In creion.

Asculta glasul tacerii, il ruga Margareta pe Maestru, si nisipul fosnea sub picioarele ei desculte. Asculta si desfata-te cu ce nu ti-a fost dat niciodata in viata-cu linistea.Vei adormi cu zambetul pe buze.Si n-ai sa ma mai poti alunga.. Margareta nu stia cum arata ea insasi,dar vedea prea bine cat de mult se schimbase Maestrul.

Stofe vechi, o mandolină, Un Cézanne şi doi Gauguin, Patru măşti de bronz: Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin, O sofa arabă, două vechi icoane bizantine, Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane Japoneze, trei foteluri cu inscripţii musulmane, “Fleurs du mal” legate-n piele de Cordova, Şi pe pian: Charles Baudelaire şi-alături Villiers de l’Isle-Adam… Toate sunt ca şi-altădată… O, bazar sentimental!… Toate sunt ca la plecarea mea - dantelă şi cristal… Şi cu toate-acestea, câte tocuri nu-şi lăsară forma Pe covoarele-ţi bogate de Buhara? Şi-n enorma Ta colecţie de patimi, câte buze nu-ncercară Să-ţi transcrie madrigaluri Pe obrajii tăi de ceară?… Câte tragice-nceputuri nu sfârşiră-n simfonia Mută-a lacrimilor? Câte nu pieriră-n veşnicia Inutilului? Căci noaptea cea dintâi fu cea din urmă, Iar dorinţa ta… nimicul - şi nimicul nu se curmă!… Ştiu că m-aşteptai pe mine… Iată-mă, sosesc şi-ţi zic: Te-ntâlnesc întâia oară… Tot ce-a fost n-a fost nimic, Minte-mă din nou… Aprinde lampioanele… Coboară Transparentele… Dă-mi calmul şi culorile de seară… Dă-mi şi buzele, şi ochii, şi… “Les fleures du mal” la fila Trei sute treizeci şi nouă: “La mort des amants”… Dar mila De amanţii tăi ce-aşteaptă pe trotuar plecarea mea Mă-ntrupează-n cel de-alt’dată şi… Pe-araba ta sofa: Cântece-n surdină, Gesturi, Umbre, Flori, Et caetera!…

0 vizitatori
0 membri
0 membri anonimi