Diverse.. despre ganduri.

E 1:53 dimineata. Mi-am facut un ceai fierbinte in care am pus doua bucatele de unt si putina lamaie. M-am gandit ca poate asa ma voi incalzi mai bine, pentru ca e al naibii de frig. Ascult o melodie destul de potrivita pentru aceasta stare pe care o am.. parca winamp-ul imi citeste gandurile. Ploaia nu mai vrea sa se opreasca. Ba nu, mint, ploua incet...
Nu pot dormi sub nicio forma. Ma gandesc ca mai sunt cateva ore si se va lumina in curand. N-am niciun pic de inspiratie, sterg, scriu, iar sterg, iar scriu si tot asa. Am impresia ca nimic din ce scriu nu este captivant. De fapt... daca stau bine si ma gandesc, in ultima vreme nimic din ce gandesc sau fac nu mai este captivant. Este ca si cum as fi intr-o stare continua de inertie.. tot ceea ce fac este automatizat, am aceleasi gesturi, aceleasi activitati, acelasi traseu. Zi de zi. Ora de ora. Ca fapt divers, precizez ca nici macar nu am stiut ce titlu sa-i dau acestei insemnari. Nu are niciun titlu si nici nu pot sa ma gandesc la vreun titlu potrivit pentru ceea ce scriu. Ahh, s-a racit ceaiul. Este si normal, doar stau uitandu-ma in gol de 15 minute. Cat putea sa fie ceaiul fierbinte?
Ma uit in gol si nu ma pot gandi la nimic. Sunt linistita. Nu sunt nici trista, nici fericita, nici vesela, nici nimic... poate doar nostalgica. Vremea de afara ma face sa retraiesc in minte anumite momente.. momente care au insemnat candva destul de mult pentru mine. Nu pot descrie ceea ce simt, pentru ca nu mai simt nimic. In prezent, ceea ce-mi amintesc nu mai reuseste sa-mi smulga altceva decat un zambet sters. Nici macar nu imi pot aduce aminte clar ceea ce a fost. Uneori am impresia ca am o debara a mea plina cu lucruri dureroase, vechi si impovaratoare in minte. Am creat-o special pentru astfel de lucruri, iar de fiecare data cand mai arunc cate ceva acolo, inchid usa din ce in ce mai greu. Pe masura ce trece timpul, parca fortez tot mai mult usa sa se inchida.. si sunt totusi convinsa ca multi au propria lor debara plina cu lucruri urate. Ca doar n-oi fi eu singura.
E toamna. Si parca s-a schimbat ceva. Nu, nu poate fi lumea din jur. Probabil ca eu m-am schimbat. Si cum? Cum m-am schimbat? Cu siguranta nu am idee... ca daca aveam, nu imi mai puneam intrebari atat de idioate. Si uite cum sar de la una la alta, de nici nu mai stiu. Ce am vrut sa scriu? Ahh... nu stiu. Nici nu ma mai obosesc sa imi caut raspunsul la intrebarea asta.
As vrea sa se intoarca... zilele acelea in care ma simteam... dar chiar ma simteam asa? Poate era de vina doar faptul ca simteam eu ceea ce simteam pentru tine.. nu are nicio legatura cu ceea ce simteai tu. Eu o simteam. Eu imi doream... eu te asteptam. Si inca te astept. Doar ca de data asta stiu ca nu te vei mai intoarce. Iar ceea ce este mai trist este faptul ca acum nici nu ma mai bucura, nici nu ma mai intristeaza asta. Sunt o proasta, nu-i asa?
Cred ca ar trebui sa ma duc sa-mi incalzesc ceaiul. Nu-mi mai place asa cum e. E parca si mai rece decat atunci cand am inceput sa scriu. Ahh. E 2:26. Inca nu am gasit titlul potrivit, dar nici nu-l mai caut. Am scris unul care mi-a venit, la intamplare.
Si daca stau bine sa ma gandesc, parca ar merge si o tigara..