bă, ne omoară spaniolii!

am stabilit de ceva vreme cu colegii mei că vara asta mergem la mare să ne facem de cap. fiind foarte dezamăgit că de 1 mai am rămas în bucureşti, eram oricum hotărât să vizitez vama cel puţin o dată. cu facultatea mai mult sau mai puţin încheiată am zis să ne punem planul în aplicare.
din păcate, din gaşca destul de numeroasă de la început am rămas cinci. unii n-au avut bani, alţii mai aveau treabă cu facultatea, pe alţii i-a omorât serviciul şi o colegă s-a operat de apendicită chiar în ziua în care am plecat la mare. dar ne-am destrăbălat noi şi pentru cei absenţi.
eu şi cu trei bucăţi colegi, una bucată el şi două bucăţi ele, am plecat cu un accelerat de 1:50 dimineaţa înspre constanţa urmând să prindem primul tren spre mangalia. se pare că sistemul de acordare a tichetelor chfre este destul de dubios şi n-am primit loc cu colegii mei ci în alt compartiment. măcar a nimerit vagonul. aşa că am stat jos cu rândul. încălzirea s-a făcut cu o sticlă de coniac. trenul din constanţa l-am luat repede, microbuzul a venit şi el repede şi l-am luat p primul pentru că nu era aglomeraţie (anul trecut am luat microbuzul 5 sau 6), avantajul unei excursii pe timpul săptămânii . eu şi cu colegul ne-am cazat cu cortul la nişte cunocuţi iar fetele îşi rezervaseră camera în avans. la 10 şi ceva eram deja pe plajă în vamă gata de scandal. şi dă-i cu berea, dă-i cu marea, dă-i cu berea, dă-i cu marea... până a fost timpul să-l pescuim şi pe al cincelea membru al trupei. colegul a avut treabă şi a venit mai târziu. am apreciat gestul lui de a veni singur tocmai până în vama veche (prima oară) mai ales că el e cea mai recentă adiţie la grup. dar n-ar fi fost aşa frumos fără el. eu şi cu colegul am fost însărcinaţi cu recuperarea lui din staţia de microbuz. să zicem că berea şi alcoolul ni se suiseră la cap aşa că a fost o aventură
apa mării era destul de rece dar până la urmă dacă te mişcai destul nu mai observai detaliul ăsta, aşa că ne-am bălăcit din plin. ne-am luat şi o minge de volei pe care am început s-o arunăm de colo-colo. la un moment dat am lovit-o mai tare decât trebuia şi colegul n-a fost în stare s-o prindă. eu, nevrând s-o pierd, m-am luat după ea. mare înnotător nu sunt, aşa că am mers prin apă. şi mingea se tot ducea. la un moment dat, o fată mi-a observat dilema şi a înnotat spre minge. degeaba, ea tot se îndepărta. a fost alergată şi de un puşti pe saltea, dar în zadar. până la urmă tot je a prins-o şi m-am întors triumfător cu ea la prosop. un adevărat erou evident că eram rupt deoarece am mers prin apă de la shire până la stuf, pentru cunoscători.
aici intervin părţile mai dubioase. loviţi de oboseală şi alcool, eu şi cu ză big coleg am adormit pe prosop. până la urmă ne-au trezit să ne mişcăm fundul în cort să dormim cum trebuie. eu mă trezesc uşor, dar colegul beat e aproape imposibil de trezit. asta ştiu din epxerienţă, şi acum s-au convins şi ceilalţi că nu spuneam basme. după multe ţipete şi palme au reuşit să-l tezeascădeodată aud"ioane, dă-mi ochelarii". hmm, eu n-aveam ochelarii la mine. el n-avea ochelari. ce treabă avea el cu ochelarii fetelor? ce treabă aveam eu cu ochelarii lor? "bă, dă mă ochelarii!!". "care ochelari?" "ăia de la picioarele tale". mă uit la picioarle mele..nisip. noroc că nu eram noi singurele genii pe plajă şi s-a prins colega că el urlă după papucii mei. aşa că i-am făcut pe plac şi i-am luat eu sandalele după. când am ajuns la cort, omul tocmai ce se spăla pe faţă. se uită la mine şi mă întreabă "ce dracu faci mă cu sandalele mele?" "păii..tu mi-ai luat papucii.."
...
"eu acum când m-am spălat pe faţă, m-am trezit în faţa oglinzii. habr n-am ce am făcut până avum"
here we go again, m-am gândit eu ştiind foarte bine că acelaşi coleg a uitat cam toată excursia de 1 mai
şi acum că ne-am trezit amândoi, am fost cu toţii să mâncăm. am fost la lyana. nu prea aveau toate mâncărurile din meniu, mai ales p e la ciorbe săteau prost. probabil fiind o perioadă mai lejeă nu funcţiona aprovizionarea prea bine. e drăguţel localul dar cred că se pote şi mai bine.
după masă merge un somn, aşa că ne-am retras să ne odihnim. n-am mai făcut greşeala de anul trecut, şi am venit cu un sac de dormit, foarte comod de altfel. şi uite aşa când ne odhneam noi (mai mult el, că pe mine mă stresau telefoanele) a început ploaia. şi a ţinut, şi a ţinut, şi a ţinut. norocul nostru că am avut inspiraţia să punem două prelate peste cort şi astel am evitat inundaţia ne-am trezit şi după ceva aşteptare şi parlamentări am decis să înfruntăm ploaia şi să ne întânim cu restul populaţiei la un pahar de vorbă. am fst în gulag. chelneriţa de acolo era beată ne-a luat comanda de vreo 4 ori şi tot a adus-o greşit. showul a fost asigurat. am apreciat că şi ea a recunoscut că nu e în formă maximă din păcate, ploaia a împiedicat seara să fie mai spectaculoasă. ne-am întors să dormim în cortul nostru uscat.
şi de ce titlul ăla? să vă iesplic. în noptea aia s-au întâmplat nişte chestii dubioase. eu eram convins că noi pusesem cortul acolo cu acordul/prin intermediul/în legătură cu, mă rog ceva, cu trei naţiuni. spaniolii, italienii şi încă unii, nu mai ţin minte. şi cică era ok cu toţi dar nu şi cu spaniolii. dacă nu semnam un fel de armistiţiu (da, ştiu, a naibii halucinaţie, nu?) ne omorau. ţin minte că m-am trezit de vreo trei ori noaptea şi i-am spuis colegului "bă, dacă nu semnăm aia, ne omoară spniolii"
ca să nu mai spun că eu aveam convingerea că suntem 3 în cort deşi am fost doar 2 şi mai e fptul că m-a ars soarele. după aia somnul, mişcatul, ridicatul în picioare, statul jos s-au transformat în chinuri atroce.
dimneaţa iarăşi ploaie. am avut noroc de apă caldă şi am făcut un foarte necesar duş. mâncarea tot la lyana. dar am decis că mergem în altă parte după. în sfârşit s-a oprit ploaia. yeeee! dar nu mai era timp chiar aşa frumos. am lenevit pe pljă până a fost timpul ca un elşi o ea să plece înapoi în bucureşti. au predat camera aşa că acum ne-am făcut trei în cort. ne-am luat cărţi şi am fost măcelărit la şeptică. după nişte zacere pe plajă am fost să păpăm, dar am schimbat localul. papa la şoni. prima dată când am mâncat acolo. aici oamenii fac meniul în fiecare zi aşa că ce scrie acolo e foarte probabil să fie disponibil . oamenii nu se joacă la mâncare. ne-au adus să ne săturăm. mie mi-a plăcut.
ne-a dat gazda pălincă. o fo' straşnică! apoi înarmaţi cu bere şi voie bună ne-am îndreptat spre stuf unde am dansat şi am dansat până i-au cedat genunchii colegei. învinşi doar temporar ne-am retras la gazdă unde am stat la palavre. apoi somn. acum era înghesuială în cort şi eu am făcut proasta alegere să dorm cu capul pe rucsac. data viitoare îmi aduc un pui de pernă. cu fiecare excursie mai învăţ ceva.
dimineaţa, pe la vreo 11, mă trezesc eu, arunc un ochi şi-i văd pe ăilalţi doi că se caută la măsele păi bine măi, e frumos? e mai complicată faza cu ei, nu intru în detalii. oricum, m-am făcut că nu văd ca să nu-i panichez. am ieşit strategic la baie să-i las singuri. când m-am întors nici nu m-am mirat că până să intru în cort m-au şi rugat să iau nişte cafele?
da' ştiţi de unde? de la stuf. adică din capul opus al vămii. nuuu, nici n-a fost inteţie, oricât de bună ar fi cafeaua acolo. ei lasă că nu mor, am fost înţelegător şi n-am comentat. la stuf m-am hotărât că vreau şi eu o cafea. şi acum mrea dilemă. trei cafele, două mâini şi nimic în ce să le duc... bun, iau două acum şi vin după a mea, extra îndulcită, mai încolo. drum accidentat+eu obosit+vânt tare=cafea vărsată pe mâinile mele. şi era fierbinteeee. dar m-am descurcat.
le-a plăcut cafeaua.
şi n-am mi făcut nimic. ne-am strâns bagajele şi ne-m dus să zacem pe plajă până să plecăm.
şase ore jumate cu trenul. dacă ţinea mai mult, explodam. îmi pierdusem răbdarea. dar n-a fost totul rău pe tren. am descoperit un scriitor interesatn, boris vian. are un stil mai nebun. recomand blues pentru o pisică neagră (dacă mă serveşte corect memoria) care este o colecţie de nuvele de-a lui. am citit cinci din unsprezece şi m-a convins să mai vreau.
în încheire vă las cu o melodie foarte tare pe care am ascultat-o în vamă şi apoi pe tren
the cat empire-the lost song (după ce fac rost de varianta exactă, poate o pun şi pe aia. aici lipsesc anumite părţi dar tot e tare)
ZrV2YV2fdJI