Romantismul

Romantismul e gol ca sânii mei, de aceea poate si îmi place.
Dar tu esti si mai atrãgator.
Te-as rupe de acolo de unde esti si te-as fura.
Te-as ascunde în sutienul meu pe care nu îl mai am pe mine, caci îmi strânge sânii.
Ti-as spune tot ce stiu mai frumos si ti-as da ceea ce iti place mai mult, dar nu meriti.
Esti pustiu si frumos, exact ca o statuie, vreau sa te iubesc, dar cum, când îmi zâmbesti atât de fals?
Poate mi-as dori sã te urãsc, dar cum s-o fac, când mã alinti cu gura si cu ochii tãi negri, dulci?
Vreau sã te ating, dar esti rece, esti departe, întocmai ca un cadavru si îmi este fricã sã nu mã îndrãgostesc de tine.
Dar... uite, ti-am sãrutat buzele si mâna ta mã dezmiardã.
Îmi fug gândurile la tine cum nu le-as încuia în craniu si mã dusmãnesc singurã cu mine.
Am obosit de rãzboiul civil din mintea mea si numai tu poti sã faci pace.
Cum? Sã fii al meu! Sã te pot sãruta si atinge întocmai cum o sã te las si pe tine sã o faci.
... Romantismul e ca sânii mei, care te strigã...
Sunt bolnavã de tine!!!