preocupari...

De vreo 2 zile nu prea sunt in apele mele : imi fac tot felul de griji si ma streseaza unele lucruri pe care unii tin sa le accentueze de ma streseaza si mai tare. Imi vad de ale mele si imi fac tot felul de planuri - cumva am sa o scot la capat. Nu imi place sa spun concret ce ma preocupa pana nu vad cum va decurge de fapt. Orice ar fi, imi pastrez calmul, analizez lucrurile si apoi vad si rezolvarile optimiste.
In zile din acestea, cand imprejurarile nu ar putea fi mai complicate si cand zic in gluma: Doamne, daca mor acum, nu ma supar! , incerc sa ma gandesc la lucrurile de ansamblu care conteaza cu adevarat; pt ca pana la urma lucrurile marunte ce ne streseaza vor fi mereu : trec si le iau altele locul in asa fel incat sa te tina alert si oarecum fac diferenta intre zile; daca nu am avea si zile proaste sau griji, am aprecia mai putin sau nu am simti cand ne e bine; desigur ca un exces de intamplari nefericite te fac sa nu mai ai nici o tragere de inima. In momente ca acestea, ma gandesc la ce motive as avea sa zambesc si am destule : parinti extraordinari care ma iubesc mult dar ma inteleg mai greu (destul de greu), am prieteni putini, dar buni care ma asculta si sustin, am putere de munca, ceva sanatate si vointa de la Dumnezeu.
E greu sa vezi mereu partea buna . Poate ca uneori nici nu este una si trebuie sa te agati de altceva, dar trebuie mers mai departe. Sper sa trec la notat aici si lucruri amuzante , ca parca m-am saturat eu sa fiu serioasa, ce sa le mai cer altora