Marea Lehamite

"Presedinte reales, la al XIII-lea Congres ! / Pace si prietenie ! / Stima noastra si mandria !"

aaa...sa treaca sedinta...revin


Daaaa...si cum ziceam...
Mi-e greata…
O fi de la caltabosii de la Craciun. Sau de la raceala. Sau asta o fi starea de normalitate a natiunii.
Sedinta a fost scurta si la obiect. A iesit cine trebuia. Am votat contra. Turma a ramas sa pupe dosul generos si sa culeaga scamele imaginare de pe umeri. Am iesit repede la aer, pentru a nu vomita.
Ploua...de la streasina. Zapada revine la starea ei naturala. Burlanele de scurgere nu mai exista. Le-au daramat muncitorii cu noua constructie. Aia din geamul biroului. Ma scutur zgribulit datorita picaturilor de apa care mi s-au prelins pe spate si-mi ridic gulerul paltonului. Am stabilitate pe gheata murdara datorita bocancilor, dar pasesc totusi cu grija. Un angajat al Universitatii loveste suduind cu tarnacopul in calota de pe alee. Niciodata nu-i prea tarziu…ar fi fost totusi mai usor la lopata, atunci cand se putea.
Tone de zapada s-au mutat de pe carosabil, pe trotuare. Pietonii trebuie sa circule pe carosabil in claxonatul nervos ale soferilor. Sau pe langa cladiri. Cand si cand cate un turture se zdrobeste cu zgomot de asfalt. Sau de capul vreunui trecator. Interesant va fi cand toata zapada de pe acoperisuri o va lua la vale.
Autobuzul inainteaza batraneste cativa zeci de metri apoi incremeneste. Iar inainteaza un pic, iar se opreste. Claxoane, injuraturi, nervi. Coada de masini se intinde monstruos de la un semafor pana la altul.
Masina politiei, patruleaza tacticos la limita legala a vitezei, pe celalalt sens. Croncanitul sirenei alunga taximetristii. Brusc, sunetul sirenei se schimba si se ascute iar masina tasneste in tromba si parcheaza nervos langa un mercedes stationat, cu avariile pornite. Cascheta politistului iese precipitat pe geamul masinii si stropi de saliva se vad tasnind intr-un nor de abur. Geamul fumuriu al mercedesului se lasa usor un jos. Un salut scurt, regulamentar, cu mana la cascheta si renault-ul politiei pleaca spasit mai departe. O dama bine, aranjata si imblanita, cu mainile incarcate de sacose de firma, iese din magazin tacanind pe tocuri. Usa mercedesului se deschide automat primind cu caldura conglomeratul, apoi demareaza in tromba, decongestionand traficul strangulat.
O bubuitura puternica cutremura autobuzul. Tresar si imi duc mana reflex la sold. Nu este tocul armei. A fost ... candva. Rasuflu usurat. Lumea tipa panicata. Un nor albicios si gros, cu miros inecacios de pucioasa, incepe sa iasa de sub pardoseala. Masina incremeneste in scrasnet de frane, dupa o valsare bizara pe derdelusul de pe carosabil. Usile se deschid greoi si oamenii dau navala spre aerul curat de afara.
Imi continui drumul pe jos. Balti, gunoaie, ghetus, zapada murdara maruntita sub talpile pietonilor. Omenii cad ca popicele in jurul meu. Se ridica cu greu, isi indeapta spatele si merg mai departe scrasnind din dinti. Ma opresc in fata unei balti. Mai mult lunga decat lata. Oricum, imposibil de traversat. Lumea face adevarate cascadorii prin nameti, pe carosabil, sarind de pe un bloc de gheata pe altul. Se imbrancesc, se imping, se ajuta, se cearta, vocifereaza. Imi ridic pantalonii si o iau de-a dreptul prin baltoaca.
O fetita durdulie aluneca pe gheata si cade in fund, exact in fata cancelariei. Ochii i se maresc, fata i se schimonoseste. Cu greu se ridica, ajutata de mama, inainteaza cativa pasi, apoi se opreste brusc, se aseaza pe vine si izbucneste in plans. Mai incolo, pe acelasi tortuar, 3 adulti se chinuie sa ridice un batran de pe jos dar cad cu totii gramada, ca secerati.
Dau coltul si intru pe o straduta laturalnica. Pe aici nu se trece. Mormane de zapada, care de la ninsoare, care aduse de pe arterele principale, blocheaza orice acces. Masina salvarii zace intr-o rana, infipta intr-un troian, cu girofarul aprins. Un grup de oameni vocifereaza zgomotos. Un barbat este intins pe jos, direct pe zapada, avand bustul dezvelit. Asistentul medical se opinteste de zor cu palmele in toracele acestuia, apoi duce, tremurand, doua degete la gatul pacientului. Injura, ii da doua palme si se opinteste iar in toracele celui cazut, cu febrilitate. O batrana, doar in capot si papuci iese grabita din curtea alaturata cu lumanarea aprinsa, bolborosind cuvinte fara noima.
Nu mi-e bine. Capul mi-l simt greu si pleopele imi sunt impaienjenite. Ma ustura ochii iar totul in jurul meu pare estompat, in ceata, ca intr-un vis urat. O fi de la ochi...m-a atentionat medicul ca in curand voi avea nevoie de ochelari. O fi de la stomac...prea multe mese sarite in timpul anului si multe excese de sarbatori. Sau o fi de la cap...prea multe de digerat.
Parca as fi intr-o perpetua stare bahica. Am ameteli, bufeuri, crampe si pierderi de echilibru. Uneori si de memorie. Arsuri stomacale si multe gaze. Am o stare generala de rau cumulata in mine de ani de zile.
Privesc in jurul meu cu tristete, cu ochii impaienjeniti. Nu mai vreau sa vad. Nu mai vreau sa stiu. Nu mai vreau sa aud. Imi doresc sa dorm. Sa nu mai stiu nimic si sa ma trezesc numai atunci cand soarele va lumina aici ca si in alte locuri.
...Am nevoie de o lamaie.