Lupta Antagonică

În viaţa cotidiană scăldată din plin de banal şi snobism ne desfăşurăm tenebra existenţă.
Străbatem labirintul fără a sustrage esenţa vieţii, oare De ce ?? unde-i spiritul ludic ? chimia existenţei nu stă-n lupta pentru conservare!!??
Pe piedestral instinctul ocupă un loc măreţ, mă-ntreb din nou De ce ?
Vedem lumea dintr-un unghi congruent cu raţiunea pură?
Baciul Moldav extrage antagonicul din blana Mioriţei? Scăldat în sânge e părul alb al tinerei mioare!!
Elementele magice se-mpletesc cu substratul ancestral (trei ciobănei pe-o gură de rai, Pegas simbolizat în stihul "Şi cai invăţaţi")
Edenul e un topos ;dar în groapa cu lei stă la pândă cerberul cu trei tigve aurite (ciobănaşul vrâncean,baciul ungurean şi Mioriţa năzdravană partizan la degradarea Moldavului)
Apusul (Că l'apus de soare/Vreau să mi te-omoare) nu-i un loc oarecare!! e punctul forte unde sacru şi profan formează simbioza dulce a vieţii.
Instinctul de conservare răsare-n crezul emoţionat:
"să mă îngroape
Aice pe-aproape
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stînii,
Să-mi aud cînii,"
Doina din fluier la un apus de soare gloris răsună voios în raţiunea păstorului de pe plaiuri Moldave:
"Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!"
Un testament şi-o rugăminte sfântă o putem asculta-n versurile
"Ş'oile s'or strînge
Pe mine m'or plînge
Cu lacrimi de sînge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor."
Trei faze ale existenţei noastre efemere se disting:
botezul focului, descătuşarea mioarei năzdrăvane
legământul, jurământul veşnic:
"Că m'am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;"
Moartea reprezintă baciului o dulce mângâiere? Pierderea ca pe-o izăbăvire o clarificăm întru-n final . Sunt extirpate din sufletul neprihănit simbolurile răului :"oi mai multe""cai învăţaţi"şi nu-n ultimul rând "cîni mai bărbaţi!..." sentinţa a fost semnată aici?
Cifra trei predomină fondul vizual. Simbolurile răului pendulează-n jurul cifrei magice trei. Apărătorii mioarelor de ce au fost aleşi din regnuri diferite?
Balada se deschide cu un iz ancestral. Protagonistul şi antagonistul nu au parte de o luptă dreaptă din contră o lupta inegală. Antagonistul formează o celulă antagonică,baciul Ungurean şi Vrâncean văd disparaţia colegului o şansă-n izbăvire.
Dacă-n basm antagonistul ajunge-n infern, aici protagonistul degustă din cupa morţii.
Oare de ce baciul Moldav cade pradă morţii, şi nu luptă cu existenţa efemeră?