de dragoste ..în alte feluri, sau cum naibii era titlul ăla de vreau să-l plagiez.

îmi zicea lavi să scriu de o persoană pe care o iubesc. asta nu se poate. cel puţin nu acum. dar presimţind că oricum o să crape blogul ăsta mai devreme decât mai târziu am zis să nu aştept să mă lovească amorul în freză şi să zic de ceva din trecut.
demult, tare demult, am iubit o mică fată...stai că ăsta e alt cântec a trecut ceva vreme de atunci mai ales având în vedere faptul că s-au petrecut foarte multe de atunci şi totul a pornit cu ea. nu exagerez deloc când zic că după ce am întâlnit-o mi s-a schimbat viaţa. eu nu aş fi cel de azi dacă nu aş fi întâlnit-o pe ea.
ne-am întâlnit..accidental, să zicem. eu oricum o remarcasem dar a venit ea la mine. scânteia s-a aprins imediat dar mi-a luat mie ceva timp să mă prind. nu vă imaginaţi mare idilă că aşa cum a început s-a şi terminat exact când eram eu mai fericit din motive.. obiective (?) .
e irelevant că s-a sfârşit (?), important este că atunci eu credeam că iubesc şi despre asta e postul ăsta, nu?
ea? o fată obişnuită aţi putea spune. păr şaten, dar nu cred că i-am văzut vreodată culoarea naturală. mai mereu e vopsită ba roşcat ba negru (superb ) ochi căprui care îi completează expresia parcă mereu mirată a feţei. şi acum când o văd mi se pare foarte frumoasă. ea nu prea e de acord cu mine, dar dacă s-ar privi măcar o dată prin ochii mei ar înţelege. puţin mai micuţă decât mine, cu un corp bine proporţionat. la ea am descoperit că îmi plac al naibii de mult unghiile lungi şi negre. cât o mai băteam la cap să şi le vopsească. mai are rost să vă spun că e roacheriţă? are şi ceva talent artistic. un pic de răutate, exact ce-mi place la o fată. creier, desigur ce să mai zic? totul e subiectiv când îţi place de cineva.
îmi mai place de ea? mereu va rămâne cel puţin în amintirea mea şi cum am mai spus, a consituit un moment de cotitură în viaţa mea.
gata, că riscă să devină lacrimogen şi nu e stilul meu