blogul meu
Imagine aleatoare din album
