Viata-i grea

A fost modelul meu de profesor. Ma fascina ... ne fascina. Tinuta impecabila, demn, serios, categoric, hotarat. La orele de curs avea prezenta maxima din partea studentilor. Incepea sa predea si dupa un timp, uitandu-se la noi devia spre povesti. Povesti adevarate din domeniul in care urma sa profesam. Stapanea la perfectie materia si plusa de fiecare data cu exemple practice din meseria pe care incepeam sa o deprindem incetul cu incetul. Era o liniste mormantala in timpul prelegerii si toti il urmaream cu ochii tinta, in plimbarea lui molcoma prin sala. La sfarsitul prezentarii nu ne mai opream cu intrebarile. Iar el ne raspundea. Calm si la obiect.
Respectuos si decent, intelegator, corect, vesnic serios, cu totii am avut o relatie aparte cu domnia sa. Am invatat din placere si cred ca este singura disciplina la care mi-a si ramas ceva in cap dupa ani si ani. Iar pentru aceasta i-am fost recunoscator in gand.
Aseara m-am intalnit cu un coleg din studentie. Acel gen de student care mie imi provoaca acum repulsie. Dupa cum era de asteptat, este un tip realizat. Chiar foarte bine. Nu stiu cum a venit vorba de profesorul nostru. Si nu stiu din ce motive fostul meu coleg a inceput “sa dea din casa”. Si il cred, intrucat nu are nimic de pierdut si nici scopuri ascunse. Astfel am aflat ce se ascundea in spatele aparentelor. Cuvantul de ordine era “Viata-i grea...”, pentru cei care ii bateau la usa. Si bineinteles ca vizitatorii percutau. Spaga standard...50 dolari, o suma frumusica la vremea aceea. De asemenea, am aflat ca avea student desemnat care sa culeaga darul din clasa. Daca nu strangea suma dorita, amana examenul, ceea ce si explica amanarea de atunci a primului examen avut cu el. Oricum, flexibil individul...accepta mita si in rate. Jumatate inainte, jumatate dupa. Fetele aveau statut aparte...si camera rezervata la hotel. De altfel, din acest motiv i s-a si intentat proces de divort. Intr-un final toata lumea a fost multumita. Cand fostul coleg a inceput sa-mi povesteasca de betiile si orgiile din caminele studentesti, l-am oprit. Deja era prea mult pentru mine.
Ma intreb daca il voi putea privi in ochi atunci cand ne vom ciocni pe strada. Am crezut in el si toata conceptia mea despre modelul de profesor s-a spart in mii de cioburi.
Asa este...viata-i grea, dar mai degraba-i de cacat. Pentru multi...