Cineva...

Ma doare capul prea rau sa scriu aici lucruri interesante care sa atraga comentariile. Ma simt de parca as fi baut intruna si prosteste toata noaptea, iar acum trag ponoasele. Dar de fapt, doar am plans. M-am descarcat, pentru ca se adunasera poate prea multe. Am fost dezamagita de prea multe ori si deja am inceput sa nu mai tin socoteala acestui lucru...
Incerc sa inteleg de ce se chinuie unii oameni sa faca rau, de ce se baga in viata mea?
As vrea uneori sa urlu, sa fug, sa plec departe, sa nu mai stiu de nimeni si de nimic. Sa ma ascund undeva unde sa nu ma cunoasca nimeni, sa nu mai cunosc pe nimeni, nici macar pe mine.
Da... imi doresc multe, dar din pacate nu pot face asta, desi imi doresc din tot sufletul. Mi-au ajuns problemele altora si problemele pe care mi le fac altii, de parca nu as avea destule probleme pe care mi le fac singura.
Mi-a ajuns pana-n gat sa inghit prostiile unora care nu stiu sa conjuge corect verbul "a fi" si mi s-a acrit de minciunile colosale pe care le aud de la niste rebuturi de oameni.
Unde e cineva-ul acela pe care sa-l cicalesc toata ziua si care sa tipe la mine ca s-a saturat de mine? Unde e cineva-ul acela care sa ma ia in brate seara cand simt ca-mi explodeaza capul de durere, cand ma simt ca o dependenta de alcool fara ca macar sa beau?
De ce ma gandesc ca poate intr-o zi va fi altfel? Ca poate acel "cineva" imi va iesi in cale?
Lacrimile imi curg pe obraji si ma gandesc: "Doamne, de ce pun atatea intrebari?"..