Toamna

De ce trebuie sa existe anumite zile in care chiar poti sa simti trecerea de la un anotimp la altul, brusc, adanc, teribil de real?
De ce spun ca toamna sunt mai femeie? Pentru ca toamna e singurul anotimp cand toate aiurelile astea feminine ma incanta. E singurul anotimp cand imi vine sa scriu despre maruntisurile acestea atat de colorate si frumos mirositoare.
Spun ca toamna ma simt mai femeie ca oricand...pentru ca ma iau in serios prea mult si-mi bat capul cu tot ce nu m-a interesat tot anul.
Ce trist, nu numai ca ma enerveaza toamna pentru ca imi provoaca niste stari care nu au legatura cu mine, dar imi mai schimba si culoarea ochilor.
Nu vreau plimbari monotone prin parc acompaniate de sunetul enervant al tocurilor tarsaindu-se pe frunzele galbene, ude si murdare. Nu vreau sa stau la calculator si sa ascult "te uita cum ninge decembre..." fumand trist pentru ca suntem in octombrie.
Vreau sa raman la fel de aiurita. Vreau sa se uite oamenii la fel de ciudat la mine si sa-si spuna ca nu sunt prea sanatoasa. Daca ies in parc vreau sa ies ca sa stau in ploaie si sa beau lichior de ciocolata.
Vreau sa continui sa invat poezii chiar daca nu sunt in clasa a patra si ma asculta cineva la ele. Vreau vreau vreau. Sper sper sper.
Cred ca e tare usor sa fii barbat. Nu ca ei n-ar avea trairi, melancolii si alte spanacuri...dar parca la ei sunt altfel. Nu cred ca ai sa vezi vreun barbat stand la calulator, fumand si ascultand melodia asta, uitandu-se dezolat pe pereti...asa fara nici un motiv. Femeile isi construiesc tristetile dintr-o frunza, dintr-o privire, dintr-un cantec, dintr-un grad celsius in minus..