N'are nici început, şi nici final.
Rămâne prima plimbare în Copou, într'o seară de februarie, când credeam că suntem singuri în Iaşi, şi'am ieşit amândoi, chemaţi de'acelaşi dor. Fără să bănuim că aşa începe, fără să ştim că ne vom ţine pentru prima dată de mână atunci, şi fără să ghicim că ai să mă ţii în braţe. Acolo a'nceput totul, pe'o bancă murdară şi luminată de becuri galbene, într'o seară de februarie. Avea să devină aceea banca noastră, sub ochii poetului geniu. Şi'a fost apoi prima seară în care'am fost împreună, ne'am uitat la filme, şi mi'ai părut aşa de diferit, şi'am ghicit în tine pe cel ce'aveam să'l iubesc, ca pe nimeni altul.
Nu'i ştiu şirul, nu'i ştiu sensul. Am citit poezii, într'o dimineaţă de mai .. rămâne al tău ultimul vers. Rămâne a ta "Îmbrăţişarea". Rămân a ta, eu. Rămâi tu, în largul ferestrei, aplecat, pe jumătate gol, să sorbi aerul de după ploaie. Rămân eu, promiţând că am să te învăţ ceva .. ai ghicit oare? sau încă te întrebi care era secretul? Rămâi tu, senin şi alintat, strângându'mă la piept, până când "afara" şi'"năuntrul" îşi pierd sensul, şi minutele sângerează, ştiind că urmează să pleci. Rămâne îmbrăţişarea noastră, rămâne inima ta bătând din ce în ce mai tare, şi'a mea rugându'te s'o primeşti între coastele tale, şi'acolo s'o'nchizi. Rămâne un sărut înainte de'a pleca. Au ghicit oare buzele noastre ce'are să fie? Nimeni, nimeni nu mi'a spus că aşa se moare, şi nimeni n'are să'ţi spună cum e golul, fără tine.
Rămân atâtea nopţi, în care'am fost doar noi. Fără timp, fără culori, fără motive.Mă arde încă respiraţia ta, şi mi's înscrise în carne urmele tale, şi'ţi simt prezenţa mai real ca niciodată..
Şi mai rămân poveştile, râsul tău, rămâne întreagă iubirea noastră, pentru că'mi eşti totul, şi nici'un rost nu găsesc fără tine. Sunt atâtea trăite, mi'e teamă c'au să se piardă, mi'e teamă c'am să ajung diminteaţa în care n'are să mai doară, mi'e teamă să fiu fără tine. Şi'mi eşti totul, şi te iubesc!
"Aş fi vrut să te păstrez în braţe, aşa cum ţin trupul copilăriei în trecut, cu morţile'i nerepetate, şi să te'mbrăţişez cu coastele'aş fi vrut!"
Rămâne prima plimbare în Copou, într'o seară de februarie, când credeam că suntem singuri în Iaşi, şi'am ieşit amândoi, chemaţi de'acelaşi dor. Fără să bănuim că aşa începe, fără să ştim că ne vom ţine pentru prima dată de mână atunci, şi fără să ghicim că ai să mă ţii în braţe. Acolo a'nceput totul, pe'o bancă murdară şi luminată de becuri galbene, într'o seară de februarie. Avea să devină aceea banca noastră, sub ochii poetului geniu. Şi'a fost apoi prima seară în care'am fost împreună, ne'am uitat la filme, şi mi'ai părut aşa de diferit, şi'am ghicit în tine pe cel ce'aveam să'l iubesc, ca pe nimeni altul.
Nu'i ştiu şirul, nu'i ştiu sensul. Am citit poezii, într'o dimineaţă de mai .. rămâne al tău ultimul vers. Rămâne a ta "Îmbrăţişarea". Rămân a ta, eu. Rămâi tu, în largul ferestrei, aplecat, pe jumătate gol, să sorbi aerul de după ploaie. Rămân eu, promiţând că am să te învăţ ceva .. ai ghicit oare? sau încă te întrebi care era secretul? Rămâi tu, senin şi alintat, strângându'mă la piept, până când "afara" şi'"năuntrul" îşi pierd sensul, şi minutele sângerează, ştiind că urmează să pleci. Rămâne îmbrăţişarea noastră, rămâne inima ta bătând din ce în ce mai tare, şi'a mea rugându'te s'o primeşti între coastele tale, şi'acolo s'o'nchizi. Rămâne un sărut înainte de'a pleca. Au ghicit oare buzele noastre ce'are să fie? Nimeni, nimeni nu mi'a spus că aşa se moare, şi nimeni n'are să'ţi spună cum e golul, fără tine.
Rămân atâtea nopţi, în care'am fost doar noi. Fără timp, fără culori, fără motive.Mă arde încă respiraţia ta, şi mi's înscrise în carne urmele tale, şi'ţi simt prezenţa mai real ca niciodată..
Şi mai rămân poveştile, râsul tău, rămâne întreagă iubirea noastră, pentru că'mi eşti totul, şi nici'un rost nu găsesc fără tine. Sunt atâtea trăite, mi'e teamă c'au să se piardă, mi'e teamă c'am să ajung diminteaţa în care n'are să mai doară, mi'e teamă să fiu fără tine. Şi'mi eşti totul, şi te iubesc!
"Aş fi vrut să te păstrez în braţe, aşa cum ţin trupul copilăriei în trecut, cu morţile'i nerepetate, şi să te'mbrăţişez cu coastele'aş fi vrut!"
Share This Entry:
2 Comentarii la aceasta intrare
Pagina 1 din 1
Posturile recente
-
Pentru tot ce a fost, îţi mulţumesc!on Sep 26 2007 11:42 PM
-
Linkurile blogului meu
Ultimele comentarii
Imagine aleatoare din album
0 useri care vad blogul
0 vizitatori
0 membri
0 membri anonimi
0 membri
0 membri anonimi
...Cata durere...
viata nu incepe si nu se termine cu tine, cu dragoastea voastra, cu el... orice s-ar intampla nu e sfarsitul lumii... in cazul tau poate fi valabila si zicala TRAIESTE CLIPA, fara se te consumi gandindu-te la ce va fi, daca si cum se va termina...